Sà FACEM UN CONGRES Mihai Eminescu Dacã rãsturnarea ministeriului Giskra-Hasner ar aduce cu sine cãderea sistemei, a constituþiunei, a dualismului, ce rol vor juca românii la regenerarea bãtrânei Austrie? Sta-vor ei cu mânele în sân , cum sunt obicinuiþi a sta, intimida-se-vor de þipetele bufone ale maghiarilor sau nemþilor, ori vor merge cu fruntea deschisã, solidari cu celelalte naþiuni cari au aspiraþiuni comune nouã, spre a apela la simþul de dreptate al tronului, spre a-l sili sã ceadã voinþelor supreme ale popoarelor? Pânã când sã domneascã cutare ori cutare ºi nu toþi? Suveranitatea ºi legislaþiunea trebuie sã purceadã de la toate popoarele ca atari, ºi puterea esecutivã trebuie redusã la simplul rol de maºinã fãrã voinþã proprie în mecanismul cel mare al statului. Nimeni nu trebuie sã fie aicea stãpân decât popoarele însele, ºi a trece suveranitatea în alte braþe decât în acelea ale popoarelor e o crimã contra lor. Eu nu înþeleg aicea douã popoare ori douã coterie, ci pre toate. Dar pentru a efectua aceastã reformã mare într-un stat unde sunt atâtea rãmãºiþe putrede ale trecutului, atâtea prejudeþe fatale ºi atâtea maºine vile ºi fãrã de suflet, gata în orice moment de a susþinea acele prejudeþe trebuieºte o energie eroicã, trebuie cu despreþul libertãþii ºi a vieþii tale sã proclami ceea ce ai datoria de a proclama. În aceastã operã ce pare a se pregãti, românii trebuie sã joace un rol eminamente activ. Trebuie ca sufletul acestei naþiuni vechie sã lucreze cu toatã vigoarea sa de fier, cãci aicea nu mai e vorba de declamaþiuni vane, ori de oportunitate, acuma nu-i mai e permis nimãnui de a merge cu cutare ori cu cutare persoanã, fie aceea prelat, fie ilustritate, fie magnificienþã, ci cu toþii uniþi trebuie sã mergem cu principiul, cu naþiunea. ªi, într-adevãr, dacã ar fi în inima noastrã o singurã schinteuã din virtutea anticã a oamenilor pre carii noi ne mãgulim de a-i avea de strãbuni, a romanilor, am vedea ce absurd e sã cerºim de la maghiari drepturile cari ni se cuvin ºi cari trebuie sã ni le luãm pre altã cale. Românii, în genere vorbind, s-au purtat mai mult rãu decât bine. Sã ne silim a nara faptele. Adunarea de la Miercurea se constituie ºi-ºi alege un comitet. Un comisar gubernial oarecare sisteazã activitatea acelui comitet, fãrã ca sã arate din ce cauzã, ºi românii primesc aceastã sistare fãrã ca sã proteste în faþa lumei, fãrã ca aceastã infracþiune în dreptul de a se întruni sã fie urmatã de destituirea funcþiunarului ºi a ministrului ce a ordonat-o. Amploiatul, fie el ministru, fie comisariu regesc, trebuie sã înþeleagã spiritul legilor al cãror mãnþinãtoriu e ºi trebuie sã le interprete cu fidelitate. Îndatã ce nu ºtie ori nu voieºte a le interpreta fidel, trebuie destituit. Uniunea Bãnatului a fost forþatã, cãci a fost fãcutã contra voinþei românilor, uniunea Transilvaniei a fost fãcutã fãrã de a se întreba românii. Cine a protestat contra? Cine a alarmat Europa într-o cestiune atât de gravã? Nimeni. Avem dreptul de a petiþiuna. Sala tronului este, trebuie, sã fie deschisã popoarelor ca ºi indivizilor, ºi inima suveranului trebuie sã fie dreaptã ºi nepãrtinitorie, fãrã considerante unilaterale, faþã cu toþi, asemenea limbei la cumpãnã, asemenea ecuilibrului voinþelor umane ce se numeºte drept; cãci în secolul al nouãsprezecelea aceasta e singura raþiune de a fi a monarhilor, alta nu cunoaºtem ºi neci nu voim a