Mascarada ”uciderii” lui Bin laden – reality show pentru fraieri

în aprilie 2002, cu peste nouã ani în urmã, în cadrul emisiunii Alex Jones Show cã Bin Laden „era deja mort de luni de zile” ºi cã guvernul a plãnuit sã aștepte momentul cel mai oportun din punct de vedere politic pentru a lansa subiectul și totodatã cadavrul sãu. Pieczenik ar fi în poziþia de cunoscãtor, având în vedere cã l-a întâlnit personal pe Bin Laden ºi a lucrat cu el în timpul rãzboiului împotriva sovieticilor în Afganistan, pe la începutul anilor 80. Pieczenik a spus cã Osama Bin Laden a murit în 2001, „nu pentru cã forþele speciale l-ar fi ucis, ci pentru cã medic fiind știu cã medicii CIA l-au tratat ºi era înscris în registrul secret de informaþii cu sindromul Marfan”, adãugând cã guvernul american ºtia cã Bin Laden decedase dinaintea invadãrii Afganistanului. Sindromul Marfan este o boalã geneticã degenerativã pentru care nu existã nici un tratament permanent. Boala scurteazã grav durata de viaþã a suferindului. „El a murit de sindromul Marfan, iar Bush junior ºtia despre asta, comunitatea serviciilor și informațiilor secrete ºtia despre el”, a declarat Pieczenik, specificând modul în care medicii CIA l-au vizitat pe Bin Laden în iulie 2001 la Spitalul American din Dubai. „El era deja foarte bolnav de sindromul Marfan, aflându-se pe moarte, așa cã nimeni nu a trebuit sã-l omoare”, a adãugat Pieczenik, declarând cã Bin Laden a murit la scurt timp dupã atentatele de la 11 septembrie în reședința lui din Tora Bora. Șocant ?! Deloc ! Orice persoanã racordatã cât de cât la ”bursa” informațiilor de pe piața serviciilor secrete (cineva care cunoaște pe cineva… știți povestea), a auzit cã Bin Laden și cei care îl urmau au fost susținuți de CIA pentru instaurarea regimului taliban (islamic) – cu arme, muniție, logisticã și instructori militari, pentru a stãvili invazia sovieticã din Afganistan (vã mai amintiți seria Rambo – episodul din Afganistan, nu ? Faza în care Stalone – pardon, ”Rambo” – doboarã elicopteru sovietic cu piatra – cam asta îi învãțau și ei pe talibani – și iatã unde au ajuns – cicã oamenii lui Bin Laden au doborât cu praștia turnurile gemene – sau piloții avioanelor, e totuna !!!). Odatã ce ne-am lãmurit despre acest lucru, ne punem întrebarea fireascã: de ce au vrut americanii sã își beleascã un aliat, care i-a ajutat împotriva fostului Inamic Public – Agresorul Sovietic ?! Rãspunsul meu este unul ce corespunde mai multor cerințe și îl calificã –ca și ipotezã de lucru – în topul celor mai verosimile variante: Știm cã Imperiul Sovietic a cãzut odatã cu pherestroika lui Gorbaciov, prilej de mare dezamãgire pentru pãpușarii din spatele guvernului SUA, obișnuiți sã conducã prin frica fațã de URSS, sugând bani pentru cursa înarmãrilor. Deci trebuia creat urgent un nou inamic public. Islamul era cap de serie. Dar cum sã îl faci urât de toatã lumea ? Cum sã faci înlocuirea ? Stalin, comunismul și KGB-ul fuseserã demonizați de propaganda democrațiilor vestice (pe bunã dreptate) pentru crimele din lagãrul comunist, teroarea prin care mențineau sistemul, agresivitatea și permanenta amenințare a unei conflagrații atomice. Islamul are sute de milioane de adepți în întreaga lume (ca și comunismul), deci devenea opozabil ”democrațiilor lumii civilizate” cu o singurã condiție: sã comitã un act odios, abominabil, în ochii lumii întregi. Astfel, a apãrut necesitatea înscenãrii unui 11 septembrie, care sã demonizeze în direct, în ochii întregii lumi oripilate, terorismul islamic. Dar acest terorism avea nevoie de un nume. Comuniștii au avut liderii sovietici, urâți și temuți și în somn de fermierul neaoș, american. Islamul l-a avut pe Bin Laden. Decesul lui, cauzat de o boalã incurabilã, anterior sau ulterior momentului 11 septembrie 2001, conteazã doar din perspectiva anonimatului. Era ținta