Generația Xbox

Discuție tată-fiu.

Tatăl, intelectual rasat, realizat profesional, cu veleități artistico-spirituale.

Fiul, loază intrată cu chiu cu vai la un liceu de duzină, mutat dintr-a zecea la profil uman, având în prezent ca principală preocupare ruperea in două a x-boxului.

– și, cum mai merge școala – întreabă tatăl
– cum naiba să meargă, parcă nu știi ! exclamă fiul, vizibil deranjat dintr-un joc pe telefon. E covid, nu se face.
– bine, dar așa, in general, cum merge ?! insistă tatăl. Nu mai faceți și voi on-line, nu vă dă de citit ?
– ba ne dă – mârâie îndurerat printre dinți adolescentul, butonând frenetic pe telefon. Să-mi bag ! Iar mi-a căzut netul exact când mă ataca ăla.
– păi și citești ?!
– citeeeesc ! exclamă fiul, cu voce chinuită. Realizând apoi că totuși vorbește cu tacsu, zice: la noi e bine, avem puțin, să-i vezi pe ăia, care au rămas la mate ce nasol le dă. Fac calcule cu numere ireale.
– hmm, se scarpină în cap tatăl. Asta e nimic. Pe vremea mea, ne dădea să facem calcule cu protozoare multiple. Știi ce-s alea ?!
Fiul ridică o sprânceană nedumerită.
– Google it ! il îndeamnă tatăl.
Cu dexteritate de scamator, fiul deschide o interogare în google, se holbează și începe să râdă.
– tu și generația ta aveți pretenția să salvați planeta de poluare, dar nu știți să ridicați o amoebă la puterea a doua.

Suntem pierduți ca specie