Parintele Cleopa – Cuvant la Nasterea Mantuitorului Iisus Hristos   Fiindcã ne aflãm în vremea de prãznuire a Naºterii lui Iisus Hristos, Mântuitorul ºi Dumnezeul nostru, m-am gândit sã spun câteva cuvinte în legãturã cu acest prealuminat ºi dumnezeiesc praznic al mântuirii întregii lumi. Aþi vãzut cã atunci când vine primãvara – fiecare din noi am apucat atâtea primãveri câþi ani avem –, mai întâi începe sã se încãlzeascã vremea, soarele începe sã ardã mai cu putere, sã strãbatã cu razele sale pânã la noi. Apoi începe a încolþi iarba, pãmântul se umple de iarbã verde ºi de flori; neamul pãsãrilor începe sã cânte frumos în codri, în dumbrãvi, în câmpii ºi pe dealuri. Dobitoacele ies la pãºune, pãstorii cântã din fluiere de bucuria primãverii, soarele strãbate cu putere printre vii ºi livezi, codrii înfrunzesc ºi toatã podoaba pãmântului se schimbã spre înnoire ºi se face un fel de rai pe pãmânt. ªi fiecare are o mulþumire sufleteascã ajungând sã vadã aceastã împodobire ºi înnoire a stihiilor vremii, ºi de bucurie ºi mulþumire dã slavã lui Dumnezeu. Aºa s-a întâmplat ºi când a ajuns la noi plinirea vremii, primãvara cea duhovniceascã a Naºterii Domnului, Dumnezeului ºi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Ea pe toate le-a bucurat, cum a zis Arhanghelul Gavriil cãtre pãstori: Iatã, vã binevestesc vouã bucurie mare (Luca 2,10). S-au bucurat cerul ºi pãmântul de aceastã primãvarã ºi înnoire a neamului omenesc. Dar oare de când a venit la noi aceastã primãvarã? Încã de când a zis Dumnezeu cãtre ºarpe despre Eva: Aceasta îþi va zdrobi capul (Facere 3, 15). Era o proorocie a lui Dumnezeu Tatãl, cã prin femeie a cãzut neamul omenesc, ºi tot prin femeie, la plinirea vremii, se va zdrobi capul ºarpelui, adicã al satanei. Dar de ce se cheamã Hristos sãmânþa femeii? Apostolii spun cã Hristos din sãmânþa femeii S-a nãscut. Pentru ce? Pentru cã El nu este sãmânþã de bãrbat dupã trup. Cãci zice dumnezeiescul Maxim Mãrturisitorul în „Cuvânt teologic“ la întruparea lui Dumnezeu sau în capetele cunoºtinþei: „Sufletul Mântuitorului în persoana ipostasului s-a luat de la Duhul Sfânt, iar trupul din sângele Preasfintei ºi Preacuratei Fecioare Maria“ (Filocalia 2, p. 215, intr. 15, Sibiu, 1947, trad. de Pr. dr. D. Stãniloae). Cam cu o mie cinci sute de ani înainte de venirea Domnului în trup, trãia în Mesopotamia, în þara cea dintre douã râuri, Tigru ºi Eufrat, care se mai chema pe atunci „Poarta lui Dumnezeu“, un mare vrãjitor pe care-l chema Valaam. El era dintr-o regiune numitã Petor (Numerii 22, 5). Tot în vremea aceea, poporul lui Israel era în nemernicia lui cea de patruzeci de ani, în pustie, ºi ajunsese în pãmântul amoreilor. Dupã ce l-a bãtut pe Sihon, împãratul amoreilor, trecuse în pãmântul Vasanului. Acolo l-a bãtut pe Og, împãratul lor, ºi mare groazã a bãgat în popoarele de dincolo de Iordan ºi din pãmântul lui Moab, care era dincoace de Iordan, deºi poporul încã nu trecuse Iordanul. Împãrãþia lui Moab, care era lângã poalele Muntelui Carmel ºi lângã Ierihon, avea pe atunci un împãrat cu numele Balac. ªi acesta, când a vãzut cã poporul lui Israel – cãruia îi ajuta Dumnezeu în vremea aceea, cã era singurul popor ce se închina adevãratului Dumnezeu – ia þarã dupã þarã ºi popor dupã popor, ºi a ajuns lângã hotarele lui, a fost cuprins de mare spaimã ºi grijã. De aceea împãratul Balac a strâns boierii curþii sale din Madiam ºi a zis: Poporul acesta mãnâncã acum totul împrejurul nostru, cum mãnâncã boul iarba câmpului (Numerii 22, 4). Deci, sfãtuindu-se ei ºi socotind cã nu vor putea þine piept unui popor care se aratã aºa de puternic, au hotãrât cã nu este altceva mai bun de fãcut decât sã cheme în ajutor pe Valaam din Petor. Cã la popoarele pãgâne era mare credinþã în acest vrãjitor pe vremea aceea. Atâta credinþã aveau în acel mare vrãjitor, încât îl socoteau ca pe un dumnezeu. ªi a trimis Balac împãratul o delegaþie peste Eufrat în Mesopotamia, cu mari daruri ºi cu mare cinste la Valaam din Petor, sã vinã sã-i ajute cu farmecele sale, mai bine zis cu puterea drãceascã, sã batã pe poporul lui Israel, cã dacã nu, þara lor va fi pierdutã. ªi l-a dus pe vârful muntelui Peor ºi acolo i-a fãcut jertfelnice. Dar Valaam, dupã ce i-a vorbit Dumnezeu prin gura asinei, în loc sã blesteme poporul lui Israel a început sã prooroceascã cele despre Naºterea lui Iisus, zicând: Cât sunt de frumoase sãlaºurile tale, Iacove, corturile tale, Israele!