High Frequency Active Auroral Research Program
Programul HAARP (High Frequency Active Auroral Research Program) a luat naºtere ca urmare a deciziei capilor US Air Force ºi US Navy, adicã a întregului aparat de rãzboi american, aparat care, aºa cum afirmã ei, nu are nici o legãturã cu rãzboiul, ostaºii dedicându-se mai mult studiului ionosferei ºi al climei. Militarii americani (meteorologii adicã) declarã cã iniþiativa a fost luatã în 1993, dar pare rodul a multor ani de cercetãri întreprinse în varii domenii, cercetãri convergente spre un experiment de mare amploare, o investiþie uriaºã fãrã sã urmãreascã acel profit specific ºi definitoriu existenþei americane.

Dar ce nu fac paºnicii americani pentru înþelegerea dezinteresatã a ionosferei ºi a climei acestei planete, pentru cunoaºterea ºtiinþificã în general. Construcþia staþiei de cercetare a început într-adevãr în 1993, la Gakona, în Alaska. Acolo au gãsit ei cã ar fi mai nimerit. Doar investiþia în sine ar fi costat 250 milioane de dolari, asta dacã ar spune adevãrul, ceea ce este improbabil. Amenajarea terenului, transportul materialelor ºi a echipamentului, cheltuielile de întreþinere ºi „cercetarea ionosferei” nu s-au mai pus la socotealã pentru cã efortul a fost fãcut pentru binele întregii omeniri. În plus HAARP papã oficial 30 de milioane de dolari în fiecare an.

Spusele militarilor americani ne umplu de optimism. Ba mai mult, Convenþia ENMOD din 1977 ne asigurã cã sunt interzise modificãrile biosferei în scopuri militare ori cu alte intenþii ostile. ªi cu toate astea conceptul Environmental Warfare face parte din limbajul manualelor militare. Asta aduce aminte de hârþoagele de pace ºi neagresiune semnate de Hitler la începutul rãzboiului cu tot felul de ºefi de state pe când el îºi vedea nestânjenit de treburi. Nimeni nu a calculat vreodatã câte victime a fãcut atitudinea pasivã, optimismul nejustificat, dezinteresul ºi nesimþirea prea înalþilor dregãtori, atunci ca ºi acum. Americanii au preluat metodele ºi tehnicile din vremea Reich-ului cu numãrul 3 ºi le aplicã de multã vreme în mod consecvent ºi foarte eficient. Dar sã fim optimiºti, în fond ce poate fi mai rãu decât acum ? Poate. Prin urmare, HAARP este o giganticã instalaþie pentru „cercetare ºtiinþificã” asupra ionosferei fãrã rezultate vizibile. Doar consumurile uriaºe de energie dezmint aparenta lipsã de activitate. Ceea ce îngrijoreazã însã cel mai mult este faptul cã întreaga activitate este coordonatã numai de militari de parcã oamenii de ºtiinþã nu mai au ce cãuta în cercetarea ºtiinþificã. Ca ºi cum cercetãtorii ºi-ar fi terminat treaba ºi le-ar fi predat ostaºilor rezultatul muncii lor ca sã se joace ei frumos. Mai mult, secretomania tipic americanã, „clasificarea”, limba de lemn cazonã a declaraþiilor ºugubeþelor autoritãþi militare sau pur ºi simplu tãcerea vin sã consolideze suspiciunile privind proiectului. Foarte ciudat cã pânã acum nu s-a trezit nici un senator sã behãie mãcar despre sfertul de miliard de dolari investit oficial. Este deci evident cã lucrurile sunt cunoscute în cercurile sus-puse ºi nu e nevoie sã ºtie fraierii contribuabili, membrii cotizanþi, democraþii celei mai mari democraþii cunoscute de omenire. La numai zece ani de la demararea proiectului a fost emisã ipoteza cã HAARP este o staþie pilot, partea emergentã a unor noi proiecte militare, preludiul unei metode ce va produce catastrofe majore ºi daune iremediabile asupra mediului. O serie de „coincidenþe” atmosferice ºi telurice ne conduc la ideea cã omenirea se poate bucura pe deplin de o nouã tehnologie militarã ce-i poate grãbi obºtescul sfârºit.  
