Maiorul Tom

Tom se trezi ca de obicei, cu același sentiment de dezorientare ce însoțea de fiecare dată primele clipe ale întoarcerii la conștiență. Exersa mereu în primele momente ale revenirii, starea de martor ce observa tăcut procesul de asamblare al prezenței, de incorporare a purei existențe în circumstanțele spațio-temporale ale momentului prezent.

Ca de obicei, prima senzație apărută a fost cea de Eu, centrat întro unică identitate, într-un singur punct al percepției de sine. Această fixare în individualitate atrăgea după ea fulgerător toate celelalte atribute ale existenței fizice: memoria, senzațiile, apoi gândurile.

Reușise să-și desăvârșească antrenamentul de observator, făcând ca această atitudine de martor să devină una automată, dincolo de memorie sau de intenție.

Își mișcă încet mâinile și picioarele apoi deschise ochii și remarcă faptul că memoria îi jucase din nou feste. Se afla într-un pat somptuos, cu baldachin, în stil napoleonian, probabil undeva în secolul 17. Aveam corp de bărbat. Statură mijlocie, ușor atletică. Lângă el, dormind încolăcită în jurul brațului său, o femeie tânără.

Închise din nou ochii, oftând. Amintirile configurate după trezire îi spuneau că se află în secolul 21, undeva în SUA. Maior, pilot de aeronave, în programul de pregătire spațială. În contact cu realitatea în care se trezise, acele amintiri se estompau rapid, precum amintirea unui vis, în locul lor căpătând concretețe o altă identitate: Jean, 35 de ani, croitor de lux la Curte.

Se ridică ușurel din pat, atent să nu-și trezească partenera de noaptea trecută. Înjură în gând – în franceză, uimit atât de faptul că deja gândea în franceză, cât și de faptul că nu-și amintise la timp de oala de noapte de lângă pat, pe care o răsturnase cu piciorul.

Fetișcana din pat îi simți lipsa și se trezi precum o pisică, întinzând languros brațele după el, încercând să-l tragă înapoi în așternuturi. Se prelinse vioi din îmbrățișarea ei și rătăci cu privirea câteva clipe, dezorientat, din mijlocul camerei. Nu existau toaletă, chiuvetă, periuță de dinți. Desigur !

Scutură agasat din cap și-și turnă apă într-un lighean, spălându-se pe față cu mâinile energic, încercând să-și limpezească gândurile.

Mintea sa, precum un lichid, luase deja forma recipientului în care se afla, pătrunzându-l până în cele mai mici detalii. Își amintea toată existența sa actuală: copilăria, mama Janette, ucenicia lângă tată, primele vizite la Curte, toate erau prezente în el, umplându-l pe măsură ce devenea conștient de ele, golindu-l în același timp de orice amintire  ce păruse să existe despre o altă existență.

Închise din nou ochii, respirând calm, întro încercare de a mai păstra ceva din memoria celuilalt eu, ce părea să se disipe cu repeziciune. Numele. Cum îl chema oare ? Tom. Maiorul Tom. Ce nume ciudat ! Și totuși, atât de familiar, în urmă cu doar 5 minute.

Tom… Tom… Tom…

Încet încet, mintea i se calmă, iar amintirile deveniră străvezii, inconsistente, precum un fum ce se destrăma ușor în lumina dimineții. Și brusc, trăi acel sentiment de ireal, ca și cum nimic nu era adevărat. Nici femeia din patul lui, nici noaptea de pasiune consumată, nici amintirile… Simțea cum se abstrage aproape fizic din realitate, pătrunzând adânc înspre centrul ființei sale, îndepărtându-se cu repreziciune de lume, de simțuri, spre un ocean atemporal de liniște și nemișcare.

Și când atinse acel moment de suspendare deplină, realiză cu claritate că exista simultan în timpuri, momente și locuri aproape infinite, trăind în individualități separate, conștiente, bucurându-se sau suferind, privind mereu din spatele ochilor din aceeași tăcere imobilă, observând totul fără să judece, fără să intervină.

Apoi, toată experiența se dizolvă întro prezență non-referențială, în care asista la jocul existenței din spatele a miriade de ochi, de minți și de personalități ce se transformau feeric, precum jocul de lumini al unui imens caleidoscop.

Era simultan prezent pretutindeni, pe deplin implicat și totuși abstras…

Se scărpină absent la coaie, apoi își suflă mucii în apa în care se spălase și o întrebă pe tânăra sa cucerire, dacă e gata pentru partida de amor de dimineață, în timp ce își observa zâmbind, reacțiile – din interiorul coștiinței ei.