… o stea rãsare din Iacov; un toiag se ridicã din Israel ºi va lovi pe cãpeteniile Moabului ºi pe toþi fiii lui Set îi va zdrobi. Din Iacov se va scula Cel ce va stãpâni cu putere… (Numerii 24, 5, 17-19). ªi astfel Valaam a proorocit de trei ori bine pentru Israel, despre steaua care trebuia sã se arate în vremea Naºterii Mântuitorului, ºi cã Acesta va da lovitura de moarte lumii pãgâne ºi idolatre ºi va împãrãþi peste toate popoarele lumii, pânã în veac. Apoi, sculându-se, s-a înapoiat în þara sa. Acestea a proorocit pentru cã Duhul lui Dumnezeu a umbrit pe Valaam vrãjitorul. Bãgaþi de seamã cã acestea s-au întâmplat cu 1500 de ani înainte de venirea Mântuitorului, pe vremea lui Moise, când trãia Balac, împãratul Moabului. De atunci tradiþia aceasta era în tot pãmântul Persiei ºi în pãmântul unde se aflã astãzi Irakul ºi Iranul. ªi aºa, din tradiþie în tradiþie, a ajuns proorocia aceasta, pe care o istoriseºte dumnezeiasca Scripturã, pânã în vremea Naºterii lui Iisus Hristos. ªi s-a arãtat steaua în Egipt, în Persia ºi în alte pãrþi cu doi ani mai înainte. Când au vãzut magii o stea atât de mare, care nu-ºi mai fãcea drumul ca ºi celelalte, de la rãsãrit la apus, ci venea de la miazãzi la miazãnoapte –, ºtiind ºi proorocia lui Valaam –, au putut cunoaºte despre steaua care va rãsãri din Iacov, din Israel, din protopãrintele neamului evreiesc, Împãratul care va zdrobi toate împãrãþiile lumii ºi va împãrãþi în veac în împãrãþia cea duhovniceascã ºi fãrã de sfârºit (conf. Luca 1, 33). Dar cine erau magii care au pornit sã se închine Mântuitorului? Sã nu credeþi cã erau vrãjitori ca Valaam din Petor. Nu. În Persia, magi se numeau cei mai mari filozofi ºi astronomi, ghicitori în stele sau astrologi. Ei aveau cãrþi vechi rãmase de la Valaam ºi de la alþi înaintaºi ºi ºtiau, din tradiþia de un mileniu ºi jumãtate, cã se va arãta o stea neobiºnuitã, o stea fãcându-ºi drumul altfel, nu aºa cum i-a zis Ziditorul de la început, ºi atunci Se va naºte un Împãrat care va împãrãþi toatã lumea. ªi pândeau, cã erau astronomi, sã vadã când va apãrea steaua care sã-ºi facã drumul ei, nu Aºa ca toate celelalte. Oare nu te-ai speria sã vezi acum o stea cã vine de la miazãzi spre miazãnoapte? Acum ai zice cã e satelit, cã seamãnã cu stelele, dar atunci nu erau sateliþi. Deci se ºtia cã acesta este un semn minunat nemaiîntâlnit. „Oare ce-i cu steaua aceasta? O fi steaua despre care a spus Valaam din Petor!“ ªi de ce a apãrut steaua cu doi ani mai înainte de Naºtere? A fost o rânduialã dumnezeiascã sã se arate cu doi ani mai înainte, ca sã aibã ei când se pregãti pentru o cãlãtorie lungã, din Persia pânã în Ierusalim, cãci trebuiau sã meargã peste 1000 de km, ºi pe atunci nu era atât de uºor ca acum. ªi cei trei mari filosofi ºi magi au pornit cu cãmilele încãrcate cu hranã ºi cu daruri, sã-L gãseascã pe Împãratul lumii. Patru au pornit, dar numai trei au ajuns. Unul din ei, cu numele Artavan, fiind împiedicat de diavolul, n-a putut sã vinã sã se închine Mântuitorului în Betleem, ci a ajuns mai târziu, când Hristos era rãstignit pe Cruce. Iubiþi credincioºi, Dar cum s-a sãvârºit aceastã tainã duhovniceascã? Nouã ne istoriseºte Evanghelistul Matei aºa: Iar Naºterea lui Iisus Hristos aºa a fost: cã logoditã fiind Maria, mama Lui, cu Iosif, mai înainte de a fi ei împreunã, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt (Matei 1, 18). Dar de ce a trebuit sã se logodeascã cu bãrbat cea Preasfântã ºi Preacuratã Fecioarã, dacã a nãscut de la Duhul Sfânt ºi a fost cãmara plinã de toate darurile Sfântului