Martirii noștri: 10 iulie – Martiriul Nicoletei Nicolescu

– torturatã ºi arsã de vie la crematoriul din Bucureºti – Cum a fost asasinatã comandanta Cetãþuilor de Fete Legionare  (cf. „Martirii ne vegheazã din ceruri” de Nicolae Niþã ) Torturatã, violatã ºi apoi trezitã din nesimþire ºi conºtientã, Nicoleta a fost aruncatã în flãcãrile crematoriului… Arestatã împreunã cu multe alte camarade din Cetãþui în 1938, fusese schingiuitã în beciurile Prefecturii Poliþiei Capitalei luni de-a rândul, în chipul cel mai crud. Roata morþii se învârtea sârguincios; veºti tragice soseau din þara întreagã despre cei cuminecaþi în credinþa lor pe drumul cu Arhangheli. ªi, într-una din zilele lunii Iulie, vestea uciderii Nicoletei ºi cruzimile la care a fost supusã în ultimele clipe de viaþã ale ei, strãbãtu ca fulgerul toatã suflarea româneascã. Secretul acestei tragedii, n-a putut fi pãstrat. Pânã ºi brutele asasine s-au cutremurat de zelul de neînvins al credinþei Nicoletei. Într-o celulã de la subsolul Prefecturii, cu oasele zdrelite, cu pieptul tãiat mãcelãreºte ca sã i se ia viaþa grabnic, eroina îi înfruntase aprig pe temnicerii ºi schingiuitorii ei, refuzând sã moarã repede, aºa cum sperau ei. Încã mai respira ºi cuþitele negre banditeºti, cu lame groase, îi sfârtecau trupul încãpãþânat sã rãmânã pe viaþa asta, încãpãþânat sã mai respire încã, pânã la ultimul strop de viaþã. Imagine dantescã de care gâzii cei fioroºi s-au îngrozit… Aruncatã apoi pe podeaua uneicamionete-dube, între lopeþi ºi târnacoape îngropãtoare de alte vieþi tinere în pãdurea Pantelimon, fusese transportatã la Crematoriu. – Nu moare mã! Nu moare!… Nu vrea sã moarã!… În spatele Crematoriului, maºina se opri. Undeva mai pe dreapta, o uºã dosnicã ce duce în incintã. Mecanicul de serviciu Ion Cerchez o deschise: – Actele de… – Care acte? – îi tãie repezit întrebarea unul din agenþi. N-are nevoie dã ele un’ sã duce… Carã-te… – Da, dar ºtiþi, corpul trebuie înregistrat… – S-a fãcut de delegaþii Prefecturii: Siguranþa Statului.  ªtim noi ce trebuie… Carã-te de-aici… Pus în faþa autoritãþilor „statului”, mecanicul deschise larg uºa ºi se dã într-o parte, lãsându-i sã intre – vrând-nevrând – pe cei doi asasini: Pavel Patriciu, Comisarul Prefecturii de Poliþie din Bucureºti ºi agentul Iuliu Horvath. Sacul atârna greu… Roºit de sângele pierdut al victimei, l-au apucat cu grijã de colþuri, sã nu se murdãreascã, ºi au intrat în Crematoriu, cotind la stânga, pe  culoarul palid luminat. – Stai aºa!… Las-o jos cã m-am pãtat. Sã schimb mâna… Sacul fu trântit pe podeaua de beton, ca o povarã apãsãtoare ºi, în cãdere, gura legatã i se deschise. Capul Nicoletei se revãrsã înafarã, la viaþã parcã. Horcãia în sânge încercând sã respire ºi ochii priveau straniu la cele trei personagii, înmãrmurite la vederea ei încã în viaþã… Era aproape de ora 23… Puþin mai apoi, în cuptorul cu nr. 1, rezervat permanent victimelor legionare, focul o cuprinse, în gemete apocaliptice de durere. Refuza, refuza sã moarã, parcã în ciuda cãlãilor… Dintr-odatã, nu se mai auzi nimic. Se fãcu liniºte, o liniºte mormântalã ºi apãsãtoare… Pe obrazul mecanicului de la Crematoriu, Ion Cerchez, se prelinse pe nesimþite o lacrimã ºi încercã iute sã ºi-o ascundã cu mâna. – A murit!… Ai vãzut?!… Þi-am spus eu… Din coºul cuptorului cu nr. 1, fumul albãstrui se rãspândeºte ca o perdea subþire deasupra oraºului cufundat în noapte, vestind miºelia cea mare… O viaþã de cruciatã se stinsese în flãcãri, pe rug… Din cer, stropi de ploaie încep sã se reverse deasupra pãmântului ca la o comandã ºi trãsnetele lui Dumnezeu încep sã  biciuie vãzduhul cu fulgerãri mânioase; dar focul iudelor, ascuns, pâlpâie neatins corpul martirei… Sfatul miºelnic, uneltit ºi hotãrât de putere împotriva tineretului creºtin legionar, osândea hoþeºte la moarte. Rodul de aur al Þãrii, pãºea pe drumul spinos al calvarului ºi mântuirii Neamului… Notã: se pare cã cenuºa ei s-a recuperat ºi a fost adusã la mãnãstirea Predeal în 1940. Se pare cã regimul comunist de mai târziu va fi înspãimântat de mormintele martirilor, cãci Securitatea se informa cã la Predeal stareþul Dionisie Velea (mutat de patriarhul Justinian ca prim-slujitor la catedrala patriarhalã) „a permis cãlugãrului Nicandru Prodan sã aducã legionari pentru ºedinþe clandestine ºi sã adãposteascã osemintele lui Nicoleta Nicolescu, þinând slujbe speciale pentru ea”[1]. sursa: Martiri ºi mãrturisitori români din secolul XX – Fabian Seiche]]>