Fantezii ”penale”

Iarãși îmi va respinge cererea de punere în libertate a inculpatului” – cugetã avocatul. Se judeca de ceva vreme într-un dosar penal, în care clientul sãu era arestat, iar atitudinea judecãtoarei nu îi era deloc favorabilã. Parcã avea ceva cu el. Toane de femeie sau ceva mai mult ? Îl tachina la fiecare termen, îi analiza cererile cu lupa ochelarilor, punându-le în discuție pe un ton doctoral, așa cum un profesor scoate la tablã un elev mai greu de cap. Și… i le respingea. Fiind abia judecata în primã instanțã, completul era constituit conform legii, dintr-un singur judecãtor, pardon… o judecãtoare. Nu era nici o diferențã de vârstã între avocat și judecãtor, dar ea îl strivea cu refuzurile ei de a-i pune în libertate clientul arestat, termen dupã termen. Așa cã, la acest termen, judecând dupã zâmbetul ei, înțelegând cã nici de aceastã datã nu îi va admite cererea de punere în libertate a inculpatului arestat, avocatul decise cã nu mai are nimic de pierdut, și prin urmare se hotãrî sã îi dea o lecție judecãtoarei. Observase, la momentul la care ea intrase în sala de judecatã, faptul cã prin roba largã, i se întrezãrea burta de femeie gravidã, aflatã în ultimul trimestru de sarcinã. Auzise zvonuri pe holurile instanței cã doamna judecãtor a rãmas însãrcinatã, însã nu le dãduse atenție. Acum însã, își explicã brusc toanele și isteriile ei, refuzul încãpãțânat, ilogic de a-i admite o cerere ce era admisibilã și – în opinia lui, întemeiatã. Dupã apelul pãrților, fãcut de grefiera de ședințã, luã deci inițiativa și trecu la atac. Dregându-și vocea, începu: ”Doamnã Președinte, înainte de a trece la soluționarea deja obișnuitei cereri de punere îl libertate a clientului meu, pe care o respingeți de 10 termene, am de invocat câteva incidente procedurale care împiedicã, în opinia mea, instanța de judecatã, în prezenta componențã, sã soluționeze în mod legal și cu imparțialitate cererile formulate de mine”. Judecãtoarea, amuzatã, ridicã miratã o sprânceanã dindãrãtul ochelarilor ei de profesoarã și îl provocã – cu o voce ascuțitã: ”Sã auzim domnule avocat, despre ce incidente procedurale este vorba ?” –          Doamnã Președinte, un prim aspect pe care doresc sã îl invoc este cel al nerespectãrii normelor legale privind compunerea completului, respectiv cele privind numãrul de judecãtori, atrage nulitatea hotãrârilor (chiar și a celor parțiale) pronunțate în cauzã, întrucât potrivit disp. art. 54 alin 1, din legea 304/2004,”Cauzele date, potrivit legii, în competenþa de primã instanþã a judecãtoriei, tribunalului ºi curþii de apel se judecã în complet format dintr-un judecãtor, cu excepþia cauzelor privind conflictele de muncã ºi de asigurãri sociale.” –          Nu înțeleg unde vreți sã ajungeți – îl întrerupse judecãtoarea, deja iritatã. Completul este format dintr-un singur judecãtor, adicã eu. –          Fals, doamnã Președinte. Acest complet este format din douã persoane !!! Judecãtoarea se uitã în jur buimãcitã, cãutând cu privire un al doilea judecãtor. Fãrã a-i da rãgazul sã își revinã din stupoare, avcatul atacã mai departe: –          Sã nu mã înțelegeți greșit, d-nã Președinte. Nu fac referire aici la încã un judecãtor în sensul abstract al cuvantului, cãci nu consider cã face parte din complet și Judecãtorul Suprem, care va fi sã judece vii și morții la sfârșit, și cãruia nimic nu îi este ascuns. Lãsând la o parte Divinitatea, consider totuși cã la luarea deciziilor au participat douã persoane, motiv ce atrage nelegalitatea hotãrârilor pronunțate pânã în prezent – și mã refer aici la cele de respingere a cererilor de punere în libertate ale clientului meu. –          Bine, dar în acest dosar nu judec decât EU ! punctã apãsat judecãtoarea, fulgerându-l pe avocat din priviri. –          Greșit ! rãspunse avocatul. Potrivit dispozițiilor art. 654 Cod Civil, în acest moment, în fața mea se aflã douã persoane. D-voastrã și copilul pe care îl purtați. Ori, potrivit dispozițiilor Codului Civil, ” copilul conceput este considerat ca exista”. –          Bine, dar cum ar putea fi acest copil considerat ca persoanã în acest moment, exclamã judecãtoarea ?! –          Pãi, în primul rând, simpla lui prezențã, recunoscutã prin lege, face ca acest complet sã fie format din douã persoane, iar nu dintr-una singurã. În al doilea rând, prezența copilului, din punct de vedere hormonal, vã afecteazã capacitatea de a analiza în mod obiectiv și imparțial cazul clientului meu, fiind cunoscut faptul cã, pe perioada sarcinii, femeia suferã importante schimbãri de comportament, fapt datorat prezenței fãtului. Galbenã la fațã, judecãtoarea dispuse amânarea cauzei din motive de sãnãtate. A doua zi, am aflat cã a intrat în concediu maternal, iar cauza a fost distribuitã unui alt judecãtor.]]>