Duh? Dupã cum aratã dumnezeieºtii Pãrinþi, Maica Domnului a fost logoditã pentru douã pricini. Prima, pentru cã trebuia sã fie minþit satana. Cu 700 de ani înainte de venirea Domnului, Proorocul Isaia, evanghelistul Vechiului Testament, a spus la capitolul 7, versetul 14: Iatã, fecioara în pântece va lua ºi va naºte fiu ºi vor chema numele lui Emanuel, ce se tâlcuieºte, cu noi este Dumnezeu. Satana a înþeles, prin gura acestui prooroc, cã o fecioarã va zãmisli în chip negrãit la plinirea vremii, prin lucrarea lui Dumnezeu, ºi din ceasul acela a început sã pândeascã pe toate fecioarele câte erau pe faþa pãmântului, sã afle care din ele va naºte fãrã bãrbat, ca sã punã piedici planului mântuirii neamului omenesc. Cãci, dacã o afla poporul având în pântece nefiind logoditã, o ucidea cu pietre, dupã legea lui Moise. Dar satana s-a înºelat, cã nu poate el niciodatã sã împiedice lucrarea lui Dumnezeu ºi sã întârzie taina mântuirii. Cã zice dreptul Iov: El (Dumnezeu) destramã planurile celor vicleni… El prinde pe înþelepþi în isteþimea lor ºi sfatul celor înºelãtori ies prost (Iov 5, 12-13). De aceea Dumnezeu ªi-a arãtat înþelepciunea ºi prudenþa, când a dat logodnic Fecioarei, ca sã creadã toatã lumea ºi însuºi satana cã este femeie ca toate femeile, ºi el (satana) sã nu bãnuiascã cã ea este fecioara cea din veci aºteptatã ºi aleasã sã nascã pe Mesia. Iar a doua pricinã a fost ºi mai tainicã. Sfântul Grigorie Teologul ºi Marele Vasile spun cã s-a dat logodnic fecioarei, ca nu cumva satana, cunoscând de la început taina mântuirii, sã nu intre în luptã cu Hristos. (Marele Vasile, Tâlcuire la psalmul 44 ºi Sfântul Grigorie Teologul, Cuvânt la Naºterea Domnului). Cãci Hristos trebuia sã pãtimeascã, sã fie batjocorit, ocãrât, schingiuit, rãstignit ºi la urmã sã fie omorât, ºi satana ºtia cã noi prin rãnile Lui ne vom vindeca. Toate acestea erau prezise de Isaia, care a zis: Dar El a luat asuprã-ªi durerile noastre ºi cu suferinþele noastre S-a împovãrat… ºi prin rãnile Lui noi toþi ne-am vindecat (53, 4-5). Iatã ce trebuia sã pãtimeascã El, conducãtorul lumii, de la om! ªi dacã ar fi ºtiut satana cã aceastã fecioarã are sã nascã pe Hristos, nu avea oare sã fugã departe de El? Ar fi luat lui Hristos orice prilej de a fi ocãrât ºi batjocorit ºi omorât, ca sã nu se plineascã în felul acesta mântuirea lumii, care trebuia sã vinã prin Cruce. Atunci satana n-avea sã mai întãrâte pe evrei, pe farisei, pe cãrturari. N-avea sã-l mai facã vânzãtor pe Iuda; nu apela la Pilat, nici la Irod, sã-L prigoneascã. Dar de ce? Ca nu cumva sã biruie Hristos ºi sã ne mântuim noi! Dar aºa, necunoscând taina, a început sã-L prigoneascã chiar dupã botez, socotind cã-i un drept sau un prooroc. Cã auzi ce-I spune satana în muntele Carantaniei, cãci nu ºtia sigur cine este: De eºti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea sã se facã pâini (Matei 4, 1). Iar altãdatã, când duhul necurat a strigat din îndrãcitul din þinutul gherghesenilor: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? (Luca 8, 28). A spus acestea pentru cã diavolul ºtia scriptura care zice: Eu am zis: Dumnezei sunteþi ºi toþi fii ai Celui Preaînalt (Psalm 81, 6). Deci satana îl socotea pe Mântuitorul ca pe un fiu al lui Dumnezeu dupã dar, asemeni proorocilor ºi drepþilor cãtre care a fost cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 10, 35), neºtiind cã este Fiul lui Dumnezeu dupã fiinþã, Cel care va prãda iadul ºi va omorî moartea. Dar cu câþi oameni nu se luptase el de atâtea mii de ani! Cu câþi patriarhi, cu câþi drepþi, cu câþi fãcãtori de minuni, care au înviat ºi morþii? El ºtia cã trebuia sã vinã proorocul prezis de Moise, dar nu ºtia cã va veni în persoana lui Hristos. Iatã, deci, cele douã pricini pentru care a pus Dumnezeu logodnic lângã Preacurata Fecioarã Maria. Iubiþi credincioºi, Dar sã mergem cu Evanghelia mai departe. ªi Iosif, când a vãzut cã Maica Domnului are în pântece, s-a întristat. El ºtia cã a luat pe aceastã fecioarã din mâna