cunoaºte. Ei bine, cine a uzat energic de acest drept pentru a scãpa naþiunea românã de forþarea la o uniune pre care ea n-o voieºte ºi n-o recunoaºte? Nimeni. În Nãsãud, un om se alege cu un vot, ba are pânã ºi temeritatea de a cere verificarea acestei alegeri. Ei bine, carii sunt alegãtorii carii sã proteste contra reprezintãrei lor din partea unui om pre care ei nu l-au ales? Nimeni. Oare murit-a orice dreptate? Oare luatu-ni-s-a dreptul de a petiþiuna ºi a protesta? Oare am uitat cumcã tronul trebuie sã fie drept, cãci aceasta e raþiunea sa de a fi? Dar departe de a fi numai atâta . Un insolent are cutezanþa de a spune în camera Ungariei cumcã naþiune românã nu esistã. I se rãspunde cã esistã ºi nimic mai mult; ca ºi când acel om n-ar fi ºtiut-o, ca ºi când el ar fi spus-o cu altã intenþiune decât ca sã arunce o nouã umilire asupra naþiunei româneºti. Aicea trebuia un protest energic ºi formal contra purtãrii neescusabile a unor deputaþi cari n-au respect de naþiuni întrege; trebuia demisiunarea deputaþilor români dintr-o Dietã care nu se respectã, nerespectând neci chiar individualitatea celorlalte naþiuni. Ce prezident e acela care lasã ca un insolent sã insulte, nerevocat la ordine, o naþiune întreagã? Un altul ni spune cumcã am face poate bine de a emigra în România, recte de a pãrãsi acest pãmânt, care e cu mult mai mult drept ºi cu mult mai multã raþiune al nostru decât al lor. Cine protestã contra unor asemenea insinuaþiuni pre cât de rãutãcioase pre atât de bine calculate? Nimeni. Cunoaºtem fiinþele acelea linse, acele suflete de sclav cari fac politicã de oportunitate, cari cerºesc posturi pentru ei în loc de a pretinde categoric ºi imperativ drepturi pentru naþiunea lor, carii zic cumcã românii n-au neci un drept în aceastã þarã ºi cumcã trebuie sã cerºeascã pentru a cãpãta. Politicã demnã de reprezentanþii ei ! [Î]i cunoaºtem, zic, ºi nu ne place de a vedea pre sincerii noºtri deputaþi naþionali jucând pre instrumentele acestor creature. Naþiunea românã trebuie sã se punã pre terenul de drept pre care stau toate celelalte naþiuni ale Austriei, nimica mai mult ºi neci o iotã mai puþin. Cine cede degetul va trebui sã ceadã ºi mâna. Puºi odatã pre acest teren de drept, nu trebuie sã cedem nimãnui neci cât e negru sub unghie, cãci numai o egalã îndreptãþire poate duce la liniºte ºi la împãcare. Politica lingãilor trebuie lãsatã pre seama lingãilor; pre flamura noastrã trebuiesc scrise pur ºi simplu voinþele noastre. Cehii spun în organele lor cumcã vor face opuzeþiune pânã atuncea pânã când se va recunoaºte deplina autonomie a Boemiei. De ce sã nu cerem neted ºi clar pentru noi ceea ce cehii pretind pentru ei? Tranzacþiuni în drepturi naþionali nu se încap, împãcarea cu ungurii ori cu nemþii nu se încape pânã ce nu vor cede ei ceea ce voim noi; cãci faþã cu sistemul constituþiunal de astãzi, faþã cu dualismul trebuie sã fim ireconciliabili. Starea de faþã a lucrurilor e de naturã ca sã inspire oriºicui neîncredere ºi sã-l facã îngrijit asupra marilor schimbãri ce se preparã a trece preste imperiu. Oricare bun cetãþean are de datorie de a se ocupa de viitoriul patriei sale, ºi de aceea ºi românii, prin natura lucrurilor, au datoria de a provoca un congres general al lor, care sã determine atitudinea naþiunei româneºti faþã cu o eventualã schimbare a sistemei constituþiunale. Vom vedea care guvern va avea sfruntarea ca sã opreascã adunarea