perfectã: nu poți cãuta și distruge un inamic care nu existã. Dar corespundea perfect cerințelor: m[sliniu, asiatic, uscãțiv, cu ochi strãlucitori, febrili, de om fanatic, subjugat de ideea promovãrii adevãratului islam în lume, era antiteza perfectã a occidentalului alb, rotunjor și bonom, sceptic, moderat în convingeri și speriat de orice atitudini ferme, ce frizeazã extremismul. Manevra a reușit, iar dupã 11 septembrie 2001 America a depãșit în fricã, teroare și urã contra Islamului, chiar și frica, teroarea și ura anti-comunistã pe care a trãit-o în perioada Crizei rachetelor cubaneze – din 1962, când tot fermierul își sãpa cu frenezie buncãr anti-atomic de teama bombelor nucleare rusești instalate zice-se – în Cuba. Și astfel a reânceput vânãtoarea de fantome, de teroriști himerici, care probabil cã nu au existat niciodatã, sau dacã au existat, nu au avut nici o legãturã cu evenimentele de la 11 septembrie, așa cum dã de înțeles, prea târziu, raportul Comisiei 9/11. Dar rãul fusese deja fãcut, opinia publicã – manipulatã de mass-media, credea deja cu tãrie în existența terorismului islamic – și în pericolul reprezentat de acesta. Rocada cu pericolul comunist (apus) fusese înfãptuitã cu succes ! Totuși, de ce au trebuit sã îl ”omoare” pe Bin Laden abia acum ? Și de ce în acest fel ? Fãrã judecatã, împușcat în propria casã, ca un animal ? În condițiile în care pânã și animalele au drepturi în America, cu tribunale speciale care le ”judecã”, ne întrebãm unde sunt drepturile celui mai urât om de pe planetã ? DE CE ? Rãspunsul este unul complex, și trebuie înțeles din perspectiva arhitecților Noii Ordini Mondiale, a scopurilor urmãrite de aceștia. Ca orice eveniment din ultima perioadã, ”uciderea” lui Bin Laden este atât un test de evaluare a opiniei publice mondiale, cât și un pas înainte în dezvoltarea strategiei de tipul ”noi creem problema – ca sã îți oferim soluția (ce consitituia de la început scopul în care a fost creeatã problema)”. S-au ridicat unele voci care au conexat momentul linșãrii lui Bin Laden cu cel al haosului prãbușirii monedei americane. Se știe cã de câteva luni, numai evenimente extreme (și ciudat de bine – picate la țanc) au salvat economia americanã: Japonia a fost lovitã de cutremure exact când se pregãtea sã dea de pãmânt cu dolarul american la bursã. Acum, taman când China se pregãtea sã arunce pe piațã 3 bilioane de dolari, dornicã sã treacã pe euro sau orice altceva, America mai ia o gurã de oxigen proclamându-și victoria asupra lui Bin Laden. Se știe cã la astfel de momente, crește speranța, deci saltã un pic și economia. Probabil cã a fost un avertisment și pentru Chinezi. Sã vedem ce li se va întâmpla dacã prãbușesc dolarul. Îi invadeazã marțienii !? Sau sã fi fost doar perdeaua de fum care a salvat administrația Obama de colapsul atingerii pragului de împrumut monetar (de la Federal Reserve Bank) – fãrã acordul Senatului !? Din perspectiva mea, scopul urmãrit a fost altul. Orice individ care a avut acces la o minimã educație, în condiții decente de civilizație, are sentimentul identitãții sale de om, de cetãțean al unui stat, inseparabilã de existența anumitor drepturi – consfințite prin legi naționale și internaționale. Dreptul la viațã. Dreptul la o judecatã corectã și imparțialã. Dreptul la apãrare. Pânã și criminalii cei mai odioși ai regimului nazist au avut dreptul la un proces – înainte de a fi executați. Deci ideea de justiție socialã este adânc înrãdãcinatã în concepția noastrã despre justiție. Este rezultatul a milenii de evoluție socialã a Umanitãții, de la lapidarea și masacrarea directã a unui membru al colectivitãții – pânã la procesul penal, prezumția de nevinovãție și dreptul la apãrare al persoanei inculpate. Primul pas spre involuție – ca experiment social – s-a fãcut cu spânzurarea publicã (transmisã în direct în