proorocului Zaharia, sã-i pãzeascã fecioria nestricatã ºi s-o pãzeascã cu totul în învãþãtura Sfintelor Scripturi. ªi când a vãzut-o grea, a început a se spãimânta, a se mâhni cu gândul, cum cântã Biserica: „Spãimântatu-s-a Iosif…“ ºi „Nu te mâhni, Iosife…“. S-a mâhnit Iosif, gândind cum se poate ca o fecioarã de 15 ani, curatã ºi preasfântã, pe care a luat-o din Sfânta Sfintelor, pe care a hrãnit-o Arhanghelul Gavriil 12 ani, încredinþatã lui ca unui om bãtrân ºi vãduv, cum se poate deci ca aceastã cãmarã a tainelor, aceastã floare a raiului ºi a cerului, sã fie acum grea? Cine a înºelat-o pe Maria? Cine a greºit cu dânsa? Cum de s-a încumetat cineva sã se apropie de un vas al Duhului Sfânt? Acestea erau întrebãrile pe care bietul ºi dreptul Iosif ºi le punea, mâhnindu-se dupã dreptate. Avea dreptul sã se mâhneascã, fiindcã toatã grija de a o pãzi era asupra sa. „Mã tem – gândea el – cã de voi spune lui Zaharia aceasta, o sã mã mustre, cã de ce n-am pãzit-o; iar dacã va afla poporul, pe dânsa o va ucide cu pietre. Da – îºi zicea el –, mai bine am s-o las în tainã ºi mã duc“. ªi cugetând el acestea, iatã îngerul Domnului i s-a arãtat în vis, grãind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, cã ceea ce s-a zãmislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Iar Iosif a primit aceste cuvinte ca ºi cum Însuºi Dumnezeu i-ar fi spus: „Nu te teme cã a înºelat-o cineva! Nu te teme cã de comoara aceasta a Duhului Sfânt s-a atins cineva sã þi-o fure! Nu. Este preasfântã, preacuratã! Pentru dânsa am fãcut cerul ºi pãmântul ºi am zidit toatã fãptura! Ia-o, ºi nu te teme!“ ªi aºa, întãrit de înger, Iosif a luat-o! ªi zice mai încolo Scriptura: ªi n-a cunoscut-o pe ea pânã când a nãscut pe Fiul Sãu cel Unul-Nãscut, Cãruia I-a pus numele Iisus (Matei 1, 25). De la acest cuvânt pânã când, pornesc neoprotestanþii de tot felul ºi nu voiesc s-o laude ºi s-o cinsteascã pe Maica Domnului. Ci zic: Auzi ce spune Scriptura: ªi n-a cunoscut-o pe ea pânã când…, ca ºi cum ar da a înþelege cã dupã aceea, dupã ce a nãscut pe Cel Unul-Nãscut, s-o fi cunoscut Iosif! Dar nebuni sunt ºi slabi la minte toþi cei care cugetã asemenea cu dânºii. Sã cerceteze Scriptura mai întâi ºi sã vadã ce înseamnã cuvântul „pânã când“. ªi atunci sã vadã adevãrul, care strãluceºte mai mult decât soarele în Evanghelie ºi în toate dumnezeieºtile Scripturi. Cuvântul „pânã când“ înseamnã veºnicie, se spune în Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin. ªi citind în scrierile dumnezeieºtilor Pãrinþi, vedem tâlcuit cã, atunci când auzim zicându-se în psalmul 109: ªezi de-a dreapta Mea, pânã ce voi pune pe vrãjmaºii Tãi aºternut picioarelor Tale, sã nu înþelegi cã de la judecatã înainte, de când va zdrobi Hristos toatã vrãjmãºia ºi pe diavolul ºi pe cei potrivnici, nu va mai ºedea de-a dreapta Tatãlui, spre a împãrãþi cu El peste toate veacurile, deoarece ºtim bine ºi este scris, cã împãrãþia Lui nu va avea sfârºit (Luca 1, 33). Sau când auzim de soþia lui David, Micol, fata lui Saul cea mai micã, se zice cã n-a avut copii pânã în ziua morþii ei (II Regi 6, 23). Înseamnã cã a nãscut dupã ce a murit? Câtã nebunie ar fi sã crezi cã a nãscut dupã ce a îngropat-o?! Deci a arãtat veºnicia, cã niciodatã nu a mai nãscut. Sau despre corbul lui Noe, ce zice? ªi nu s-a mai întors corbul în corabia lui Noe pânã ce a secat apa de pe pãmânt (Facerea 8, 7). Dar s-a întors vreodatã, sau o sã se mai întoarcã? Nu! Porumbelul s-a întors a doua oarã, dar corbul nu s-a mai întors! Deci cuvântul „pânã când“ înseamnã veºnicie! Aºa ºi despre Maica Domnului. Când auzi cã n-a cunoscut-o pe ea pânã când înseamnã cã în vecii vecilor n-a cunoscut bãrbat ºi n-a cunoscut-o nimeni. Ce spune dumnezeiasca Evanghelie mai departe? ªi a luat pe Maria, logodnica sa, cã a venit poruncã de la cezarul August, când domnea în Siria Quirinius, sã meargã fiecare sã se înscrie. Unde? În cetatea sa. ªi a venit Iosif cu Maria în cetatea Betleem. De ce au venit în Betleem? Betleemul