Cel mai mizer aspect al combinaþiei cu „revoluþionarii“ este acoperirea cårdãºiei lui Iliescu cu Moscova. Iliescu a format o categorie similarã cu „ilegaliºtii“ de pe vremuri ai Partidului Comunist, cei care, „revoluþionari“ ºi ei, s-au ales pe viaþã cu diverse privilegii pentru participarea la komplotul rusesc de preluare a Romåniei. ªi acum Iliescu se bazeazã pe o gåscã de aproape 30.000 de oameni, mulþi dintre ei miliþieni securiºti etc, care au primit certificate de revoluþionar, ce le conferã privilegii speciale inclusiv ºi mai ales de naturã pecuniarã. Sute de euro pe lunã, pãmånt, scutiri de taxe ºi impozite etc. Exact ca ºi foºtii ilegaliºti comuniºti, aceºtia constituie o masã de manevrã, de fripturiºti aflaþi la dispoziþia lui Iiescu, cel care le-a semnat ºi înmånat valoroasele certificate. Din timp, Iliescu ºi-a pregãtit astfel, pentru cazul cã va ajunge în instanþã, un numãr de mercenari gata de scandal, folosiþi de altfel ºi pånã acum în diferite ocazii. În timp, numãrul acestora s-a mai rãrit, de la epoca tipografiei de certificate marca Bebe Ivanovici. Soacra lui Geoanã, beneficiarã ca urmare a unui astfel de certificat, eliberat la miºto pe motiv de bubiþã la picior de la o navetã cu sticle goale, a unei adevãrate averi imobiliare, este încã pe poziþii ºi multe alte „personalitãþi“ de acelaºi calibru beneficieazã de ºmenul certificatelor. Miza realã, însã, pentru Ion Iliescu cel puþin, a menþinerii acestei mase de pseudo-revoluþionari, este alta. Acum, dupã 20 de ani, s-au adunat destule probe ce demonstreazã cã „revoluþia“ nu a fost altceva decåt o operaþiune ruseascã de la un cap la altul. Iliescu încearcã sã forþeze logica publicã, instituind corpul revoluþionarilor pentru a autentifica ºi legitima o „revoluþie“ care nu a avut loc de fapt, ci dimpotrivã, s-a pus în lucrare un plan moscovit de „captare“ a statului romån, utilizåndu-se vechea agenturã komiternistã, care a aplicat un program de demantelare a averii naþionale ºi distrugere pas cu pas a Romåniei, exact pe principiile Manualului NKVD. Adevãraþii eroi ºi luptãtori ai României, ignoraþi ºi batjocoriþi În realitate, ultimii eroi romåni care ar fi meritat Recunoºtinþã din plin nu sunt haidamacii lui Ilici, ci acei romåni adevãraþi care au murit luptånd cu arma în månã împotriva sovieticilor. Cei care au luptat în munþi ani de zile, pe cånd familiile lor erau schingiuite de comuniºti, cei ca Ion Gavrilã Ogoranu au fost trataþi în scårbã de statul romån, în cazul Ogoranu fiind de menþionat în mod aparte atitudinea de fostã procuroare comunistã a lui Monica Macovei, cea care a refuzat ca ministreasã a Justiþiei, pånã sã-i ºi rãspundã lui Ogoranu cånd acesta a solicitat Ministerului condus de ea sã anuleze infamanta sa condamnare ca deþinut de drept comun, etichetã sub care Securiatatea ascundea „duºmanii poporului“. Un curent falsificator izvoråt direct de la Ion Iliescu, Tartorul-ºef ºi comilitonii sãi, „tovarãºii de drum de teapa pupincuristului pentru eternitate Vladimir Tismãneanu, a întors pe dos sensul ideii de dreptate – cei care au luptat pentru dreptate, cu arma în månã ca nea Gavrilã Ogoranu de exemplu, adevãraþii eroi ai acestei þãri sunt puºi la index. O operaþiune foarte scårboasã tipic kaghebistã, iar membrii acestui centru ideologic falsificator au ca sarcinã, ca obiectiv, „prelucrarea istoriei“ noastre recente, printr-o aºa-zisã „normare“ a temei comunismului. Normativ impus de ei ºi de grupul lor care are target ascuns. Ascuns pentru marele public ºi mai ales pentru noile generaþii. Pentru specialiºti, aceste proiecte tenebroase ale grupãrii neo-kominterniste nu mai reprezintã niºte necunoscute. Miºculaþiile membrilor acestor grupãri au determinat atitudinea reprezentanþilor statului romån care în atåþia ani au ignorat sau chiar au tratat ostil foºtii luptãtori cu arma din munþi. Nici mãcar meritele ca veterani de rãzboi nu le-au fost recunoscute – onoare pe care o meritau pe drept, deoarece misiunea oricãrui soldat era sã lupte împotriva ocupantului cu arma în månã. Un numãr de cåteva mii de bãrbaþi adevãraþi au luptat ani de zile în munþi, cu sprijinul a