Microunde si oameni iradiati

“Soarele este sursa noastrã naturalã de microunde cea mai puternicã. Valoarea limitã, impusã de cãtre biroul pentru sãnãtate radiologicã, pentru intensitatea radiaþiilor scãpate din cuptoare cu microunde, este de aproximativ un miliard de ori mai mare decât valoarea intensitãþii radiaþiilor din întregul spectru de microunde emis de Soare. Este revoltãtor faptul cã se permite un asemenea nivel de pierderi de radiaþii la cuptoarele cu microunde, iar ºi mai scandalos este faptul cã în reclame copiii noºtri sunt încurajaþi sã înveþe sã foloseascã aceste cuptoare.” Concluzia de mai sus aparþine doctorului M.M. Zaret de la Facultatea de Medicinã a Universitãþii din New York ºi a fost prezentatã în faþa unei comisii a senatului Statelor Unite, în anul 1973, în urma unor cercetãri privind acþiunea microundelor. În acea vreme, nivelul intensitãþii microundelor artificiale de comunicaþie ºi al undelor radio de înaltã frecvenþã era apreciat în unele oraºe ale S.U.A. ca fiind de 100-200 milioane de ori mai mare decât intensitatea radiaþiilor de fond de frecvenþã înaltã, provenind de la Soare. Din anii ’70 încoace, dezvoltarea aparaturii ieftine pentru producerea de microunde a dus la o rãspândire ºi o aplicaþie largã a acestor aparate, însoþite implicit de o creºtere neîncetatã ºi ameninþãtoare a acestei invizibile poluãri deosebit de grave, desemnate uneori prin sintagma “smog electronic”. Acest “smog” invizibil a ajuns deja sã fie prezent pretutindeni – ne pãtrunde casele, locurile de muncã ºi cele de odihnã ºi este absorbit de organismul uman în proporþie importantã, nu fãrã consecinþe în ceea ce priveºte sãnãtatea. Literatura care s-a strâns pânã acum în legãturã cu acest fenomen, aduce o constelaþie întreagã de indicii ºi de argumente care aratã cã valorile curente ale intensitãþii radiaþiilor de microunde, fiind cu mult mai mari decât acelea ale radiaþiilor naturale, sunt foarte dãunãtoare sãnãtãþii. Una dintre primele utilizãri ale microundelor a fost pentru aparatele radar din timpul celui de-al doilea rãzboi mondial. De atunci, microundele ºi-au gãsit o rãspândire largã în diferite domenii: instalaþii de securitate a zborului, radare militare ºi de poliþie, instalaþii de emisie TV, dotãri de telefonie mobilã, aparate medicale de diatermie ºi cuptoare cu microunde. Totodatã, numãrul de aplicaþii industriale a crescut permanent ºi alarmant. Microundele sunt folosite pentru încãlzire în instalaþiile de prelucrare a cauciucului, precum ºi în cele de producere a hârtiei ºi a cartonului.

