Zilele acestea am vãzut filmul Inside Out, o animație marca Disney – Pixar foarte interesantã, din categoria filmelor pentru copii dar care ar trebui sã punã pe gânduri și adulții.

Aș putea spune cã este primul film cu adevãrat spiritual realizat de cãtre cei de la Pixar. Desigur, ei au mai scos desene animate în care binele triumfã și așa mai departe, cãci asta este esența oricãrei povești pentru copii, însã filmul ãsta Inside Out este ceva cu totul special.

Acțiunea lui se petrece pe douã planuri: viața unei fetițe pe nume Riley, alãturi de familia ei, dar și viața ei emoționalã, respectiv modul în care acționeazã în interiorul ei personificarea emoțiilor acesteia: bucuria, tristețea, dezgustul, mânia și frica.

Aventura din interiorul lui Riley se deruleazã simultan cu peripețiile din viața ei exterioarã, fiind exemplificatã cu mult umor interdependența dintre emoții și circumstanțele exterioare care le activeazã.

Pe undeva, filmul te face sã conștientizezi cât de reactivã, pavlovianã și… într-un fel, lipsitã de liber arbitru este orice ființã vie, cãci elementul de conștiențã lipsește din scenariul filmului, Riley dar și restul personajelor exterioare (pãrinți, pisici, alți oameni) fiind precum niște roboței ce reacționeazã la comenzile date de personajele din interior, emoțiile, fãrã sã conștientizeze totuși DELOC mecanismele și automatismele ce le guverneazã viața.

Ar fi prea complicat sã fac o recenzie completã, o interpretare pas cu pas a fiecãrui simbol sau etape din aventura bucuriei și tristeții dupã plecarea lor din centrul de comandã, însã dacã veți urmãri filmul, veți vedea cã a avut drept consultanți specialiști în psihologie foarte buni.

Per final, filmul te lasã cu un sentiment de detașare fațã de propria naturã emoționalã, te face sã conștientizezi determinismele emoționale proprii, continuând imaginația filmului în propria viațã, cãci la urma urmei, cu toții suntem Riley.

Vizionare plãcutã.