era cetatea lui David, cãci aþi auzit mai sus ce i-a spus îngerul lui Iosif, logodnicul Fecioarei: Iosife, fiul lui David… ªi fiindcã ºi Iosif ºi Maica Domnului se trãgeau din neamul ºi din casa lui David, dupã dreptate au venit în Betleem sã se înscrie, cu toate cã acum locuiau în altã parte. Betleemul, numit în vechime ºi Efrata, se mai chema ºi cetatea lui David, cãci într-însa s-a nãscut ºi s-a uns ca împãrat marele strãmoº al Mântuitorului, dupã trup. Dar s-a mai numit ºi „Casa Pâinii“, de cãtre fericitul patriarh Iacov, care, pãscându-ºi turmele oilor sale pe acele locuri, mai înainte a vãzut ºi a proorocit cã acolo avea sã se pogoare ºi sã Se nascã Pâinea cea vie care S-a pogorât din cer, Domnul nostru Iisus Hristos. Dar unde se aflã Betleemul? În Palestina. Este o cetate micã, la jumãtatea cãii între Ierusalim ºi Hebron, unde s-a nãscut Sfântul Ioan Botezãtorul ºi unde Avraam a vorbit la stejarul Mamvri cu cei trei îngeri, mai bine-zis cu Sfânta Treime. Acolo era Betleemul! Dar de ce S-a nãscut Mântuitorul în Betleem? Era vreo proorocie cã Betleemul va fi locul de Naºtere al lui Iisus Hristos? Era. Proorocul Miheia a spus mai înainte cu vreo 4-500 de ani de venirea lui Hristos în lume: ªi tu, Betleeme, pãmântul lui Iuda, nicidecum nu eºti mai mic între voievodatele lui Iuda, cãci din tine va ieºi Povãþuitorul, Care va paºte pe poporul Meu Israel (Miheia 5, 1; Matei 2, 6). Aceastã proorocie au cunoscut-o ºi arhiereii ºi cãrturarii, cãci atunci când i-a întrebat Irod: „Unde va sã se nascã Hristosul“, ei au rãspuns: „În Betleemul Iudeii“. ªi i-au spus proorocia aceasta. Deci, când a venit Iosif în Betleemul Iudeii cu Maica Domnului, împlinindu-se nouã luni, tocmai atunci a sosit vremea de Naºtere. ªi atunci, aflându-se în Betleem, cãutau un loc unde sã poatã naºte. Iubiþi fraþi, poate ºi dumneavoastrã ºi noi am stat în una din nopþi afarã, când cerul era înstelat ºi stelele aºa de frumoase ºi de strãlucitoare, ca în timpul de iarnã de acum. Ce aþi face dacã aþi vedea deodatã cã stelele ºi cerul tot vin ºi vin ºi vin spre pãmânt ºi se apropie? ªi din ce se apropie mai tare, mai tare lumineazã; ºi de atâta orbire ºi de fricã, negreºit, mai cã v-ar ieºi sufletul! Ce s-ar întâmpla? Câtã spaimã ar fi! Sau dacã am vedea deodatã în timpul zilei cã soarele începe sã vinã cãtre noi ºi tot vine ºi orbeºte lumea ºi arde lumea cu razele sale ºi miliarde de raze strãpung vãzduhul, arzând toate ºi luminând toate! Câtã fricã ar fi atunci ºi cât cutremur sã vezi stelele ºi soarele venind spre pãmânt. Ei, dar nimic n-ar fi aceasta faþã de ce s-a întâmplat la Naºterea lui Hristos. Cã nu cerul, nu soarele s-a coborât atunci la noi, ci Ziditorul cerului ºi al pãmântului. Cel ce a zidit soarele ºi a pus lumina, razele ºi cãldura în el, ºi a pus luminãtori pe tãria cerului. Acela a venit! Câtã spaimã, cât cutremur n-ar trebui sã ne cuprindã pe noi gândind cã Cel Care a fãcut toate din nimic, a venit pânã la firea noastrã. ªi n-a voit sã vinã sã se nascã în palatele cezarilor Romei sau la faraonii Egiptului, unde era numai aur, ci într-o iesle simplã, într-o peºterã. Era o peºterã cu iesle pentru vite, care avea cam 20-30 de picioare lãþime, unde se adãposteau vitele de cãldura mare. Era peºtera unde David închidea oile când era pãstor. Deci Mântuitorul a voit sã Se nascã chiar în peºtera unde David, strãmoºul Sãu dupã trup, a trãit. N-a ales palatele din Roma, nici pe cele din Persia, ci peºtera lui David, ca sã-ºi arate smerenia chiar de la început, de la Naºtere. Dar de ce S-a nãscut într-o peºterã? Pentru cã ea este simbolul întunericului. El a venit sã aducã luminã ºi în temniþa iadului ºi în lumea care era în noapte, cã zice marele Apostol Pavel: Întunericul veacului acestuia. Veacul de acum ºi mai ales cel pânã la Hristos era o noapte lungã, în care lumea era oarbã, stãtea în întunericul slujirii de idoli ºi al pãcatului. ªi S-a nãscut Hristos noaptea, la miezul nopþii ºi în peºterã, ca sã arate cã El a venit sã aducã