Iradierea în mediul ambiant

Microundele sunt reflectate de conductorii electrici ºi de anumite obstacole. Ca urmare, cu ajutorul antenelor speciale ºi al ghidurilor de microunde, acestea (microundele) pot fi concentrate în raze intense, care au o înaltã capacitate de direcþionare. Microundele nu urmeazã curbura Pãmântului, ºi de aceea, atunci când sunt necesare transmisii pe distanþe mari, trebuie folosite relee de microunde sau, cu alte cuvinte, amplificatoare care capteazã semnalul, îl amplificã ºi apoi îl retransmit. În mod normal, amplificatoarele de microunde sunt poziþionate la o distanþã de aproximativ 50 km.  Chiar conductorii de curent ai reþelei naþionale de electricitate ºi stâlpii acestora pot vibra în rezonanþã cu radiaþia de înaltã frecvenþã, acþionând astfel ca amplificatori care radiazã din nou energia în mediu. În anumite fabrici, puterea radiaþiilor de microunde ajunge pânã la 1 milion de waþi. Industriile de ceramicã, de producere a materialelor sintetice ºi de prelucrare a pielii folosesc, de asemenea, microundele în procesul de producþie. În afarã de aceste aplicaþii, microundele  se mai folosesc ºi pentru uscarea baloturilor de stofã, a fructelor sau pentru sterilizarea alimentelor. Oamenii absorb radiaþiile de microunde care produc o încãlzire anormalã ºi nesãnãtoasã a corpului fizic. Posibilitatea apariþiei iminente a unor pericole, ca urmare a radiaþiilor cu microunde, a determinat la începutul anilor ‘50 pe unii cercetãtori sã traseze directive ºi norme cu privire la nivelurile intensitãþii de radiaþie maxim acceptate. Valori de siguranþã determinate pe baza unor simple presupuneri În anul 1953, H.P. Schwan, de la Universitatea din Pennsylvania, a propus ca nivelul maxim admis de iradiere cu microunde a omului sã se limiteze la o densitate medie de putere de 100 waþi/m2 sau, cu alte cuvinte, 10 mW/cm2. Propunerea lui Schwan, care era adresatã U.S. Marine, rezultã dintr-un calcul conform cãruia iradierea, prin forþa ei de impact, nu ar trebui sã mãreascã temperatura corpului cu mai mult de 1°C, deoarece se arãta cã densitãþi ale puterii de 10 ori mai mari ar putea provoca omului, prin încãlzire, probleme grave de sãnãtate. Institutul Naþional American pentru Standarde (ANSI) a adoptat în 1966 aceastã limitã maxim-admisibilã pentru nivelul de radiaþie ºi, dupã aceea, numeroase þãri vestice au adoptat standarde asemãnãtoare. Din pãcate, aceastã limitã maximalã a iradierii, care mai este încã rãspânditã în majoritatea þãrilor, nu a luat în consideraþie posibilitatea ca microundele sã exercite ºi efecte atermale asupra sãnãtãþii. În principal în Europa, cercetãtorii raportau, încã din anii ’50, efecte aproape de neobservat la prima vedere, dar cu consecinþe grave ºi de lungã duratã chiar ºi în cazul unor valori mici ale intensitãþii radiaþiilor de microunde, efecte care nu provin direct în urma unei încãlziri. Însã aceste rapoarte au fost trecute cu vederea, în cea mai mare parte, de cãtre cercetãtorii americani. “În orice caz, scepticismul ºi bigotismul unora nu constituie un motiv suficient de puternic pentru stabilirea de norme”, subliniau “eminenþii” cercetãtori americani R. Bowers ºi J. Frey. Este revelator faptul cã în fosta Uniune Sovieticã au fost luate în consideraþie ºi efectele atermice, din moment ce aceastã þarã a stabilit ca limitã maximã de iradiere a densitãþii medii de putere 10 microwatt/cm2 pe zi de lucru, prin urmare, o valoare de 1000 de ori mai micã decât valoarea impusã de Statele Unite ale Americii ºi de celelalte þãri europene, printre care ºi România. Un adversar înverºunat al limitei inacceptabil de mari a nivelului de radiaþii din S.U.A. este profesorul S.M. Michaelson, de la Facultatea de Medicinã a Universitãþii Rochester. Cercetãrile profesorului Michaelson au fost susþinute de U.S. Air Force. R. V. Becker ºi G. Selden arãtau urmãtoarele: “Existã motive economice convingãtoare pentru care valoarea maxim admisibilã a densitãþii medii de putere stabilitã la 100 Waþi/m2 sau 10 mW/cm2 sã fie apãratã cu orice preþ. O coborâre a valorii limitã ar reduce extinderea folosirii militare a radarului ºi ar tãia profiturile firmelor care livreazã aparatura corespunzãtoare. O valoare limitã coborâtã ar reprezenta, în ultimã instanþã, o veritabilã recunoaºtere a faptului cã vechea valoare este periculoasã, iar acest fapt ar deschide drumul pentru nenumãrate solicitãri de compensare pentru daune, din partea foºtilor lucrãtori din armatã ºi industrie.

Care sunt consecinþele dãunãtoare ale microundelor?