Tehnologie militarã
Deci primele concluzii ar fi cã HAARP este o investiþie enormã, fãrã profit (de parcã nici nu ar fi vorba de americani !), în scopuri pur ºtiinþifice asupra ionosferei, ultima necunoscutã a planetei, o investiþie militarã cu scopuri civile condusã exclusiv de militari ºi raþa împunge cã de-aia-i raþã ºi nu militar american. Context ideologic militaurian De pe la începutul anilor ’90 s-a dezvoltat în aºa zisele state unite o ideologie militarã nouã (o revoluþie spun ei – RMA – Revolution in Military Affairs) despre adaptarea forþelor armate la misiunile secolului 21, mobilitate, proiectarea rapidã de forþe importante, noi cãi de urmat în producerea de armament convenþional modern ºi mai puþin convenþional, referiri clare, concrete la tehnicile de modificare a mediului ºi atmosferei. Strategia noilor misiuni (Future Warfare) ale rãzboiului modern are în vedere dominaþia aerianã ºi în spaþiu, controlul optimal al informaþiei, al mediului, mijloacelor de comunicaþii performante, noi clase de armament cu energie dirijatã. Din acest punct de vedere, o cercetare militarã asupra proprietãþilor ionosferei ºi undelor electromagnetice nu poate fi surprinzãtoare. Pentru un militar american nu existã nimic mai minunat decât sã stea acasã cu o armã care sã producã ravagii peste Atlantic sau în partea opusã a globului.
Tehnologie militarã
Implicarea sau principiul castanei (mâna altuia – implicarea altor state, blocul NATO de exemplu) ºi al tãcerii (monopolul american asupra informaþiilor tactice) vin sã completeze din punct de vedere tactic strategia noilor concepte (tactica fiind totalitatea mijloacelor ºi procedeelor necesare punerii în aplicare a strategiei). Raportul GRIP 98/5 GRIP este unul din numeroasele organisme care studiazã subiecte pe un anume profil iar apoi elaboreazã câte un raport fundamental despre studiul fãcut. Un fel de cercetare fundamentalã, pur teoreticã privind un fenomen economic, social sau de orice altã naturã. Culeg date, trag concluzii, emit ipoteze. De cele mai multe ori utilitatea este comparabilã cu a agenþiilor lui Cãlin Francezu, dar câteodatã scotocesc prin locuri mai puþin umblate ºi scot la ivealã informaþii la care nu multã lume are acces. Mai precis, ei sunt ca ziariºtii, nu scotocesc ci primesc cu linguriþa informaþii scoasee din teritoriul „clasificatelor”. GRIP (Group of Research and Information on Peace and Security sau Groupe de Recherche et d’Information sur la Paix et la Sécurité) este un astfel de organism care se ocupã cu pacea, în asta sunt ei ceva mai specialiºti. E posibil sã fie meritul lor cã e pace în lume, sau cã ar putea sã fie. GRIP a fost creat la Bruxelles în 1979 în toiul „afacerii” eurorachetelor ºi în plinã distracþie de-a rãzboiul rece, primele lor lucrãri având ca obiect confruntarea dintre Est ºi Vest, cursa înarmãrilor ºi mecanismele acesteia. Sunt interesaþi de urmãrirea producþiei ºi comerþului de arme, dar rapoartele fac referire la armamentul uºor. La momentul cãderii zidului de la Berlin GRIP a cârmit-o spre securitatea internaþionalã, pace mondialã ºi alte speculaþii teoretice. Un interes particular au dovedit pentru raportul dintre UE ºi NATO, chiar încercând sã gãseascã o explicaþie plauzibilã a continuitãþii blocului militar ºi dupã dizolvarea Tratatului de la Varºovia, partenerului lui de joc.
HAARP. Regia unei minciuni. Modelul german.
