Interzis taranilor romani in piete

Cam asa ar trebui scris pe niste mari pancarte la intrarile in pietele marilor orase. Asa cum intalnim: “Interzis cu caini in parcuri”. Macar sa stim o treaba. Deja de prea multa vreme proportia de reali producatori la tarabele din astfel de piete este extrem de mica. Majoritatea sunt negustori. Pe tarani ii gasim pe aleile de langa piete, cu marfa in cutii de carton si cu cantare deobicei de mana. Stau bietii de ei precum iepurii: oricand gata de fuga. Cine ii fugareste? Viteaza politie “romana”. Apar de niciunde multe masini mici si dubite pline de tineri politisti de la interventie si pornesc sa faca ordine. Unii mai cu sila, altii foarte convinsi ca actiunea lor este benefica … Cate un taran indrazneste sa strige: “piata e a noastra”. Degeaba insa. Ii taie basul cate un tanar sef cu fizic mult si minte putina: “I-ati taraba”. “Pai n-avem cum” i se raspunde. Si atunci sacul de muschi cu grasime vine cu argumentul: “Taci sau iti luam marfa”. Eu de la fugaritii astia cumpar. Nu-mi pasa ca marfa e pe jos. Nu-mi pasa ca acel cantar mai mult “cantareste”. Nu-mi pasa ca taranii arata ca vai de mama lor, murdari si arsi de soare, batrani incovoiati si cu hainele rupte. E mai de-al meu. E poporul din care fac parte. Asa simt ca-l ajut. Auzeam de curand pe la tv ca e un soi de mafie a pietelor. Ce porneste de la en-grosist si se termina cu tarabagiul cu patalama de producator la mana. Ca nu se poate starpi, oricat s-ar dori. Aiurea. Nu exista nu se poate. Exista nu se vrea. Sursa: Blogul lui SACCSIV]]>