Începe un nou an de curs yoga organizat la MISA   În anul 1990, la Casa de Culturã a studenþilor  Grigore Preoteasa, în cadrul unei conferinþe pe teme de spiritualitate, Gregorian Bivolaru, preºedintele proaspãt înfiinþatei Asociaþii Miºcarea Pentru Integrare Spiritualã în Absolut (M.I.S.A.), anunþa cã intenþioneazã ca împreunã cu un colectiv de vechi practicanþi yoga, sã organizeze cursuri de yoga în sistem universitar, pe ani de studiu, având cursuri tipãrite ºi examene. La acel moment, proiectul sãu a fost considerat de cãtre alþi pasionaþi ai domeniului yoga (unul dintre ei fiind Mario Sorin Vasilescu) ca fiind unul ambiþios ºi irealizabil.(vezi nr. 1-2 precum ºi 3-4 al revistei Arhetip).   Mario l-a luat în râs pe Bivolaru, spunând cam aºa: “cine credeþi cã are timpul ºi aplecarea sã vinã ani ºi ani de zile la niºte cursuri care se tot lungesc !? Noi o sã organizãm cursuri de yoga de 6 luni, module de pregãtire, în urma cãrora vom da oamenilor certificate de absolvire a cursului ºi eventual diplome de instructori de yoga”. Dupã 21 de ani de la acel moment, constatãm cã MISA are cursuri de yoga pe aproape întreg teritoriul României (sau el puþin în mai toate marile oraºe ale þãrii), ba chiar ºi în strãinãtate, pe când Mario nu a reuºit sã facã mai nimic, rãmânând un simplu practicant ce s-a vindecat de o boalã extrem de gravã prin exerciþii de yoga. Gregorian Bivolaru a fost un vizionar al momentului respectiv. A intuit setea de cunoaºtere, dorinþa de spiritualitate a românilor ce se descãtuºa precum un arc oprimat de sub cei 50 de ani de comunism ateu. MISA, prin chiar statutul ei din 1990, se definea ca o miºcare plurivalentã (socialã, filosoficã ºi spiritualã), un “experiment social” ce urmãrea spiritualizarea omului, “integrarea lui în Absolut”, vãzutã ca o reântoarcere în sânul Divinitãþii, Dumnezeu. Amintiri din absolut from aurelion on Vimeo. Din pãcate, ca orice fenomen din naturã, ºi în special, la fel ca orice fenomen social, Miºcarea Yoghinã de la MISA a avut un moment de creºtere ºi dezvoltare spectaculoasã în primii ani, pentru ca apoi sã cunoascã treptat, o stagnare ºi în prezent o regresie în ceea ce priveºte numãrul de cursanþi yoga. Îmi amintesc cu nostalgie acei ani minunaþi, ani de graþie, în care credeam cã “orice este posibil deºi nu totul este permis”. Eram tânãr, viaþa mea abia începea, cu o infinitate de posibilitãþi înainte. La aceeaºi linie de start în faþa viitorului misterios ºi plin de promisiuni, erau ºi ceilalþi colegi ºi colege. Diferenþele de vârstã din MISA primilor ani erau nesemnificative. Nu existau bãtrâneþea, boala ºi decrepitudinea. Înghiþeam pe nemestecate promisiunile de viaþã eternã ale alchimiºtilor, maeºtrii Marii Opere, laolaltã cu învãþãturile taoiºtilor ºi tantricilor care ofereau tehnici vechi ce „învingeau Elefantul morþii” ºi menþineau tinereþea veºnicã. De la an la an, MISA creºtea ca numãr de cursanþi, informaþie ºi varietate de cursuri. Dacã iniþial s-a pornit cu un simplu curs de iniþiere în practica yoga, pe parcurs au apãrut cursuri de astrologie, shivaism, ayurveda, parapsihologie, alchimie, dans iniþiatic, belly-dance, grupuri de feminizare (pentru femei) ºi masculinizare (pentru bãrbaþi), eneagramã, meloterapie, kalachakra, tabere spirituale de tot felul, toate oferind promisiuni, revelaþii, secrete iniþiatice ºi „realizãri spirituale de excepþie” În acei ani, aveam timp. Am fost elev de liceu, mai apoi student, ºi mã implicam cu tot sufletul în aceste