Acest mit, pãstrat prin tradiþie oralã, a înviat odatã cu descoperirea notiþelor arhitectului elveþian Gaspare Fossati, omul care în anul 1847, la porunca sultanului Abdul Medjit, a restaurat locaºul. Se pare cã el a descoperit cripta, însã a preferat sã þinã secretul pentru sine. În timp ce însemnãrile sale legate de lucrãrile pe care le-a fãcut în cei doi ani de restaurare sunt generale, într-o scrisoare adresatã unui prieten vorbeºte despre o camerã secretã pe care a folosit-o ca birou ºi pe care, în anul 1849 când a plecat de acolo, ar fi sigilat-o la loc.
Camera „secretã” a Sfintei Sofia, a fost depistatã în anul 2005 când noua directoare a Muzeului, Jale Dedeoglou, a cercetat dacã existã vreun spaþiu ce sã nu fi fost deschis. Atunci s-a descoperit biroul ascuns al lui Fossati.
Lucrurile au devenit mai incitante când profesorii de arheologie de la Universitatea din Istanbul, au depistat în anul 2009 douã intrãri care conduceau la tunelurile existente în subsolul construcþiei. Prima intrare a fost gãsitã în pronaos, acoperitã de un capac metalic. La câþiva metri în interiorul naosului a fost depistatã o alta, acoperitã de o placã de marmurã, care era sigilatã din vechime cu mai multe cruci ceramice.
Pânã acum arheologii au gãsit o serie de tunele ºi câteva încãperi, însã cea mai mare este încã necunoscutã. Sub tunelul în care pãtrunzi din interiorul naosului, arheologii au dat de apã foarte rece. Gura de intrare, care se gãseºte în pronaos, conduce spre o magazie unde au fost gãsite fragmente de sticlã ºi bucãþi de cearã din epoci mult mai târzii. Chiar ºi locul care aratã ca o fântânã din curtea Bisericii, de unde credincioºii luau odinioarã aghiasmã, este legat de acest sistem printr-un jgeab încã neindentificat.
Printre primele descoperiri fãcute a fost un vas de apã militar având inscripþionatã anul 1917. Pãrerile sunt împãrþite cu privire la originea acestui vas. Cercetãtorii turci susþin cã dateazã din Primul Rãzboi Mondial, fiind al unor soldaþii englezi, care trecând pe la Sfânta Sofia, au scãpat vasul cu care ar fi încercat sã ia apã din fântânã. Pe de altã parte grecii amintesc de un alt episod: cel în care 5 comandanþi greci, în 1919 în perioada conflictului eleno-turc, au sãvârºit alãturi de preotul adus special, singura Sfântã Liturghie în Sfânta Sofia dupã cãderea Constantinopolului.
În afarã de acest vas, recent s-au gãsit mai multe deschideri care adãpostesc morminte ale creºtinilor, probabil foºti slujitori ai bisericii. Un lanþ, ce se gãseºte acolo prins de douã cârlige înfipte într-unul din ziduri, face dovada faptului cã spaþiul a fost folosit la un moment dat, spre mirarea arheologilor, ºi pentru cei întemniþaþi. Una dintre cele mai mari surprize au fost descoperirea osemintelor unui copil înmormântat acolo încã din perioada bizantinã. De asemenea, pãtrunzând într-o altã încãpere printr-un spaþiu extrem de strâmt, s-a aflat ºi un mormânt, care dupã ce s-a analizat inventarul gãsit ar aparþine Sfântului Antigon.
sursa: historia.ro]]>
