Am participat astãzi la Palatul Parlamentului la o lansare de carte a doctorului Paul Purea. Lume finã, vorbe alese, poze, televiziune, interviuri, cãrþi cadou cu dedicaþii, în fine, tot tacâmul.

Mort de foame dupã un asemenea eveniment consumator de energie cerebralã, am coborât la restaurantul Senatului unde, se ºtie – aleºii poporului mãnâncã la preþuri modice.

În drum, am trecut ºi pe lângã sala grupului UNPR dar pentru cã nu era nimeni acolo, n-am avut pe cine bate, nici mãcar pe umãr – deºi era doar ora 15 – semn cã deputaþii UNPR-iºti au program parlamentar scurt, de gravide.

În fine, dupã douã lifturi ºi o rãtãcealã de 10 minute prin Palatul Parlamentului, dibuim restaurantul Senatului. Nu m-am aºezat bine la masã cu nevastã-mea cã hop, lângã noi apare ºi Remus Cernea. Ne salutãm dând din cap, cu gurile pline, aruncându-ne priviri furiºe peste bolurile cu ciorbã, în timp ce înfulecam amândoi înfometaþi de-atâta interes naþional.

Evident, fiecare îºi pregãtea replica pentru salutul de dupã desert. ªi, cum el a terminat primul, se opreºte cu tava în dreptul mesei mele ºi ne salutãm, apoi îmi spune cu un zâmbet subþire:

–  Vezi cã restaurantul ãsta îi aparþine lui Soroº iar bucãtarul este homosexual. 

ªi dã sã plece. la care eu îi arunc, din urmã:

–  Ospãtar ! Încã un file de delfin la masa asta te rog !

Deci, ne-am poziþionat. Þin sã precizez cã nici un delfin nu a fost vãtãmat în aceastã primã confruntare politicã.