luminã, sã risipeascã întunericul. Unde? La peºterile de care a spus Isaia, cãci zice: peºterile lor – vorbeºte de peºterile iadului – în veci cu întuneric sunt fãcute. ªi a venit sã risipeascã întunericul din peºterile iadului ºi întunericul pãcatului de pe faþa pãmântului. Dar de ce S-a nãscut Iisus Hristos la miezul nopþii? A venit sã lumineze peºterile întunericului veacului aceluia, întunecat de atâtea mii de ani, pentru cã Hristos era lumina cea adevãratã, care lumineazã pe tot omul care va sã vie în lume. El de la început era lumina lumii ºi a venit sã lumineze ºi sã strãluceascã în toate pãrþile cu razele soarelui dumnezeirii Sale. Dar ºtiþi în care zi a sãptãmânii S-a nãscut Hristos? Poate vã întreabã cineva. Adu-þi aminte din Sfânta Scripturã ziua în care a fãcut Dumnezeu lumina, când a zis: „Sã se facã luminã“ ºi a fost luminã! (Facerea 1, 3). Ziua întâi a sãptãmânii, Duminica sau „Ziua soarelui“! Duminica S-a nãscut Hristos; Duminica S-a botezat, cum aratã Sfinþii Pãrinþi de la Soborul IV Ecumenic. Duminica a înviat din morþi (Matei 28, 1). Duminica a turnat Hristos din Duhul Sfânt peste Sfinþii Sãi ucenici ºi Apostoli. Duminica Sfinþii Apostoli fãceau Sfânta Liturghie. Tot Duminica s-a descoperit ºi Apocalipsa, cã Sfântul Evanghelist Ioan zice: Am fost în duh în zi de Duminicã (1, 10). Iatã dar, câte sunt legate de ziua Duminicii! De aceea a sfinþit Dumnezeu ziua Duminicii ºi cu Naºterea Sa, pentru cã în ziua aceasta, cum v-am spus, a fãcut Dumnezeu lumina. Parcã ne-ar fi spus Mântuitorul: „Eu Însumi am fãcut lumina cea ziditã atunci, ºi am venit sã aduc lumina cea sfinþitã ºi duhovniceascã la toatã lumea. Eu am adus luminã peste tot omul ºi voi lumina peste tot omul care vine în lume ca lumina sfinþitã. Eu am fãcut lumina atunci când am fãcut soarele ºi lumina zilei, ºi Eu am venit acum cu luminã gânditã, ca luminã duhovniceascã“. Iatã pentru care pricinã Hristos S-a nãscut Duminica ºi la miezul nopþii. Iubiþi credincioºi, Magii, când au ajuns în Iudeea, s-au dus la stãpânitorul Irod ºi au întrebat unde este Împãratul care S-a nãscut. ªi înþelegând Irod cã în Iudeea ºi anume în Betleem se va naºte Hristos, cu mare vicleºug le-a spus magilor: Mergeþi ºi cercetaþi cu de-amãnuntul despre Prunc ºi, dacã Îl veþi afla, vestiþi-mi ºi mie, ca, venind ºi eu, sã mã închin Lui (Matei 2, 8). N-avea el de gând sã-L cinsteascã, ci voia numai sã afle unde este, ca sã-L piardã. Dar cum v-am mai spus, planul lui Dumnezeu nu-l poate opri nimeni. Nici dracii, nici îngerii, nici oamenii, nici popoarele, nimeni, nimeni. El înainteazã veºnic cum este rânduit de Dumnezeu. S-au dus deci magii, dupã cum ºtiþi, ºi au aflat steaua deasupra peºterii din Betleem. Apoi s-au închinat cu mare bucurie ºi cinste Domnului nostru Iisus Hristos, ºi I-au adus daruri: aur, smirnã ºi tãmâie. Aur, ca unui împãrat, tãmâie, ca unui Dumnezeu ºi smirnã ca unui mort (muritor). ªi luând înºtiinþare în vis sã nu se mai întoarcã la Irod, au pornit înapoi pe altã cale. Irod, vãzând cã a fost batjocorit, s-a umplut de mare furie ºi de mare tulburare. ªi aducându-ºi aminte de cele spuse de magi, cã steaua s-a arãtat cu doi ani mai înainte, a trimis ostaºi în Betleemul Iudeii ºi în jur, sã taie toþi pruncii de doi ani ºi mai jos, cã numai Aºa va fi sigur de uciderea acelui Împãrat, Care este Hristos. Dar înainte de aceasta, îngerul Domnului se arãtã lui Iosif în vis ºi-i spuse: Scoalã-te, ia pruncul ºi pe mama Lui ºi fugi în Egipt ºi stai acolo pânã ce-þi voi spune, fiindcã Irod are sã caute Pruncul ca sã-L omoare (Matei 2, 13). Aþi vãzut purtarea de grijã a lui Dumnezeu pentru Fiul Sãu? Dar de ce i-a zis: „Fugi“? Oare S-a temut Hristos de Irod? De ce fuge Dumnezeu de om? Se teme oare de el? Doamne fereºte! De câte ori nu a trecut Hristos prin mijlocul fariseilor când au vrut sã-L prindã? Aceasta a fãcut-o spre a ne da nouã pildã, ca sã fugim din calea primejdiei când vedem cã vine asupra noastrã; pentru cã zice Sfântul Ioan Gurã de Aur: „Dacã vezi