activitãþi. Învãþam, practicam, puneam întrebãri (care uneori îi puneau în dificultate chiar ºi pe cei ce iniþiau aceste cursuri), cu acea naivitate ºi încredere specifice tinereþii, crezând ºi iar crezând… ºi practicând cu convingerea fermã cã rezultatele promise mã aºteaptã undeva la capãtul eforturilor mele, în toatã plinãtatea promisiunilor… tangente cu Absolutul. Rezultate ale practicii mele yoghine au existat. Dar nu la nivelul aºteptat. Stãri efemere de fericire, stãri de „bine”, stãri „paradisiace”, performanþe mentale, fizice sau… de ce sã nu recunosc, chiar sexuale, mã încântau pe moment, dar îmi mã lãsau gol, pierdut în faþa Eternitãþii, prin caracterul lor temporar, efemer. Poate cã ceea ce a contat cel mai mult, lucrul care a rãmas nealterat din toate aceste experienþe, a fost trãirea misticã, directã (dar sporadicã) a comuniunii cu Dumnezeu, sau mãcar o umbrã a intuirii existenþei Lui, în toatã mãreþia ºi splendoarea Sa înfricoºãtoare. De ce înfricoºãtoare, vor spune unii, cãci este scris: Dumnezeu este bun ºi iertãtor. Înfricoºãtoare, afirm eu, pentru cã numai în faþa Lui ne vedem adevãrata noastrã mãsurã, nimicnicia ºi inexistenþa noastrã… „începutul Înþelepciunii”. Astãzi, înþeleg ºi regret. Mulþi dintre cei care luau startul cãtre Absolut, alãturi de mine, nu mai sunt în viaþã. Din cei rãmaºi, unii se mint singuri, ignorând în mod deliberat vestitorii morþii (decrepitudinea ºi boala), insistând cu încãpãþinare într-o direcþie care se dovedeºte – pe zi ce trece, tot mai vagã. Alþii, dezamãgiþi, reneagã tot ce au trãit frumos în aceºti ani, ºi se aruncã precum însetaþii, în mirajul lumii, încercând sã recupereze anii „pierduþi”. Între timp, am descoperit cã promisiunile începuturilor sunt realizabile în ºcoli tradiþionale de yoga, din India sau Tibet. Nu ºtiu dacã pentru mine este prea târziu, dar ºtiu sigur cã Lumea m-a prins în hora ei neiertãtoare, de obligaþii, promisiuni ºi minciuni aurite, ºi nu mã pot minþi cã pot obþine realizarea supremã în yoga, muncind ca apucatul 10-12 ore pe zi avocaturã sau ce mai fac eu… Dacã aº fi avut ºansa de a practica cu un guru de pe o linie tradiþionalã yoga, când eram adolescent cu „vagoane de timp liber”, poate cã altfel ar fi stat lucrurile acum. În prezent, mã trezesc dimineaþa, la volan, în trafic, spre tribunal. Am 3 telefoane, care sunã din 3 în 3 minute, clienþi, sarcini ºi responsabilitãþi. Câºtig ºi cheltui bani, sunt o rotiþã în angrenajul societãþii. Sunt prins în plasa nevãzutã a Oraºului, care îmi suge ºi ultima urmã de viaþã, îmi acapareazã viitorul.  ªi uneori, doar uneori, sufletul meu se trezeºte din visul cotidian, sub ºocul Realitãþii neiertãtoare, ºi URLà când vede cum viaþa i se scurge ca nisipul printre degete, ºi nu rãmâne cu nimic durabil. Cu toate acestea, nu regret nimic. Am ales – la acel moment – „cea mai bunã dintre toate lumile posibile”. Am trãit, ºi îmi place sã cred – cã trãiesc – frumos. La un moment dat, Gregorian Bivolaru a fost întrebat de cineva foarte apropiat ºi drag, în faþa cãreia mãºtile ºi minciunile nu îºi aveau rostul, de ce menþine toate acele aparenþe ºi iluzii – pentru cursanþii yoga de la MISA. Rãspunsul lui a fost acelaºi pe care mi l-a oferit ºi mie cu o altã ocazie (ºi tocmai din acest motiv nu mã îndoiesc de exactitatea lui): „Pãi, iluzia pe care le-o ofer eu este mai bunã decât cea pe care o oferã societatea”. În acelaºi mod, în momentul în care eu i-am atras atenþia cã un cursant de an mare de la yoga fumeazã, mi-a rãspuns: „ºi ce vrei sã îi