Articolul ãsta nu se referã la alții în spirit critic, ci mã include și pe mine, pe noi toți. Este o reflecție pe tema certitudinilor și convingerilor absolute pe care le manifestãm în viața de zi cu zi și a motivului pentru care o facem.

Aș începe prin a spune cã trãim într-un univers despre care nu știm aproape nimic cu siguranțã. Învãțãm în școalã câte ceva, o spoialã despre principiile fizicii însã restul sunt toate aproximãri. Istoria ? Cine poate ști cu siguranțã cum a fost un eveniment în realitate și cum a fost rescris de cãtre învingãtori ? Doar științele exacte gen matematicã și fizicã se apropie de tãrâmul certitudinilor. Însã atunci când trecem spre aplicațiile științifice ale materiilor învãțate la școalã, totul se reduce la un mare zero.

Poate cineva sã îmi explice concret (nu doar așa, general) cum funcționeazã majoritatea gadgeturilor și tehnologiilor pe care le folosim în mod curent ? Evident cã 99,9% dintre noi (inclusiv eu) vom rãspunde cu sinceritate, NU. Sau așa ar trebui. În realitate, 99,8% dintre noi nu vor recunoaște cã habar nu au despre ce e vorba și își vor da cu presupusul.

Ei bine, aici voiam sã ajung. De ce își dã lumea cu presupusul, când în realitate habar nu are ? Sã luãm spre exemplu un telefon mobil. Fiecare dintre noi are cel puțin unul, și pe care îl folosește zilnic. În afarã de funcțiile de utilizare, știe cineva cum merge drãcia ? Evident, NU. Ar putea vreunul dintre noi sã îl construiascã de la zero ? Nu. Nici mãcar sã îl repare, dacã pãțește ceva. Desigur, știm mici șmecherii de maimulțe inteligente cu degețele agile: știm sã le schimbãm bateria, sim-ul sau carcasa coloratã, dar în rest mergem la service, la bãieții deștepți.

Dacã un semidoct la fel de convingãtor ca mine ar veni și ar susține cu argumente credibile cã telefonul mobil nu funcționeazã cu unde hertziene ci prin telepatie sau magie, cu siguranțã cã s-ar gãsi destui giboni bipezi sã îl creadã.

Și așa funcționeazã toatã societatea noastrã. Deoarece ne temem de necunoscut, avem nevoie de certitudini pentru a fi liniștiți, împãcați cu existența noastrã.

Dacã privim cu sinceritate în jur, vom observa cã majoritatea “adevãrurilor” noastre sunt doar convenții general acceptate, care nu au nici o legãturã cu realitatea, ci doar cu convingerile noastre.

Doar un mic exemplu: Teroriștii palestinieni sunt rãi ? Da, pentru cã omoarã evrei (care, sãracii știm cum au suferit, cu Holocaustul) și pentru cã așa cred un numãr suficient de mare de oameni. Probabil însã cã în realitate lucrurile nu stau chiar așa, respectivii considerându-se în stare de rãzboi cu Statul Israel care le-a cam furat de sub picioare țara lor, Palestina, omorând sute de mii de palestinieni în pogromuri sau lent, prin înfometarea – prin mãsuri de izolare. Deci ceea ce noi considerãm drept “terrorist palestinian” alții ar aprecia drept un patriot ce se sacrificã pentru țara și poporul sãu. Totul depinde de poziționarea fațã de subiect.

În general ne impacteazã emoțional ce vedem sau poate fi conceptualizat de noi însã ne lasã reci ceea ce nu vedem sau nu putem concepe la scarã mare.

Dacã un palestinian s-a aruncat în aer cu un autobuz de evrei, suntem revoltați. Însã ne lasã reci moartea în Fâșia Gaza a sute de mii de femei, bãtrâni și copii care se sting în mizerie, sub blocada israelianã, cam cum s-au stins și indienii în rezervațiile americane. Cãci un numãr mic de victime este mult mai ușor de vizualizat și compãtimit decât un numãr mare de oameni, care tinde sã devinã abstract, impersonal.