cã vine primejdia, sã n-ai cutezanþa ºi mândria cugetului sã stai în calea primejdiei. Dacã stai, va lua Dumnezeu darul de la tine, fiindcã te încrezi în tine. Dacã Dumnezeu vrea sã pãtimeºti martiriul ºi sã te încununeze, te gãseºte duºmanul. Dar tu eºti dator sã te pãzeºti, sã nu crezi cã eºti mai tare decât Petru ºi Pavel ºi sã stai în calea primejdiei“. Dar câþi din drepþi n-au fugit ºi nu s-au ferit? De câte ori n-a fugit David de furia lui Saul, care îl urmãrea ca sã-l piardã? Sfântul Atanasie cel Mare a fugit de furia arienilor; Emilian al Cizicului, treizeci de ani a umblat fugar; Teofilact al Nicomidiei, douãzeci ºi opt; Ilarion cel Nou a stat la o vãduvã bãtrânã ºapte ani într-o grãdinã, într-un bordei; Sfântul Nichifor, Patriarhul Constantinopolului, a stat doisprezece ani pe malul mãrii la un pescar, fiindcã îl urmãrea Leon, împãratul iconoclast; Sfântul Teodor Studitul douãzeci de ani a fost fugar ºi de asemenea ucenicul sãu, Nicolae Mãrturisitorul. Deci, vedem din vremea prigoanelor cum s-au ferit creºtinii ºi sfinþii, ca sã nu aibã mândria sã spunã: „Mã duc la moarte!“. Pentru cã nu suntem pregãtiþi de moarte, ºi Dumnezeu, când vede cã omul se reazemã pe puterile lui, îi ia darul. Este mai bine sã zicem: „Doamne, sunt pãcãtos, sunt neputincios ºi fricos, de aceea fug. Dacã vrei sã mã întãreºti Tu, scoate-mã; dacã nu, fug!“. Ce spune Proorocul Isaia în cântarea a patra? Mergi, poporul Meu, încuie uºa ta, ascunde-te puþin, câtuºi de puþin, pânã va trece mânia Domnului (Isaia 26, 20). Auzi! Sã ne ascundem puþin, câtuºi de puþin, pânã va trece mânia Domnului. Nu avem poruncã sã ieºim în vileag, dar nici sã ne lepãdãm de Hristos când suntem descoperiþi. ªi Sfântul Andrei al Cezareei, în tâlcuirea Apocalipsei, pentru prigoana cea mare care va fi cãtre sfârºitul lumii pentru toatã Biserica de pe faþa pãmântului, zice: „În vremea aceea va ajuta Bisericii lui Hristos pustia cea gânditã ºi cea simþitã“. Pustia cea gânditã este atunci când omul va þine credinþa în tainã ºi se va ruga din inimã lui Dumnezeu sã se pregãteascã pentru mucenicie ºi pentru moarte. Iar pustia cea simþitã vor fi codrii, munþii, dealurile, vãile adânci, desiºurile, care vor adãposti pe robii lui Dumnezeu ºi îi vor acoperi. Aºa trebuie sã facem. Negreºit, în toatã vremea ºi în tot locul, creºtinul trebuie sã fie pildã, sã mãrturiseascã prin toatã viaþa sa cã este cu adevãrat lumina lumii ºi sarea pãmântului, sã aibã mereu în minte cuvântul Apostolului: Cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mãrturiseºte spre mântuire (Romani 10, 10). Dar ºi aceasta sã o învãþãm din Evanghelia de azi: cã este bine, ºi dupã Sfinþii Prooroci ºi dupã Sfinþii Apostoli, sã te fereºti din calea primejdiei când poþi. Când nu, stãm înaintea Domnului ºi El va întãri pe cele neputincioase ºi va plini cele cu lipsã ale noastre. Iubiþi credincioºi, Iatã ce s-a întâmplat. Sculându-se Iosif a luat Pruncul ºi pe mama Lui ºi au fugit în Egipt. ªi au stat acolo, dupã mãrturia unor sfinþi ºi a unor mari istorici, ºapte ani, cã Irod a domnit 13 ani, cum aratã marele istoric evreu Iosif Flaviu. ªi S-a dus Mântuitorul în Egipt pentru douã pricini: prima ca sã împlineascã proorocia lui Osea: Din Egipt am chemat pe Fiul Meu (Osea 11, 1; Matei 2, 15), precum trebuia sã plineascã la vreme ºi proorocia despre rãstignire, hrãnirea cu oþet, trestia ºi toate celelalte. Dar ºi pentru altã pricinã s-a fãcut aceasta: În secolele II-IV dupã Hristos au ieºit niºte erezii numite gnostice: montaniºtii, arienii ºi altele. ªi o seamã din ei au nãlucit cã Hristos S-a nãscut nu dupã fire, ci dupã nãlucire. Deci, dacã nu S-ar fi ascuns Hristos, aceºti eretici ar fi nãlucit cã El nu ar fi fost ºi om dupã trup, ci numai Dumnezeu, care dupã nãlucire S-a întrupat. Dar dacã a fugit de sabia lui Irod, El a fugit ca om, ca sã arate cã poartã ºi fire omeneascã ºi cã sabia l-ar fi tãiat. Deci a fãcut aceasta ca sã se foloseascã Biserica mai târziu. A fugit deci ca sã împlineascã