zeci de mii de locuitori ai satelor din jurul munþilor. Cea mai are parte a populaþiei a respins regimul bolºevic care s-a impus prin întemniþarea a 2.800.000 de romåni, dintre care mai mult de 300.000 au murit înainte de a putea fi eliberaþi. Romånii au purtat acest rãzboi de apãrare aproape zece ani dupã ocuparea þãrii de cãtre ruºi. Cu toate acestea, despre romåni s-a afirmat deseori cã nu au protestat, cã nu au luptat pentru libertate, cã au consimþit comunismului. Romånii care au luptat în munþi atåþia ani fac proba cã acestea nu sunt adevãrate. Membrii partidului comunist în Romånia la data de 23 august 1944 nu depaºeau cifra sutelor. În toate þãrile din jur, membrii partidului comunist erau mult mai numeroºi. La noi, comunismul a fost respins organic, din toate puterile ºi cu toatã fiinþa. Au fost încarceraþi sute de mii de intelectuali, elita þãrii, elita satelor de asemenea, au fost nimicite principalele instituþii care adãposteau stålpii de rezistenþã ai neamului – ªcoala, Biserica, Armata. Cei care au luptat pe bune cu bolºevicii, între care ºi femei eroine ca Ecaterina Rizea, au fost fie ignoraþi, fie chiar batjocoriþi de toate regimurile post-decembriste. Operaþiunea „Complotul de Fum“ Aºa-zisa Revoluþie din 1989 a fost exact inversul unei adevãrate miºcãri de eliberare naþionalã. Am scãpat de un drac – Ceauºescu, pus tot de ruºi, care l-au „retras“ punånd un loc un alt drac încã mai negru ºi mai scårbos – Ion Iliescu, atåt de obedient faºã de stãpånii sãi încåt ºi-a lichidat proprii pãrinþi adoptivi, deoarece familia Ceauºescu l-a crescut ºi adoptat pe Ion Iliescu de mic. Momentul 1989 a fost un schimb de piese ºi atåt. Citez din studiile unui tånãr istoric romån, Constantin Corneanu, care ºi-a dedicat multe analize contextului pre-revoluþionar moscovit. „În partida sa de ºah pentru dobåndirea dominaþiei mondiale, Kremlinul ºi-a sacrificat stãpånirea asupra Europei de Est, a efectuat un schimb de piese pentru a-ºi asigura o mai bunã penetrare a economiei ºi tehnologiei Europei occidentale“, afirma Lev Nevrozov în lucrarea „The Kremlin and the Western Politico-Cultural Establishment“, iar Jean-Francois Deniau, om politic ºi diplomat francez, afirma cã Uniunea Sovieticã îºi propusese drept scop acela de „a pleca pentru a rãmåne“. Renuvelatã, acum, Rusia revine cu forþã pe arena internaþionalã, cu noi þinte geopolitice, respectiv scoaterea Europei de sub controlul SUA (NATO) ºi consolidarea legãturilor de integrare cu Europa Centralã sub semnul axei Moscova-Berlin, axa de bazã a politicii externe ruse. Premizele Noii Rusii de astãzi s-au pus încã din anii ‘70, cånd o eminentã comisie de experþi ai KGB-ului a ajuns la concluzia cã dacã evoluþia Uniunii Sovietice continua conform programului, atitudinilor, mentalitãþilor ºi prejudecãþilor existente, baza economicã prin care se dorea dominarea lumii avea sã se prãbuºeascã. Prognozele realizate de Mihail Liubimov, ºeful Secþiei Prognoze din Direcþia principalã I a KGB (Primul Directorat Suprem, astãzi Serviciul de Informaþii Externe al Federaþiei Ruse), vizånd totala catastrofã economicã ºi politicã a URSS, au întãrit credinþa cã era nevoie de ceva nou ºi hotãråtor atåt în arena relaþiilor internaþionale, cåt ºi în interior. Cu puþin timp înainte sã moarã, în 1984, Secretarul general al CC al PCUS, Iuri Vladimirovici Andropov, fost preºedinte al KGB, a aprobat, în formã definitivã, cu numele de cod „Golgota“, planul generalului KGB Mihail Liubimov. Operaþiunea „Golgota“ urma sã aibã patru etape esenþiale: 1) dezorganizarea sistematicã a rånduielilor politice ºi economice din URSS; 2) introducerea forþatã a sistemului capitalist în varianta lui sãlbaticã; 3) prelungirea direcþionatã a haosului; 4) revoluþia socialistã. Avea sã urmeze în istoria Uniunii Sovietice ºi a lumii ceea ce poate fi denumit operaþiunea „Complotul de Fum“. Ion Iliescu a fost una din piesele locale ale specialiºtilor KGB. Iar „revoluþia“ sa nu este alteva decåt o parte a Complotului de Fum. ªi tot de fum sunt ºi „revoluþionarii“ sãi, sordida gaºcã de ºmenari, cu care încearcã sã se legitimeze în van. Sursa: Curentul ]]>