O datã pe an, evreii veterani de rãzboi din Israel  își îmbracã uniformele pe care își etaleazã medaliile, decorațiile și distincțiile Armatei Roșii. Aproximativ 500.000 de evrei au servit în Armata Roșie în timpul al doilea rãzboi mondial. Cei mai mulți dintre cei încã în viațã astãzi – aproximativ 7.000 – trãiesc în Israel. În fiecare an, de Ziua Victoriei, care a picat într-o joi acest an, ei mãrșãluiescîntr-o paradã în uniformã de-a lungul Israelului – pentru a celebra capitularea Germaniei naziste în fața  Uniunii Sovietice. Dupã aceea, se întorc acasã pentru apartamentele lor modeste unde continuã sã își ducã zilele – unii dintre ei în singurãtate – și sãrãcie. “Ceremoniile sunt frumoase. Oamenilor le place sã vinã și sã spunã cuvinte frumoase. Dar cuvintele frumoase nu pun mâncare pe farfurie“, a spus Abraham Michael Grinzaid, în vârstã de 87 de ani, șeful unei asociații de veterani de rãzboi sovietice. “Restul anului, nimeni nu se gândește la noi.” Aproximativ 1,5 milioane de evrei au luptat în armatele aliate, inclusiv 500.000 în Armata Roșie, 550.000 in armata americana, 100.000 în armata polonezã și 30.000 în armata britanicã, în conformitate cu datele oferite de Muzeul Holocaustului Yad Vashem din Israel. Unii dintre cei care au luptat în Armata Roșie au servit la cele mai înalte niveluri de comandã. Aproximativ 200.000 de soldați evrei sovietici au cãzut pe câmpul de luptã sau în captivitatea germanã. Cei care au supraviețuit și-au întemeiat familii, și-au construit cariere și în Uniunea Sovieticã, pânã la prãbușirea regimului comunist și mulți dintre ei au ajuns în Israel. Ei au format  asociații ale veteranilor, deschizând 50 de filiale in intreaga tara. Astãzi, cei mai mulți dintre ei sunt trecuți de 90 de ani, dar se adunã în mod regulat pentru conferințe și concerte. Unii cântã în corurile de veterani de-a lungul țãrii. Israelul a devenit casã pentru cea mai mare parte a supraviețuitorilor Holocaustului. Monumente victimelor Holocaustului sunt peste tot, însã prea puțini își amintesc de sacrificiul și lupta comisarilor sovietici evrei. Asta deoarece, cea mai mare parte a acestora, au emigrat cu doar douã decenii în urmã și arhivele de rãzboi s-au deschis doar recent pentru studiu (vezi cazul arhivelor militare române !), fapt ce permite cercetatorilor holocaustologi sa descopere pe deplin rolul soldaților evrei “în lupta împotriva naziștilor”, a declarat cercetãtorul israelian specialist pe tema Armatei Roșii – Yitzhak Arad. În Israel existã un singur monument – ridicat anul trecut ! –  Israelul în cinstea soldaților evrei sovietici care au luptat în cel de-al doilea rãzboi mondial. Un muzeu dedicat luptãtorilor evrei aliați este încã în construcție. Grinzaid, președintele asociației veteranilor sovietici, s-a plâns cã unii veterani de rãzboi sovietici din Israel primesc ajutoare de stat în valoare de doar 50 de dolari pe lunã, o sumã infimã în comparație cu sprijinul financiar acordat supraviețuitorilor Holocaustului. Dar Roman Yagel, șeful unui alt grup de veterani sovietici, a replicat cã veteranii primesc un sprijin generos de la statul israelian. El l-a acuzat pe Grinzaid cã acesta încearcã sã obținã ajutoare de stat pentru veteranii care nu au luptat pe câmpul de luptã cu arma în mânã – cum este cazul activiștilor politici comuniști din spatele frontului. Supraviețuitorii Holocaustului sunt adesea invitați sa vorbeasca despre ororile pe care le-au trãit. Dar veteranii de rãzboi sovietici au ajuns în Israel în calitate de pensionari și majoritatea nu au învãțat niciodatã limba ebraicã astfel cã puțini israelieni știu poveștile lor. Grinzaid avea doar 17 ½ când sa înrolat în Armata Roșie. El a fost un parașutist și a servit într-o unitate de informații, câștigând cinci medalii pentru participarea la luptele din Europa. Când președintele rus Vladimir Putin a venit la Israel anul trecut, el i-a strâns mâna. sursa: yahoo news comentariu rapcea.ro: iatã deci cã acei criminali care forțau soldații luși sã lupte pe front, împușcându-i în ceafã, trãiesc încã. Acei comisari sovietici (rudele lui Petre Roman Newlander și Vladimir Tismãneanu) se plâng cã lumea nu le recunoaște meritele sângeroase pentru crimele abominabile comise împotriva Umanitãții ce refuza comunismul propovãduit de ei cu rarã cruzime și sãlbãticie. Experimentul Pitești, Gulagul sovietic, deportãrile, canalul Dunãre Marea Neagrã – teroarea roșie – toate acestea au rãmas adânc întipãrite în memoria popoarelor atinse de Ciuma Roșie. Dacã tot s-au deschis arhivele Armatei Române, ar trebui ca cercetãtorii tineri, români, sã studieze aceste arhive și sã aducã la luminã numele torționarilor, a komisarilor sovietici evrei, sosiți pe tancurile rusești, care au torturat, schingiuit și omorât milioane de români.  Ar trebui începutã vânãtoarea de komisari sovietici, la fel cum evreii au pornit vânãtoarea de criminali de rãzboi naziști. Crimele unora nu sunt mai prejos în nedreptate, cruzime și sãlbãticie, decât ale celorlalți.]]>