proorocia care spune cã din Egipt am chemat pe Fiul Meu ºi ca sã arate cã purta trup ºi S-a ferit cu firea Sa omeneascã de sabia lui Irod. Iar dupã ce au stat ei ºapte ani în Egipt, Iosif, primind poruncã în vis, a luat Pruncul ºi pe mama Lui ºi a venit în pãrþile Galileii, în pãmântul lui Israel (Matei 2, 21-22). ªi ducându-se în Galileea, s-au aºezat în cetatea Nazaret. Dar de ce au venit tocmai la Nazaret? Ca sã se împlineascã Scriptura, care zice: Nazarinean se va chema. Dar de la Sfinþii Pãrinþi aflãm cã cuvântul nazarinean nu existã în toatã Scriptura. Atunci de ce se zice: ªi a venit ºi a locuit în oraºul Nazaret, ca sã se împlineascã ceea ce s-a spus prin prooroci, cã Nazarinean se va chema (Matei 2, 23). Dar câte Scripturi nu existau mai înainte, de care ºtim prin tradiþie? Iudeii au fost strãmutaþi din locul lor ºi o mulþime de cãrþi canonice de-ale lor s-au pierdut, cum a fost ºi Cartea Înþelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah, a lui Tobie ºi altele care au intrat în canonul cãrþilor Scripturii. Aºa se înþelege proorocia aceasta de „Nazarinean“. Se bãnuieºte cã se aflã în cãrþile lui Enoh, care a scris 19 cãrþi, ce se aflau în corabia lui Noe când a venit potopul. Cãci se ºtia ºi dupã potop de proorocia lui Enoh, de care aminteºte Sfântul Apostol Iuda în Epistola sa soborniceascã ºi în cea de a doua a Sfântului Apostol Petru. Deci cuvântul „Nazarinean“ nu-l gãseºti în toatã Scriptura, dar s-a pãstrat prin tradiþie, din proorociile lui Enoh. Aºa spun dumnezeieºtii Pãrinþi. Dar mai avem oare ºi altele din prorociile care s-au pãstrat numai prin tradiþie ºi nu sunt scrise? Da, avem. Iatã ce spune Epistola a doua a Sfântului Apostol Pavel cãtre Timotei: Dupã cum Iannes ºi Iambres s-au împotrivit lui Moise, aºa ºi aceºtia stau împotriva adevãrului… ºi celelalte (3, 8). Aþi vãzut? Dar cãutaþi la Numerii ºi la Levitic, sã vedeþi, gãsiþi pe Iannes ºi Iambres în Scripturã? Am avut o discuþie cu adventiºtii de la Fundul Moldovei, care ziceau cã ei cred numai ce este scris. „Dacã voi credeþi numai ce este scris, vã rog sã-mi arãtaþi: unde se scrie de Iannes ºi Iambres în Scripturã?“ Au zis: „Nu este scris“. „ªi de unde ºtie Pavel, care nu spune minciuni? Voi credeþi în toate cele 14 epistole ale lui. De unde ºtie el cã Iannes ºi Iambres s-au împotrivit lui Moise?“ Au rãspuns: „Poate din tradiþie“. „Nu «poate». Eu vã aduc vouã ºi altele din Scripturã, care aratã cã tradiþia este mai veche decât Scriptura. ªi Scriptura nu este altceva decât o tradiþie veche întreagã, scrisã.“ V-am dat pilda cu Iannes ºi Iambres. Unde vedeþi în Scripturã cã aºa i-a chemat? În ea se spune numai cã vrãjitorii lui Faraon s-au împotrivit lui Moise pânã la a treia plagã (Ieºire 7, 11, 22; 8, 7), pânã ce a dat Moise în tot pãmântul muºiþã, dar nu spune cum îi chema pe vrãjitorii care s-au împotrivit lui. Aºadar, fraþii mei, din predica de azi, pe lângã altele, sã vã rãmânã cu osebire în minte, întâi, cã suntem datori sã ne ferim în vreme de primejdie, dupã a noastrã putere; iar al doilea, cã unele proorocii despre Mântuitorul le-au adus Sfinþii Evangheliºti din Sfânta Tradiþie, care este mai veche decât Sfânta Scripturã. Aºa este aceasta care zice cã Mântuitorul Se va chema „Nazarinean“. Aceasta s-o ºtiþi despre Naºterea Mântuitorului Iisus Hristos. Mai înainte de toate sã daþi slavã milostivirii ºi bunãtãþii celei negrãite a Mântuitorului nostru Iisus Hristos ºi Preacuratei ºi Preasfintei Fecioare Maria, care a slujit la Naºterea Lui, cã ne-a învrednicit pe toþi sã mai ajungem încã o datã Naºterea Domnului ºi sã prãznuim înnoirea neamului omenesc prin taina venirii cea în trup a lui Dumnezeu Cuvântul. Cu aceasta închei ºi rog pe Bunul Dumnezeu sã ne ajute sã nu uitãm cele ce le-am spus ºi cele ce Aþi auzit. Amin!
]]>

CategoryCauze Naţionale
Write a comment:

Your email address will not be published.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer

                

Share via
Copy link
Powered by Social Snap