fac !? Dacã îl dau afarã, crezi cã îi este mai bine la cârciumã decât aici, la cursul de yoga ?” De aceea, afirm astãzi cã MISA este un vis, o nãzuinþã, dar nu o realizare. Dacã vii sã înveþi yoga la MISA, nu te aºtepta sã obþii Eliberarea (Moksha) sau puterile paranormale din textele clasice yoghine. Vei obþine echilibru interior, atenþie sporitã, rafinare a emoþiilor, trãiri paradisiace de tot felul, dar nu Victoria asupra Morþii, nu Trecerea peste Oceanul Iluziei, nu Comuniunea deplinã cu Dumnezeu. Pentru toate acestea, va trebui sã baþi la alte uºi, la cei ce trnsmit Cunoaºterea ºoptit, de la gurã la ureche, de mii de ani. Nu de la cei ce au învãþat-o (au „furat meseria”) din cãrþi ºi experienþã personalã. MISA, ca ºcoalã de yoga, nu este o cale revelatã, ci una copiatã. Un mozaic creat din cioburile numeroase cãi ºi tradiþii. Dar nu un întreg. Îþi poate face o idee (chiar bunã) despre yoga, dar nu te duce la þelul final al yogãi. Îi lipseºte metodologia, îi lipseºte partea ezotericã a învãþãturii, „amãnuntele” nescrise în nici o carte de yoga, cele care dau eficienþã realã practicii. Ea poate deveni însã o cale autenticã, un drum de urmat. Dacã va îmbrãþiºa sincer o tradiþie autenticã, dacã va urma învãþãturile ºi ghidarea unui „lineage holder” (învãþãtor al liniei), va da naºtere unei noi generaþii de practicanþi yoghini, liberi de auto-iluzionare, departe de fanteziile ºi aberaþiile unei sexualitãþi excesive, fie ea ºi cu „continenþã”. Deci, dacã vrei sã înveþi yoga, meritã sã vii la cursurile de la MISA, pânã înþelegi despre ce este vorba, pânã se trezeºte în tine acel URLET, acea dorinþã de descoperire ºi stabilizare în realizarea „stãrii naturale a minþii”. Dacã vii la cursurile yoga de la MISA, trebuie sã ºtii exact ce vrei de la MISA, pentru cã ea în sine este o lume ce oferã splendori orbitoare de tot felul. Acolo îþi poþi redobândi sãnãtatea, echilibrul trupesc si sufletesc, dar poþi gãsi ºi stãri paradisiace, o familie (dacã nu o ai pe a ta), învãþãturi „secrete”, oportunitãþi de afaceri, ºi sex, cât mai mult sex. Dacã eºti un cãutãtor al „tãrâmului sigur al Eternitãþii, pe malul oceanului iluziei” fereºte-te de a cãdea în capcanele ce apar la tot pasul pe marginea potecii: motivaþia va fi întotdeauna nobilã. Cele mai vulnerabile sunt femeile: apar oferte de „feminizare” prin videochat, masaj erotic ºi dans la barã, toate în folosul financiar al altora, desigur. Spun asta dupã 20 de ani de yoga la MISA. MISA se aflã într-un moment de rãscruce. Are propria ei Kali Yuga, moment de hiatus, în care dezordinea ºi imoralitatea au crescut, generate de entropia specificã fiecãrui fenomen din Manifestare. Întrebarea care se pune este dacã vom reuºi sã depãºim acest moment de extremã dezagregare, spre un nou avânt de înnoire ºi creºtere, sau ªcoala de Yoga va colapsa sub povara greºelilor ºi pãcatelor propriilor lideri ºi membri… Este o întrebare la care numai viitorul ne va oferi un rãspuns. Personal, eu cred cã MISA poate fi salvatã, printr-un gest ce nu poate veni decât de la vârful ei. Singura cale spre viitor al MISA-ei este Adevãrul, îmbrãþiºarea adevãrului atât de rãstãlmãcit, a cãrui lipsã a  dat  naºtere atâtor monºtri, atâtor comportamente aberante, lipsite de nobleþea ce ar trebui sã caracterizeze comportamentul membrilor, în special al conducerii. Deci, dacã MISA îºi deschide din nou porþile în acest an, vã invit sã pãºitþi cãtre ea, dar cu grijã cãci deasupra intrãrii stã scris: „Cave canem” (Atenþie la câini !).]]>