Pãrintele Arsenie Boca nu este iubit de clerul bisericesc actual. Oriunde întrebi un preot despre el, clatinã din cap a îndoialã și auzi cuvinte urâte: ba cã a fost vãjitor, ba cã promova ocultismul și psihologia.
Nimic despre rezistența lui la comunism, despre suflul nou adus credinței creștine într-o epocã în care puțini înalți prelați mai vorbeau din suflet despre Hristos. Însã, chiar dacã îl discrediteazã, nu îl pot ignora. Și dacã nu îl pot ignora, se folosesc de el. În ce fel ? Simplu: fac bani de pe urma memoriei lui.
E o nebunie aici, o atitudine schizoidã. Pe de-o parte îl denigrezi pe furiș pe Sfântul Ardealului, îi refuzi canonizarea în ciuda vieții sale smerite, a morții mucenicești și a multitudinii de semne și miracole atât din timpul vieții cât și dupã moarte, dar pe de altã parte îi organizezi pelerinaje la Prislop, la mormânt, la chilie, și la Biserica Drãgãnescu, pictatã de el.
Pentru bucureștenii care circulã pe jos prin centrul capitalei și observã magazinele de obiecte bisericești ce s-au înmulțit mai ceva ca farmaciile în ultimii doi ani, poate pãrea ciudat cum un cãlugãr și preot, forțat în ultimii sãi ani de viațã de cãtre securitate sã renunțe la cãlugãrie și preoție, se aflã în fruntea ofertelor de pelerinaj afișate în vitrinele dughenelor deschise de onor Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române.
Stau strâmb și mã întreb drept: dacã peste 50 de ani va exista un curent mistico-miraculos ce va da naștere unui cult al gurului Gregorian Bivolaru, Biserica va organiza pelerinaje la mormântul și “chilia” acestuia ?! Cã și Bivolaru e creștin de-al nostru, botezat în cristelnițã de preotul din Tãrtãșești, de unde s-a nãscut, și el citește gândurile (când are ochelarii la ochi, cã e cam miop și nu le vede fãrã ei), și el a dat naștere unei emulații pline de profeții, și el a fãcut veritabile “miracole” (în special cu femeile). Și mai are și poze de tinerețe alãturi de preafericitul Patriarh Daniel și Pãrintele Stãniloaie. Așa cã, de ce nu ?
Revenind la Pãrintele Arsenie Boca, mãrturisesc cã personalitatea acestuia m-a atras de când am citit primele cãrți despre viața și învãțãtura sa. Și mi-am dorit sã îl cunosc într-un mod mai direct, dincolo de vorbele pe care și le aminteau cei ce i-au fost apropiați, dincolo de imaginea sa aureolatã de înțelepciune, ce deja a fost transformatã într-un brand similar chipului lui Eminescu.
Și atunci mi-am dorit sã cunosc pe Arsenie Boca artistul. Pictorul. Am studiat ceea ce am putut din picturile sale, pe net. Iar în final, printr-o conjuncturã interesantã, am reușit sã vizitez biserica din satul Drãgãnescu. E chiar dupã Bragadiru, cum ieși din București prin Rahova. Treci barajul peste Argeș, intri în Mihailești și faci a doua stradã (asfaltatã) pe dreapta. Urmezi drumul șerpuit vre-o 2 kilometri, ieși din sat și mergi pe malul lacului, spre satul Drãgãnescu, care este chiar urmãtorul dupã Mihãilești. De undeva de pe șosea poți vedea la un moment dat, pe malul celãlalt al lacului de acumulare, biserica din Drãgãnescu. O bisericuțã micã, albã, cu acoperiș nou.
Biserica are un program de vizitare organizat ca la muzeu, pe ore, în funcție de autobuzele care aduc vizitatorii din București. Între aceste ore, sunt douã femei care au grijã de bisericã în lipsa preotului. Fotografierea și filmatul sunt interzise în bisericã din porunca preotului, pensemne pentru a încuraja vânzarea unui album cu picturile din bisericã ale Sfântului, album ce costã destul de mult (în jur de douã milioane lei vechi).
Primul sentiment pe care îl ai, vãzând locația, este acela de ascunzãtoare din fața lumii. Deși satul este aproape de București, plasarea lui pititã, la coada lacului, dã senzația de izolare și refugiu.
Apoi, e bine sã mergi singur, sau în pauzele de vizitã, când nu e lume multã. Pentru cã biserica e micuțã și se umple imediat dacã întrã 5 oameni în ea.
De cum am intrat, am fost surprins de filigranul delicat al picturilor. Din poze nu îți dai seama, pentru cã nu realizezi proporțiile. Acolo însã, ai sentimentul cã te afli în ceva extrem de intim, de cald și personal. În inima pãrintelui. Totul este pictat cu atâta atenție și migalã încât ai sentimentul cã te afli în interiorul unui ou încondeiat de Paști, interior din care te strãdui sã citești inscripțiile destinate a fi citite din exterior. Ca sã vezi detaliile picturilor, trebuie sã îți apropii fața de perete și sã aștepți în unele zone lumina potrivitã, cãci altfel riști sã treci peste mesajul ascuns, încifrat sub primul strat de picturã.
Da, pãrintele a lucrat sub presiunea securiștilor care veneau periodic sub acoperire de preoți sau cãlugãri, și care verificau pictura, ca nu cumva aceasta sã cuprindã pasaje ne-canonice. Și atunci a fost forțat sã ascundã anumite mesaje, ce se pot citi cu greutate sub pictura de deasupra și numai dacã lumina zilei bate cu putere dintr-un anumit unghi. În fotografii, aceste pasaje nu apar aproape deloc, de aceea trebuie vãzute acolo, pe loc.
Deoarece nu mi s-a permis sã fac poze, am fãcut poze de pe albumul aflat la vânzare în bisericã, dupã ce un bun prieten l-a cumpãrat ca amintire. Pozelele pe care le voi pune pe net, unele dintre ele în premierã, sunt tulburãtoare, iar mie mi-au dat certitudinea darului vederii-înainte cu care pãrintele Arsenie Boca a fost dãruit de Dumnezeu. Desigur, multe astfel de imagini sunt cunoscute de înalții prelați ai BOR, și nu le convin, dar asta e. Dacã ele aratã viitorul, nu e vina pãrintelui cã viitorul nu e pe placul preafericiților zilelor noastre:
Chiar pe peretele din stânga apare pictura unei catedrale înconjuratã cu raze solare, care are în spatele ei o altã clãdire monumentalã. În condițiile în care pictura a fost realizatã în anii 80, când încã nu era gata Casa Poporului și nu se știa unde va fii Catedrala Mântuirii Neamului, asemãnarea poziției acestora și chiar a unor detalii arhitecturale este tulburãtoare.
Eu zic cã din poziția asta, cam seamãnã
La imaginile cu chipurile sfinților, pãrintele Arsenie a gãsit de cuviințã sã picteze și chipul lui Mihai Eminescu, sub denumirea de Sfântul Mucenic Hrizant din Alexandria. Sã fie oare un apropos la o încarnare trecutã de-a lui Eminescu ?!
Pãrintele este criticat de unii și pentru ecumenismul sãu dinainte de vreme, cãci a avut curajul sã îl portretizeze în rândurile sfinților și pe cãlugãrul Francisc din Assisi