Cei vreo 15 specialiºti în pace ce formeazã echipa centralã a GRIP au reuºit sã zãmisleascã un raport despre HAARP ce cuprinde trei pãrþi: ionosfera ºi importanþa ei în operaþiuni militare, definirea conceptului Environmental Warfare ºi reguli de drept internaþional, analiza programului HAARP ºi impactul periculos asupra mediului ºi populaþiei. De fapt asta zic ei cã au fãcut. Analiza este bine structuratã dar apar multe explicaþii eronate ºi multe fenomene fizice greºit expuse, de unde reiese cã specialiºtii ãºtia în pace nu sunt oameni de ºtiinþã. Ceea ce oferã raportul este doar un foarte bun program de cercetare bine de urmat, dar ºi un exemplu de rezultat dezastruos. E clar cã programul în sine a fost întocmit de cineva care a gândit ºi a fost dus la îndeplinire fie de niºte ignoranþi, de niºte neofiþi recent convertiþi de la specialitatea pace la fizicã ori acest raport este un fals grosolan menit sã dezinformeze. Spre final apar ºi câteva fraze înãlþãtoare despre programul ºtiinþific ce poate conduce omenirea pe noi culmi de civilizaþie ºi progres ºi cã în sinergie cu alte programe militare ar putea face niþeluº de prãpãd, dar nu întotdeauna ipotezele sunt confirmate, deci ar fi cu mult mai bine sã sperãm decât sã aflãm adevãrul. Protocol firesc pentru cã nu trebuie supãrate cãtanele autoritare americane ºi pentru cã relaþia dintre europeni ºi americani este izbitor de asemãnãtoare cu prietenia româno-sovieticã ºi apoi româno-rusã. Zãmislirea Gripului Prima parte a raportului cuprinde o descriere foarte amãnunþitã a atmosferei terestre, cu toate straturile ºi cu toate pauzele dintre ele, de la la troposferã, stratosferã, mezosferã, apoi la termosferã ºi exosferã trecând prin tropopauzã, stratopauzã ºi toate celelalte, fãrã nici o legãturã cu subiectul ca atare. Bine cã nu existã menosferã ori androsferã. O analizã aparent ºtiinþificã, pertinentã, cu grafice, formule, cu molecule, cuante ºi nume de savanþi, dar care se încurcã rãu de tot în gradienþi ºi temperaturi, mai ales înspre cele exterioare care de fapt nici nu sunt de interes militar. Temperatura urcã spre exosferã ca în sfârºit sã ajungã la un frumos zero Kelvin, adicã -273,15O C ! Se explicã apoi cum stã treaba cu ionizarea ºi cu ozonul, cum face el de apare, urmeazã niþeluº de spectru electromagnetic, foarte superficial tratat pentru cã e foarte important. Nimic despre frecvenþe, despre propagare. În schimb se bat câmpii pe proprietãþile atmosferei. ªi, neaºteptat, raportul ajunge la ionosferã, cu toate straturile ei, câteva vorbe din aceleaºi motive: legãtura cu subiectul ºi importanþa majorã în înþelegerea funcþionãrii „staþiei de cercetare”.
James van Allen
Apoi intrã în altã gãleatã inutilã, centura de radiaþii, cu particule pozitive ºi negative care descriu orbite închise în jurul liniilor de forþã ale câmpului magnetic terestru ! Ce vorbe pline de har ! Dar centura asta trebuia pusã în raport pentru cã a fost descoperitã în 1958 de cãtre cercetãtorul american James van Allen de la Universitatea americanã Iowa (din Midwestul american) cu ajutorul mãsurãtorilor fãcute cu aparatele primului satelit american, Explorer 1 ºi celui de al treilea satelit american Explorer 3. Sunã mai mult a propagandã decât a studiu varzã de Bruxelles al unei nenorocite de arme americane folositã de cãtre … Dar ºi sediul NATO este tot la Bruxelles. Importanþa militarã a ionosferei este titlul subcapitolului urmãtor 1.4. Aici ceaþa devine puþintel mai densã, dar fiind un fenomen atmosferic, aproape sunt în subiect. Se face vorbire despre reflexia undelor de joasã frecvenþã VLF, ULF ºi HF (High Frequency: 3 MHz – 30 MHz !!). O scurtã divagaþie despre comunicaþii civile ºi militare preced altã predicã înãlþãtoare despre HAARP: „militarii sperã cã HAARP va permite progrese semnificative în