Este evident faptul cã prin iradierea la o valoare mai mare a intensitãþii câmpului de microunde, organismul uman este adus ºi el la o stare de “fierbere”, într-un mod asemãnãtor alimentelor dintr-un cuptor cu microunde. Cuptoarele cu microunde folosesc o frecvenþã menitã sã încãlzeascã ºi sã pãtrundã în profunzime alimentele. În sistemele de comunicaþie care includ telefonia mobilã de tip GSM, se foloseºte un spectru larg de frecvenþe, iar gradul de absorbþie al acestor radiaþii variazã în funcþie de frecvenþã. Deºi efectele microundelor asupra sãnãtãþii au fost studiate încã din anii ’40, abia la mijlocul anilor ’60 au fost disponibile suficiente date pentru a alarma cercetãtorii. În anul 1964, M.M. Zaret raporta generarea de cataracte capsulare  de cãtre radiaþia de frecvenþã înaltã. Câþiva ani mai târziu, au apãrut rapoarte cu privire la afectarea testiculelor ºi în general a glandelor sexuale atât la bãrbat, cât ºi la femeie, dupã o iradiere repetatã cu microunde. Ambele cazuri se refereau la intensitãþi mari ale radiaþiilor de microunde, care depãºeau limita de 10 mW/cm2, situaþii care apar curent la radarele militare. Mai alarmant este însã fluxul continuu de rapoarte ºtiinþifice, conform cãrora chiar ºi nivelurile reduse de iradiere cu microunde provoacã diverse simptome maladive, legate de sistemul nervos ºi de vasele sanguine. Acestea au fost evidenþiate încã din anul 1973, de cãtre dr. M.N. Sadchikove, la un simpozion în Varºovia, ºi publicate câþiva ani mai târziu. Sadchikove a prezentat datele rezultate în urma unui studiu fãcut pe 1180 de muncitori, care erau supuºi constant la o radiaþie de microunde de o intensitate de pânã la 3mW/cm2, în comparaþie cu o grupã de control formatã din 200 de persoane, care nu fusese supusã nici unei iradieri cu microunde.  Rezultatele arãtau cã printre muncitorii expuºi radiaþiilor se înregistra o creºtere importantã a afecþiunilor neurologice, ca de exemplu senzaþia de greutate în cap, obosealã, iritare, stãri de fricã, insomnii ºi pierderea parþialã a memoriei. Aceiaºi muncitori sufereau ºi de o creºtere importantã a simptomelor maladive ale sistemului circulator, precum ºi de o activitate redusã a inimii. Aceste simpome, deja tipice pentru ceea ce se mai numeºte “boala microundelor”, au fost cauzate de cantitãþi ale radiaþiei de microunde mult mai mici de 10 mW/cm2, valoare consideratã în þãrile europene ºi în România ca fiind sigurã ºi lipsitã de pericole. Gradul redus de siguranþã al acestei valori-limitã a devenit evident în cazurile în care unii membri ai personalului militar au fost expuºi accidental la radiaþiile radar care au avut, pentru o perioadã scurtã de timp valori de numai 6 pânã la 9 ori mai mari decât graniþa de siguranþã ºi care au dus totuºi la consecinþe deosebit de grave. Într-un asemenea caz, un bãrbat sãnãtos, de 54 de ani, a fost supus radiaþiei radar pentru numai 80 de secunde. Imediat au apãrut dureri puternice în zona pieptului ºi în zona capului. Pielea feþei sale a fost roºie timp de 3 zile ºi au apãrut crampe stomacale foarte puternice. Alte simptome neplãcute au mai continuat câteva sãptãmâni dupã aceea. În afarã de aceasta, el a suferit de insomnie luni de zile ºi s-a confruntat cu stãri de nervozitate. La 3 luni dupã iradiere, starea lui a devenit extrem de criticã, iar la un control medical i-a fost pus diagnosticul de hipertonie arterialã (tensiune crescutã); 5 luni mai târziu, o consultaþie medicalã amãnunþitã nu arãta nici o cauzã secundarã pentru tensiunea sa arterialã foarte mare. Într-un al doilea caz, un bãrbat sãnãtos, de 21 de ani, a fost supus de mai multe ori, timp de 75 de secunde, la o radiaþie de o intensitate asemãnãtoare. A relatat simptome de început aproape identice, iar 4 luni mai târziu s-a constatat ºi la el o tensiune arterialã mãritã. Cu un deceniu mai înainte, M.M. Zaret ajunsese ºi el la concluzia cã existã o legãturã foarte strânsã între iradierea radar ºi tensiunea arterialã mãritã. În legãturã cu un alt caz de iradiere radar, M.M. Zaret spune: “Ceea ce nu este recunoscut pe deplin este faptul cã iradierea repetatã la valori subclinice (subclinic = care nu provoacã efecte clinice) poate duce totuºi la situaþii patologice care nu sunt vizibile decât dupã un anumit timp”. Între timp, experimentele pe animale au evidenþiat un întreg spectru de efecte provocate de microunde, inclusiv perturbãri ale bioritmului, sintezã mãritã a proteinelor de cãtre ficat, timus ºi splinã, precum ºi capacitatea de a percepe direct radiaþiile de microunde, sesizate ca un zgomot puternic în cap. Se relateazã, în plus, cã pânã ºi valori scãzute ale intensitãþii radiaþiilor de microunde au  cauzat apariþia cancerului la animalele pe care se efectuau aceste experienþe.

Efecte genetice

Efectele potenþiale cele mai îngrijorãtoare ale “smogului electronic” sunt totuºi cele genetice, provocate de radiaþia de frecvenþã înaltã. În 1959, J.H. Heller ºi A.A. Teisceira Pinto au evidenþiat pentru prima oarã faptul cã microundele conduc la afectarea cromozomilor. Experimentele au fost fãcute pe vârfuri de cãþei de usturoi, folosind impulsuri foarte scurte de radiaþie, care au dus la o componentã termicã minimalã. Efectele observate au fost aproape identice cu acelea provocate de radiaþia ionizantã. Cercetãrile ulterioare, efectuate de Heller, au arãtat cã radiaþii slabe de microunde puteau provoca mutaþii ale celulelor de mamifere ºi insecte. În anii ’60 ºi ’70, aceºti cercetãtori au arãtat cã în cazul bacteriilor din genul Proteus (bacterii în formã de bastonaºe, polimorfe), ADN-ul ºi  ARN-ul lor absorb radiaþiile de 65-75 GHz ºi cã microundele sunt în stare sã perturbe mecanismele de reproducere la bacterii ºi chiar sã provoace mutaþii ale genelor. În aceeaºi perioadã, S. Baranski ºi colaboratorii sãi au arãtat cã în celule umane expuse la microunde de 3GHz, de intensitãþi mai joase decât graniþa acceptatã ca sigurã, de 10 mW/cm2, au loc vãtãmãri ale cromozomilor. O grijã suplimentarã este provocatã de felurile de mâncare pregãtite special pentru cuptoarele cu microunde ºi care pot fi preparate chiar de copii, unii dintre aceºti mici bucãtari neavând mai mult de 5-6 ani. În timp ce piaþa ce pregãteºte felurile de mâncare pentru copii, preparate la cuptoarele cu microunde, realizeazã profituri de peste 100 milioane dolari pe an, costurile pentru sãnãtate care se nasc de aici se ridicã la mult mai mult. A expune copiii aflaþi încã în creºtere, chiar ºi la niveluri reduse de radiaþii care provin din imperfecþiunile cuptoarelor, constituie totuºi un risc mult prea mare. În plus, nu sunt cunoscute riscurile consumãrii îndelungate de cãtre copii ºi chiar de cãtre oamenii maturi, a alimentelor preparate cu microunde, iar acest fapt poate duce la o altã catastrofã a sãnãtãþii, în numele creºterii economice ºi al gândirii comerciale oarbe. Având în vedere variabilele necunoscute din acest domeniu, considerãm cã pãrinþii ar trebui sã-ºi împiedice copiii (ºi sã evite chiar ºi ei înºiºi) sã foloseascã cuptoarele cu microunde, alimentele supuse microundelor, ºi mai ales radiotelefoanele mobile. Sursa: DeVeghePatriei