Și ceea ce este mai grav e faptul cã sunt unii care cunosc aceste mecanisme și profitã, manipulând opinia publicã.

E dureros ce s-a întâmplat la Paris în vinerea de acum douã sãptãmâni, e adevãrat. Însã cei ce s-au grãbit sã își vopseascã profilul de facebook în culorile Franței, din solidaritate cu victimele, ar trebui sã se întrebe cu sinceritate de ce nu au fãcut asa, sau de ce nu o fac atunci când este vorba de victimele din Siria sau de oriunde altundeva, de obicei mult mai multe decât cei omorâți în Paris ?!

Privind echidistant, fãrã pãrtinire morții din Paris omorâți de teroriștii islamici,  comparativ cu sutele de mii de morți din Siria, omorâți de “opozanții” guvernului Bashar, susținuți de europeni, te întrebi care sunt mai demni de compasiune. Rãspunsul coresct este: ambele categorii de morți, cãci este vorba de oameni nevinovați.

De aceea, cred cã cuvântul de ordine al zilelor noastre este NIMIC NU ESTE CEEA CE PARE.

Cu toate astea, luãm de bune toate așa-zisele informații din mediul virtual, pe care facebookul a gãsit un mod original de a le credibiliza, prin butonul de like.

Dacã un milion de maimuțe ca și mine au gãsit de cuviințã sã dea like și eventual sã distribuie “știrea” despre italianul împușcat de polițiștii francezi pentru cã ar fi fost confundat cu un terorist când i-a strigat soției “andiamo a bar” (și francezii au înțeles Alah akbar), „știrea” respectivã a devenit o minciunã viralã, unul dintre milioanele de hoax-uri care inundã internetul.

Am ajuns în situația paradoxalã de a trãi înconjurați de minciuni acceptabile ce constituie fundamentul existenței noastre, mai ales a celor ce își petrec mai bine de jumãtate din viațã în mediul online. Iar treaba asta se reflectã în lumea realã prin situația jalnicã în care trãim: politicieni corupți, ce nu ne reprezintã, manipulare și minciunã la tot pasul, sistem de învãțãmânt și sãnãtate tot mai prost și inutil, etc.

Cu amãrãciune remarc cum versurile lui Blaga se împlinesc ca o profeție nefastã: suntem tot mai mulți cei ce refuzãm sã strivim corola de “minuni” a Lumii sau sã “ucidem” cu mintea “tainele” ei, cãci avem nevoie de fabulos, de fantastic, de miraculos în viețile noaste, chiar dacã el este de cele mai multe ori doar o iluzie, un produs al imaginației sau al photoshop-ului. Ne dorim sã credem, vrem sã fim mințiți pentru cã altfel viețile noastre ar fi mult mai serbede, mai lipsite de culoare, de eveniment, de senzațional, iar unii dintre noi ar putea deceda din plictisealã, boala omului modern.

Acesta este de altfel și motivul pentru care înfloresc și abundã peste tot în lume tot felul de specimene de falși guru, așa-ziși învãțãtori spirituali și profeți pe care oamenii îi urmeazã cu milioanele. Pentru cã ei oferã un vis facil, ei vând iluzii comode, suplinesc o cerere, o sete de visare asemãnãtoare nevoii de film pe care nici Hollywoodul și Bollywoodul la un loc nu reușesc sã o satisfacã.

Într-o perioadã de minciunii universale , a spune adevãrul este un act revoluționar – spunea Geroge Orwell, vizionarul societãții totalitarisme moderne. Cãutați Adevãrul și rostiți pe cât se poate (prin like-uri, share sau alte mijloace), pe cât posibil, doar ceea ce este conform cu adevãrul, cãci în caz contrar închisoare noastrã modernã nu va fi Statul Planetar Masonic, dictatura Noii Ordini Mondiale a Iluminaților satanici ci imperiul minciunii universale, la ale cãrui ziduri înalte, de închisoare, lucrãm toți cu o vervã nebunã.

]]>