întreaga lume) a altui aliat SUA, liderul irakian Sadam Hussein. Nimeni nu a comentat sãlbãticia gestului în sine, fascinația morbidã și satisfacția animalicã a mulțimilor dornice de ”liniște”, fericite cã planeta a mai scãpat de un dictator dement. Prin înscenarea uciderii lui Bin Laden, s-a mai fãcut un pas cãtre stadiul de animalitate și tribalism. Ucidere directã, a unui om bãtrân, lipsit de apãrare, fãrã nici o judecatã. Scenariul, grotesc prin însãși maniera în care a fost gândit de cãtre regizorii sãi, conține toate elementele unui reality-show de cea mai joasã spețã: violențã gratuitã (uciderea nevestei, care a încercat sã îl protejeze cu propriul ei trup), uciderea unui om neânarmat, satisfacția umilirii inamicului (era în pijama, dar avea cusuți bani și numere de telefon în haine). Hmm, nu prea concordã cu imaginea demnã, dârzã a unui om total dedicat unei cauze, care a trãit jumãtate din viața lui privind moartea în ochi, în pustietatea aridã a munților afgani. Probabil cã vom auzi mai târziu cã s-a și târât pe jos ca un câine implorând sã îi fie cruțatã viața !? Dincolo de satisfacția imbecilã a mulțimilor de americani adunați sã ”sãrbãtoreascã” asasinarea inamicului public nr. 1 al Americii (în viziunea lor), aceastã bucurie rãutãcioasã, inumanã, se constituie de fapt  într-un gest de reparație moralã, de ”salvare a obrazului” unei americi cu pretenții de macho pe scena politicã internaționalã, rãnitã în orgoliul ei masculin de atentatele de la 11 septembrie, și care astãzi își vede rãzbunatã suferința – în cel mai pur stil jidãnesc (ochi pentru ochi, dinte pentru dinte), și care ne face sã ne punem întrebarea: cât de mult din spiritul creștin al Pãrinților fondatori ai Americii a mai rãmas în acest stat care își proclama credința în Dumnezeu pânãși pe bancnotele de 1 dolar (In God we trust…) !? Dusã pânã la ultimele sale consecințe juridice, ”uciderea”lui Bin Laden capãtã proporții tragicomice. Sã presupunem cã eu aș fi unul dintre mulții copii ai lui Bin Laden, rezultat în urma cãsãtoriei acestuia cu cele 16 neveste legitime pe care le-a avut. Probabil cã moștenirea rãmasã în urma lui Bin Laden este una substanțialã, el fiind un saudit dintr-o familie foarte bogatã, cu multe afaceri prospere. Cum fac dezbaterea succesiunii ?!! Mã duc la șeful comandoului, ucigașul tatãlui meu, sã îmi confirme cã l-a ucis ”sigur” pe Ben Laden, cã nu existã nici o eroare în privința indentitãții  ”țintei” ?!! Îmi va elibera acesta un certificat de deces al lui Bin Laden ?! Sau sã mã adresez spitalului CIA, unde acesta a murit de fapt în 2001 !? CUM S-A AJUNS AICI !? ȘI DE CE ? Pentru cã acceptând uciderea fãrã judecatã a lui Bin Laden, ipotetica profanare a trupului sãu – prin aruncarea în mare, deschidem cutia Pandorei, din care zboarã în neant și ultima fãrâmã de umanitate. Simțul Justiției, al Judecãții ne-afectate de pasiunile rãzbunãrii. De acum, oricine va putea omorâ fãrã judecatã, pe loc, pe orice inamic public, suficient demonizat de cãtre mass media. Nu cã unii (unde Justiția se dovedește neputincioasã) nu ar merita acest lucru: probabil cã mulți români și-ar dori ca un comando justițiar sã nãvãleascã în casa lui Nea Nelu – din Primãverii, sã îi lanseze o boabã între ochi lui tanti Nina – sãritã în apãrarea zâmbãrețului politruc care ne-a nenorocit tinerețea, pentru ca apoi sã îi administreze ”emanatului” trandafiriu un tratament ”cosmetic” marca unitãții militare din Târgoviște – oferta decembrie 89. De ce s-ar vrea eliminarea ultimei fãrâme de justiție socialã din dreptul penal internațional ? Pentru cã unii doresc sã își dovedeascã (și sã ne demonstreze) cã nu suntem altceva (în comparație cu ei) decât niște animale fãrã rațiune, însetate de sânge și rãzbunare. Cã putem fi manipulați cum vor ei. Cã începând de azi, Umanitate se poate scrie și cu ”u” mic…]]>