Nationalismul in crestere in Europa. Cum ramane situatia din Romania?

Naționaliștii greci de la Hrisi Avgi (Rãsãritul Auriu) au intrat în Parlament. Acum 3 ani nu au obținut decât 0,29% din voturi iar acum au peste 6%. Într-o țarã afectatã puternic de criza financiarã și ajunsã sã fie condusã de un guvern marionetã al UE și FMI, o parte din cetãțeni au realizat cã singura salvare este naționalismul. În Franța Marine le Pen a obținut 17,9% din voturi la alegerile prezidențiale. În Germania, Bulgaria, Belgia, Olanda, Marea Britanie naționalismul este în creștere. Nici nu mai are rost sã vorbesc de Jobbik care în câțiva ani a devenit unul dintre cele mai puternice partide din Ungaria și e foarte influent. Încet dar sigur popoarele europene se trezesc din visul utopic al democrației-liberalo-capitaliste și al neo-marxismului, al tuturor doctrinelor pro-globaliste care au umplut Europa de imigranți, nu au știut sã vinã cu soluții reale la criza financiarã și ne-au bãgat în ”raiul” multicultural. Trista realitate cere o alternativã sigurã, iar singura speranțã a neamurilor de pe continent rãmâne naționalismul. Nu pot decât sã mã bucur de aceastã schimbare de mentalitate care a prins rãdãcini la unele popoare. Este evident cã dacã nu vom avea în viitor o Europã a națiunilor, atunci nu va mai exista nici o Europã. În România, din pãcate, nu se poate vorbi la ora actualã de o orientare cãtre naționalism. Probabil ar fi fost mulți cei care ar fi votat la alegeri o alternativã naționalistã, dar sistemul a fãcut tot ce a putut și a tergiversat înregistrarea Partidului Naționalist, o formațiune ce putea fi o soluție la actuala crizã politicã, moralã, economicã și socialã în care se aflã țara noastrã. Sã le fie fricã de niște oameni care vor sã facã cu adevãrat ceva pentru cetãțeni, ci nu doar sã-i pãcãleascã cu promisiuni și pomanã electoralã? Sã le fie fricã de concurențã, chiar dacã PN ar avea resurse mult inferioare fațã de marile partide desprinse din PCR? Cel mai probabil cã da. Cu toate cã mijloacele prin care înregistrarea PN se amânã sunt legale, mã întreb: unde este democrația? Ea funcționeazã doar pentru partidele agreate de sistem și pentru celelalte nu. Acum nici nu vom avea ocazia sã vedem cât de mult ar dori alegãtorii cu adevãrat o Românie naționalistã. În schimb, de ani de zile ne sunt bãgate pe gât niște caricaturi de partide naționaliste precum PRM sau PNG, cu membrii care au devenit personaje de scandal. Poate de asta PN nu a fost înregistrat încã, pentru cã naționaliștilor li s-a oferit deja o ”alternativã”. Mai nou, cum aceste partide au scãzut în sondaje, locul lor poate fi ocupat de PP-DD, cã tot zicea Dan Diaconescu înainte sã-și lanseze partidul cã acesta va urma doctrina naționalistã a lui Nicolae Iorga. În comparație cu alte state europene, scena ”naționalistã” din România este o imitație ieftinã și penibilã a cea ce înseamnã dragoste, devotament și sacrificiu pentru un neam și o țarã. Adevãratele forțe naționaliste sunt ținute intenționat departe de scena politicã, cu ajutorul unor ”abuzuri” legale din pãcate. Rãmâne sã vedem dacã la alegerile parlamentare vom avea pe cine pune ștampila sau dacã și atunci actualii politicieni se vor folosi de influența lor în justiție sã mai amâne intrarea în lupta politicã a unei forțe pro-românești.  De Goia Codrin – ND Blog comentariu rapcea.ro: in completare la motivul slabei reprezentãri în politica româneascã a partidelor de dreapta, naþionaliste prezentat în articolul lui Codrin (blocarea ºi tergiversarea înregistrãrii Partidului Naþionalist), trebuie sã recunoaºtem în mod corect cã existã ºi alte cauze pentru care o miºcare politicã de drepata autenticã este în România practic cvasi-inexistentã: – în majoritatea þãrilor europene, comunismul nu a fost prezent sub forma dictaturii din spaþiul Cortinei de Fier sovietice, fiind diluat sub masca socialismului egalitarist. Curajul civic ºi o anumitã atitudine fermã în apãrarea propriilor drepturi – specifice generaþiilor crescute în libertate, a dispãrut aproape complet din zonele în care ultimele 3 generaþii au cunoscut selecþia “naturalã” a lui homo sovieticus. – în România existã niºte palide imitaþii ale Miºcãrii Legionare, însã aceste grupuscule sunt atât de dezbinate ºi lipsite de forþã, încât ele mai degrabã caricaturizeazã pe înaintaºii ce ar trebui sã le serveascã drept modele (acesta este de altfel ºi motivul pentru care nu am depus niciodatã jurãmintele legionare ºi nu m-am considerat demn sã îmbrac cãmaºa verde – în cadrul uneia dintre organizaþiile ce se considerã continuatorarele Miºcãrii Legionare). – lipsa unor lideri autentici, care sã constituie veritabile repere morale, sociale ºi politice, care sã genereze acel impuls transformator în inimile celor ce îi urmeazã. Nu vreau sã discut despre persoane concrete. Dacã s-ar fi ridicat pânã acum un lider mãcar pe sfert cât Corneliu Zelea Codreanu, am fi fost mult mai departe. Cele trei cauze mai sus enunþate sunt concurente, primele douã îngreunând apariþia unei miºcãri puternice naþionaliste chiar ºi în condiþiile apariþiei unui lider charismatic.   SOLUÞIA pe care o vãd eu este ca fiecare sã devinã la locul sãu, bun în ceea ce face. Transformarea autenticã a lumii începe cu noi înºine. Dacã înþelegem acest lucru ºi îl aplicãm, în loc sã ne orientãm exclusiv eforturile cãtre fluturat de steaguri ºi urlat lozinci, mãcar unii dintre noi, cei ce credem în destinul naþional, vom deveni repere în societate, stâlpi ai acesteia, ce o vor duce mai departe, feritã de prãbuºirea în negura ºi uitarea Istoriei.]]>