unui congres de cetãþeni pacifici, carii vor sã discute asupra afacerilor publice ale statului cãruia ei aparþin. În caz dacã congresul ºi-ar alege oamenii sãi de încredere, cari sã-l reprezinte faþã cu tronul, aceºtia trebuie sã fie înainte de toate energici ºi de caracter. Oricine a ºovãit numai o datã în cariera sa politicã, fie el prelat, fie ilustritate, fie magnificenþã, trebuie înlãturat cu îngrijire, cãci aicea trebuiesc oameni ai faptei pre care sã nu-i orbeascã nici ºansele, nici aurul, nici stelele ºi ordurile mari (cari în genere se pun pre inime mice !) ºi, apoi, cu oameni probi ºi de caracter nu se încap tranzacþiuni încurcate. Ei vor cere pentru naþiunea lor cât li va ordona naþiunea ca sã cearã, ºi nu vor cede nici o iotã din pretensiunile lor, cãci nu vor avea astuþia de a o face. Dacã mai are cineva o singurã îndoialã despre importanþa unui congres, acela cugete numai cât de degradaþi trebuie sã fim noi românii, dacã pânã ºi maghiarii, poporul cel mai decãzut al Europei moderne, au ajuns sã fie stãpânii noºtri ºi sã-ºi batã joc de noi în ºedinþele acelei adunãture ce se pretinde Camerã. Am desperat de mult de a cere de la români virtutea ºi demnitatea strãbunilor, neci credem cã am putea deºtepta în el simþul cetãþeanului Romei; dar neci cã facem aicea apel la simþãminte de cari noi nu suntem capabili, ci numai la simplul simþ de demnitate ºi mândrie curat omeneascã. Într-adevãr, nu mai suntem noi meniþi de a dicta legi lumei, dar neci am trebui sã fim aºa de abrutizaþi ca sã ne degradãm noi pre noi înºine la rolul de sclavi. Trebuie sã încete aceste referinþe de dominaþi ºi dominatori; trebuie sã fim puºi pre picior de naþiune egal îndreptãþitã faþã cu naþiune egal îndreptãþitã. E timpul ca sã ni se rãsplãteascã ºi nouã sacrificiele cari le-am adus secol cu secol acestei Austrie carea ne-a fost vitregã ºi acestor Habsburgi pe carii îi iubim cu idolatrie fãrã sã ºtim de ce, pentru cari ne-am vãrsat de atâtea ori sângele inimei noastre fãrã ca ei sã facã nimica pentru noi. Astãzi credem cã ar fi venit timpul ca sã pretindem ºi noi ceea ce ni se cuvine de secoli. E timp sã declarãm neted ºi clar cã în þara noastrã (cãci este a noastrã  mai bine decât a oriºicui) noi nu suntem nici vrem sã fim maghiari ori nemþi. Suntem români, vrem sã rãmânem români ºi cerem egala îndreptãþire a naþiunei noastre. Faþã cu orice încercare de deznaþiunalizare ori suprematizare, întrebãm cu rãcealã ºi conºtiuþi de drepturile ce ni le dã aboriginetatea noastrã ºi spiritul secolului: ,,Cine sunt aceºti oameni ºi ce vor ei în þara noastrã?” Recapitulãm: 1) În caz dacã opiniunea publicã a popoarelor Austriei ar cere schimbarea sistemei constituþionale de astãzi, românii, spre a fi factori eminamente activi întru formarea viitorului imperiului, sã convoce un congres general al lor, în care toatã naþiunea româneascã sã fie reprezentatã ºi care sã decidã atitudinea ei faþã cu situaþiunea cea nouã ce împregiurãrile par a o crea ºi impune imperiului. 2) Congresul sã se declare solidar cu naþiunile din Austria ce urmãresc aceleaºi interese ca ºi cea românã. 3) Congresul sã-ºi aleagã reprezentanþa sa, care sã comunice tronului voinþa naþiunei româneºti, cerând a ei satisfacere. [5/17 aprilie 1870] Vezi si Ca raspuns la extremismul maghiar a luat fiinta Grupul de Acþiune pentru Demnitatea Naþionalã, sub patronajul IPS Ioan Selejean Sursa: Victor Roncea Blog]]>