înþelegerea ionosferei stimulând ºi controlând producerea plasmei în zone definite cu precizie. HAARP va juca un rol esenþial în dezvoltarea de noi sisteme de navigaþie sau comunicaþie”. Digresiunile iau amploare în cel de-al doilea capitol unde se bat câmpii despre legislaþie internaþionalã ºi cum ne protejeazã ea împotriva unora care ar vrea sã foloseascã ionosfera în scopuri militare, ceea ce nici nu existã în opinia specialiºtilor ãstora în pace. Sau existã, dar foartre puþin, foarte rar ºi numai la ocazii. Nici capitolul trei nu e mai prejos, specialiºtii aducând în discuþie fel de fel de brevete, teorii sau metode teoretice, legate mai mult sau mai puþin de subiectul în cauzã. Tonul însufleþit ºi plin de emfazã ridicã moralul cititorului ºi îl umple de optimism. O astfel de colecþie de minciuni grosolane nu putea fi regizatã ºi dirijatã decât de cei în cauzã. A scrie despre HAARP înseamnã pentru orice ziarist, fie el ºi un lacheu consacrat, un semn de obosealã ºi intenþia vãditã de a pãrãsi meseria. Jurnalismul modern trãieºte din preluarea ºtirilor din reþeaua media sau din a scrie dupã dictare telefonicã. Este cu adevãrat trist cã printre ziariºti nu mai existã de multã vreme documentariºti, oameni pasionaþi sã zgârme dupã Informaþie ºi sã adulmece ªtirea, sã scoatã perla din mormanul de moluºte puturoase, ºi asta pentru cã nu se vrea ca adevãrul sã iasã la luminã. Presa nu este independentã, este doar pasivã, inutilã ºi inofensivã, iar tactica asta face parte din propagandã. Nu mai existã concurenþã, nu mai existã ºtiri, nu mai existã jurnalism, doar paparazzi. Aceleaºi informaþii plate repetate la nesfârºit, aceleaºi neºtiri, intimitãþi ºi infidelitãþi ale unor renumite nulitãþi, aceleaºi personaje jalnice, de nimic, iar ºi iar. Este tot ceea ce oferã abjecta „a patra putere”, propaganda, cu scopul vãdit de a forma o populaþie discretã, dezinteresatã, ezitantã, abulicã, impersonalã, cu creieraºele înãbuºite cu mari nunþi, mari botezuri ºi mari divorþuri. Nici mãcar informaþiile meteorologice nu au valoare.  
Propaganda germanã de rãzboi
Propaganda germanã de rãzboi Se spune cã în Germania nazistã propaganda a atins un nivel tehnic ºi un grad de saturare inegalabile ºi fãrã precedent. Maºinãria de rãzboi germanã a fost un sistem tehnic deosebit de bine pus la punct fiindcã nemþii nu lasã nimic la voia întâmplãrii, totul este gândit, calculat ºi meticulos pus la punct cu o precizie demnã de invidiat. La fel s-a întâmplat ºi cu propaganda, ea a fost o componentã constitutivã a acestei maºinãrii, ba mai mult, a existat un minister al propagandei, Propagandaministerium (Promi), denumirea completã fiind Reichsministerium für Volksaufklärung und Propaganda (Ministerul Reich-ului pentru Instruirea Populaþiei ºi Propagandã), creat în 1933 ºi condus de cãtre Paul Joseph Goebbels, doctor în filozofie, jurnalist. Propaganda germanã a fost într-adevãr bine pusã la punct, foarte eficientã ºi performantã, dar nu a fost nici fãrã precedent ºi nici inegalabilã. Despre gradul de saturare, cei ce au suportat societatea socialistã multilateral dezvoltatã ºi gândirea pingelist-revoluþionarã, pot povesti multe. Nici Mao sau Kim Ir Sen nu au fost novici în materie. În urmã cu vreo 40 de ani, la avizierul ambasadei coreene era afiºatã printre altele o pozã a unei pietre sub care scria: „bolovan-navã de rãzboi pe care tovarãºul Kim Ir Sen s-a antrenat în copilãrie pentru lupta revoluþionarã …”. Nu e spaþiu suficient pentru descrierea propagandei ruseºti, de la marele Marx pornind ºi toate guvernele ce au urmat, propagandã care a lãsat rãni adânci în multe creiere ºi multe reminiscenþe sunt remarcabile ºi azi, la noi (Nelu, Cozmâncã, etc.). Radu Herjeu, jurnalist ce ºi-a luat bun rãmas de la escadrila de Esca ºi alte andree ºi a pus mâna pe condei, aratã în „Tehnici de propagandã, manipulare ºi persuasiune în televiziune” cã Hitler a teoretizat propaganda în Mein Kampf, în capitolul ºase ºi a analizat metoda în amãnunt ºi a studiat-o din punctul de vedere al percepþiei maselor funcþie de nivelul intelectual. „Receptivitatea maselor largi este foarte limitatã, inteligenþa lor este redusã ºi capacitatea lor de a uita este enormã. … Vedem astfel cã propaganda trebuie sã urmeze o linie simplã ºi tacticile de bazã trebuie sã fie psihologic corecte. … sarcina sa (a propagandei) este de a ne servi propriul nostru interes, întotdeauna ºi neabãtut.” Cu un astfel de material chiar ºi americanii au putut prelua metoda fuhrerului, funcþiile ºi tacticile fiind pe înþelesul tuturor, ceea ce a ºi urmãrit. Însã Petre Þuþea a spus într-un interviu: „americanii sunt debili mintal ºi nu poþi din debili mintal sã faci academicieni ! Toþi ! Nu au intelectuali, au niºte lãcãtuºi …”, ceea ce explicã de ce preluarea metodei a fost atât de nefericitã. Au luat numai ce au crezut cã li se potriveºte. Printre potecile propagandistice de urmat este ºi aceea de a determina subiectul sã se creadã superior, fãcând parte integrantã dintr-un neam plin de superlative, sã devinã arogant ºi sã fie deschis la tot ce i se injecteazã din exterior. Pe vremea României obligat prosovieticã se spunea cã cel mai mare pitic din lume este Piticul Sovietic. Azi ne-am americanizat ºi noi, ca tot omul, ºi am trecut obligat de la Piticul Sovietic la Megapiticul American, evident tot cel mai mare pitic din lume. Americanul a devenit victima propriei propagande, ambii sãi neuroni fiind fãcuþi terci de demagogia celei mai nepreþuite democraþii din istoria omenirii. Totul se postuleazã ºi nu intereseatã dacã a prins la public, dacã a crezut cineva ºi nici nu intereseazã pentru cã grandomania ºi îngâmfarea nu cunosc limite. Se vede ºi la politicienii români cã nu dau doi bani pe inteligenþa umanã, cu atât mai puþin pe a lor, ºi nu numai cã recitã minciuni dar le decreteazã, le dau valoare de adevãr absolut, de postulat, care, odatã enunþat, nici nu mai e nevoie sã verifice dacã a crezut cineva sau nu. Propaganda devenitã autopropagandã, cenzura, autocenzurã, lipsirea de informaþie au degradat mult condiþia umanã ºi boala puterii a dus la apariþia unor clone degenerate psihic. Mai mult, aºa cum avertiza Goya: „somnul raþiunii naºte monºtri”, în cenuºiul minþii se cuibãresc fel de fel de fantasme ºi spaime. Un exemplu remarcabil l-a dat Miron Mitrea care, la circa o sãptãmânã de la înscãunarea pe tronul triplului minister pe care unii spun cã l-a condus, a fãcut o deplasare la Sfântu Gheorghe, în Covasna, ºtie el de ce, deplasarea fãcându-se în vagon blindat. preluat apoi cu maºinã blindatã. Boala puterii are la antipod o grozavã fricã de moarte, ºi nu numai, ceea ce explicã paza exageratã a oricãrui ºef de stat sau politician de gen Mitrea.
Propaganda americanã
  Revenind la propaganda americanã oarecum preluatã de la unii mai pricepuþi ºi în sensul celor de mai sus trebuie amintite, fãrã a intra în amãnunt, douã capitole majore la care au dat chix: propaganda anticomunistã postbelicã ce a fãcut mai multe victime decât a reuºit Gestapo ºi Proiectul Blue Book, un strãlucitor exemplu de pregãtire ostãºeascã. Dupã eºecurile marcante din propriul teritoriu, Raportul GRIP este o dovadã cã vigilenþa militarã nu doarme ºi dã rezultate ºi în teritoriul extins. Prin urmare, din Bruxelles, sediul Comisiei Europene, al Consiliului UE ºi al Parlamentului UE, al NATO ºi al GRIP, o strigare într-un glas: Trãiascã HAARP, viitorul de aur al omenirii ºi rãspunsul la ce ne frãmântã mai mult, ionosfera ! Sursa: Energobiologie.ro]]>

CategoryCauze Naţionale
Write a comment:

Your email address will not be published.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer