Ce este Omul ? Unii ar spune cã pe lângã rațiune, emoție și conștiințã, el este suma experiențelor sale. Fiecare dintre noi are o memorie mai mult sau mai puțin clarã a evenimentelor personale sau colective parcuse în decursul propriei existențe.
Memoria este selectivã și înșelãtoare ar putea spune unii. Oamenii tind – datoritã unui proces de vindecare naturalã – sã uite sau sã modifice amintirile neplãcute, și sã le amplifice pe cele plãcute. Deci suntem subiectivi în aprecierile noastre personale în raport cu experiențele care ne afecteazã.
Și totuși…
Existã un numãr de repere generale care rãmân în memoria colectivã – sau ar trebui sã rãmânã, clare, obiective, neschimbate. Sunt acele repere neutre, care țin de istoricul urban, social, cultural, economic sau politic al lumii în care trãim.
Suntem plini de impresiile reziduale ale efortului educativ al școlarizãrii, al filmelor vizionate, reclamelor vãzute, știrilor din presa audio-vizualã. Toate aceste au un element de obiectivitate intrinsecã deoarece sunt elemente exterioare, globale, fãrã legãturã directã cu persoana noastrã.
O parte importantã a identitãții noastre atât ca indivizi cât și ca grupuri de indivizi se bazeazã pe aceste repere sociale, economice și culturale împãrtãșite de comun acord.
Generații întregi am crescut, am iubit și am fredonat versurile unui anumit hit la modã, sau ne-am oripilat colectiv de un anumit eveniment tragic.
Fãrã sã realizãm, aceste experiențe comune, transpuse într-un soi de memorie colectivã – în mãsura în care ne amintim cu toții cã un anumit eveniment sau lucru din trecut s-a petrecut sau a fost într-un anumit mod, specific – constituie liantul identitãții noastre sociale.
Ei bine, de câțiva ani încoace (din 2010 se pare), lucrurile par sã se schimbe în mod accelerat în ceea ce privește trecutul și chiar prezentul obiectiv. Grupuri mari de oameni rememoreazã frânturi de evenimente din trecut în același fel (cum este și normal) dar verificând dovezile istorice (înregistrãrile foto, audio, video sau chiar literare) descoperã cu surpindere cã Istoria s-a schimbat. Sau poate a fost schimbatã ?
Prima relatare de acest fel provine din anul 2010, când o bloggeriþã pe nume Fiona Broome a descoperit la o convenție numitã Dragon Con, cã atât ea cât și alte persoane de acolo își aminteau cã Nelson Mandela ar fi murit în timpul detenției sale în anii 1980. Respectivii își aminteau în mod clar, complet, imaginile video de la înmormântarea lui Mandela, doliul din Africa de Sud, unele revolte în orașe, precum și discursul din inimã al vãduvei lui.
În realitate, la acel moment Nelson Mandela trãia încã. A murit abia în 2013 la venerabila vârstã de 95 de ani.
Bine, o sã vã gândiți cã treaba asta e o prostie. Nici eu personal nu îmi amintesc chestia asta cu Mandela, cã ar fi murit în pușcãrie. În schimb îmi amintesc foarte bine imaginile din filmãrile cu asasinarea lui JFK. De-a lungul anilor am vãzut cu toții atâtea documentare despre acest asasinat faimos, încât nu cred cã e cineva care sã nu poatã vizualiza cu ochii închiși desfãșurarea celor câteva zeci de secunde relevante.
Ei bine, aici chiar vã rog sã faceți urmãtorul experiment înainte de a viziona clipurile care urmeazã. Închideți ochii și încercați sã rememorați secenele respective. Kenedy pe bancheta din spate a mașinii prezidențiale, arãturi de Jakie. Mașina rulând, cu escorta dupã ea. Apoi împușcãturile, panica, mașina accelerând. Vizualizați scena ? CÂȚI OAMENI SE AFLAU ÎN MAȘINA PREZIDENȚIALÃ ? Acum urmãriți video-urile.
Șocați ?! Recunosc, și eu am fost. Îmi aminteam perfect faptul cã în universul meu, Kenedy a fost împușcat într-o mașinã cu 4 locuri, care avea 4 ocupanți. Cuplul prezidențial pe bancheta din spate, și un șofer cu bodyguardul pe locurile din fațã. Acum descopãr șocat cã toate aceste detalii sunt fundamental schimbate. În amintirile mele, capul lui Kenedy cãdea în fațã dupã împușcãturã, nu pe spate. Și nu existau suspiciuni cã consoarta prezidențialã l-ar fi împușcat.
Ei bine, și de aici începe balmucul. Verificând cu ochiul critic (brusc trezit!) al memoriei individuale, validate de memoria colectivã a celorlalți – prin intermediul internetului, descoperim cã lumea și istoria noastrã nu prea mai seamãnã cu ceea ce ne aminteam. Desigur, sunt mici detalii, aparent nesemnificative, dar care demonstreazã un fapt tulburãtor: cã istoria poate fi schimbatã, iar cineva chiar face treaba asta. Replici din filme, melodii, evenimente, seriale întregi – netul abundã de astfel de exemple. Aceastã avalanșe de discrepanțe în domeniul industriei media este explicabilã: este cea mai puternicã fațetã a memoriei colective a omului modern, copleșit de industria audio-viualã. Haideți sã vedem câteva exemple.
Cu toții am fredonat mãcar o singurã datã în viațã celebra melodie a trupei Queen, We are the champions. Fiți atenți la final. Nu observați nimic ciudat ?
Apoi, fanii filmului StarWars vor avea cu siguranțã un șoc urmãrind schimbãrile unor replici memorabile:
Și exemplele pot continua.
Ce este interesant este cã aceste schimbãri nu afecteazã doar înregistrãrile media din mediul online – ca sã poți presupune cã cineva pus pe șotii a schimbat peste noapte replicile din filme sau versurile unor melodii. NU ! Schimbãrile au apãrut peste noapte și pe casete audio/video de acasã ale oamenilor, ceea ce demonstreazã cã schimbarea s-a produs CA ȘI CÂND LUCRURILE AȘA AU FOST DINTOTDEAUNA.
Trecem apoi într-o zonã științificã, ce vizeazã chiar schimbãri fizice, la nivelul geografiei Pãmântului. Aici lucrurile sunt greu verificabile de marea majoritate a oamenilor, care sunt prost educați și nu au o memorie clarã a cunoștințelor de geografie pe care ar fi trebuit sã le asimileze în școalã (în categoria asta intrã majoritatea occidentalilor, în special americani, care habar nu au de noțiuni elementare de geografie). Însã iatã câteva exemple pentru cititorii cu o culturã geograficã bunã:
Majoritatea oamenilor își amintesc însã lucrurile uzuale, cu care s-au întâlnit și se întâlnesc în traiul de zi cu zi, acolo unde schimbãrile sunt suficient de subtile încât sã nu fie remarcate decât dacã sunt arãtate cu degetul. E vorba de mãrci de produse, evident:
Trecem apoi la lumea cunoscãtorilor de artã. Se pare cã douã capodopere ale picturii universale și-au schimbat sensibil forma. E vorba de portretul Giocondei și pictura Creatorului cu Adam de pe bolta Capelei Sixtine. Ei bine, pânã în urmã cu o lunã și jumãtate, Gioconda zâmbea la fel de enigmati precum o știam. Apoi brusc, și-a schimbat zâmbetul, acesta devenind unul larg, clar. Iar apoi în ultimele zile, zâmbetul ei a revenit la normal.
Aceași lucru s-a petrecut și cu o seamã de alte schimbãri observate de cei ce urmãresc acest fenomen: frazele din Forest Gump și Apolo 13, ce vizeazã folosirea trecutul în loc de prezent (Life is/was like a box of chocolate – Forest Gump; Huston, we have/had a problem – Apolo 13)
Deci schimbãrile sunt reversibile iar cineva are aceastã capacitate de a le manipula dupã bunul plac.
Interesant este cã schimbãrile au început sã aparã pânã și în biblie, spre șocul și groaza a milioane de creștini de toate culorile, mulți dintre ei cunoscând pe dinfarã pasaje întregi din Sfânta Scripturã:
Cum se poate realiza acest lucru și cine are capacitatea sã o facã ?
Aici intrãm clar în domeniul fertil al fanteziei pseudo-științifice, cãci forumurile pe tema efectului Mandela abundã în hoaxuri și teorii abradacadabrante. Însã câteva piste meritã atenția.
Un prim curent este cel al aquarienilor, indivizii new-age care viseazã la energii tahionice, a 5-a dimensiune, creșterea vibrației planetare și trecerea în epoca de aur a umanitãții, Era Vãrsãtorului. Pentru aceștia, efectul Mandela este dovada clarã a faptului cã datoritã creșterii vibrației planetei, multiversurile, variantele infinite ale realitãții Universului/Pãmântului nostru, tind sã se amestece aleatoriu, printr-un fenomen fizico-spiritual ce scapã posibilitãților de validare oferite de știința modernã. Pentru aceastã categorie de indivizi, treaba asta e o dovadã cã universul lucreazã pentru ei, și cã “e de bine”, nu trebuie decât ã stãm liniștiți cu curu pe cãmașã și sã visãm frumos pânã când vom ajunge în a 5-a dimensiune, cu îngerii/Iisus/Maitreia/extratereștrii benefici, etc.
A doua teorie sunã un pic diferit. Ea spune cã existã niște oameni care au descoperit cum sã manipuleze istoria, trecutul, și o și fac, experimenteazã, testeazã efectele acestei noi tehnologii asupra prezentului și viitorului.
Legãtura dintre experimentele de la CERN și apariția Efectului Mandela
CERN reprezintã inițialele Organizației Europene pentru Cercetãri Nucleare. Înființatã în anul 1954, avându-și laboratoarele în suburbiile Genevei, la granița Franco-Elvețianã, CERN este cunoscut în lumea științificã pentru douã mari realizãri: ca fiind locul de naștere al world wide web – www, precum și datoritã celui mai mare laborator din lume de studiere a fizicii particulelor. În 2013 la CERN lucrau 2513 oameni personal auxiliar angajat, și 12.313 oameni de științã, cercetãtori din cadrul a 608 Universitãți.
Însã cea mai interesantã realizare științificã a cercetãtorilor de la CERN este construirea începând cu anul 1998 și darea în folosințã în 2008, a celebrului accelerator de particule denumit Large Hadron Collider (LHC). Construit cu efortul a peste 10.000 de oameni de științã din peste 100 de țãri, acest accelerator este construit într-un tunel subteran în lungime de 27 de kilometri, la o adâncime de 175 de metri.
Scopul declarat al construirii acestui super-accelerator a fost acela de a studia particulele și sub-particulele atomice pentru a testa și aprofunda teoriile legate de comportamentul acestora.
În realitate, în 2010 acceleratorul CERN producea primii 38 de atomi de anti-materie, respectiv antihydrogenul, pe care în anul urmãtorul au reușit sã îi stabilieze pentru o duratã de peste 15 minute.
Vã veți întreba ce legãturã are obținerea pentru prima datã în istoria Umanitãții a anti-materiei, taman în 2010, cu apariția efectului Mandela, observat pentru prima datã – coincidențã – tot în 2010.
Pentru asta, ne trebuie câteva cunoștiințe de fizicã cuanticã pe care din pãcate eu nu le posed, așa cã voi sintetiza ceea ce am citit pe forumurile despre efectul Mandela. Luați informația cu prudențã și dacã puteți, verificați-o.
Pânã în 2010 anti-materia era doar o teorie. Oamenii de științã presupuneau cã de partea cealaltã a gãurilor negre existã un alt univers, format din anti-materie, un univers-oglidã cu al nostru, în care totul e invers.
Apoi teoria subparticulelor atomice revoluționeazã fizica cuanticã a lui Plank și Einstein, iar ipotezele oamenilor de științã o iau razna. Dacã atomii aveau un comportament clar, calculabil, demonstrabil, particulele subatomice se comportã diferit, aparent aleatoriu, comportamentul lor schimbându-se în funcție de percepția observatorului.
Acest element este fundamental înțelegerea legãturii dintre fizica cuanticã, CERN și efectul Mandela: observatorii unui fenomen la nivelul sub-particulelor modificã comportamentul acestora. În plus, masa și viteza acestor particule este atât de mare încât par sã transceandã spațiul și timpul convențional.
Dacã aceste elemente transpar din cercetãrile științifice publicate, restul sunt doar presupuneri. Sunt voci care acuzã cã de fapt acceleratorul de particule de la CERN nu are alt rol decât acela de a manevra cantitãți imense de sub-particule atomice, sub-particule care – influențate fiind de cercetãtorii implicați, determinã schimbãri ale realitãții fizice pe toatã axa temporalã trecut-prezent-viitor.
Cu alte cuvinte, se pare cã cei de la CERN au gãsit o cale de a schimba realitatea, prin manipularea particulelor sub-atomice, și chiar o fac. Aceste schimbãri s-ar produce prin juxtapuneri și înlocuiri ale realitãților din universul nostru, cu unul similar, apropiat, dar totuși diferit de al nostru. Teoria multiversului spune cã universul nu se dezvoltã doar linear, în axele spațiu-timp, ci și fractalic, în axa probabilitãților. Adicã la fiecare alternativã a unui eveniment, apare o nouã versiune a realitãții, ce evolueazã independent de celelalte din care derivã, la fel cum dintr-o creangã a unui arbore rãsar alte și alte mici crenguțe, individuale.
Ei bine, prin aceste manipulãri de anti-materie, fragmente din realitãțile apropiate se înlocuiesc cu cele din realitatea noastrã, pentru a menține un echilibru cuantic al Universului.
Teoria aceasta se bazeazã și pe anumite filmãri ciudate fãcute la CERN. Urmãriți clipul urmãtor, în special minutul 2.30.
O sã observați ã fizicianul respectiv are la gât douã pancarde una pe care este scris Mandela, iar cealaltã Bond#1. De asemenea el își ascunde fața dupã o coalã de hârtie, precum într-un joc de copii, sugerând schimbarea realitãții. Pe peretele din stânga lui se aflã un poster cu o piesã de puzzle.
Apoi la minutul 0.8 și 3.25 sunt doi puști care danseazã în fața unei imense tabele de scor. La player 1 apare nr. 4664, iar la player 2 doar 4. Întâmplãtor, 4664 a fost numãrul de ordine al deținutului Nelson Mandela. Unii spun cã recent, acesta ar fi fost schimbat în 46664, adicã a mai apãrut un 6 la mijloc. Dacã privim și sigla CERN, ce pare sã fie o combinație a 3 cifre de 6, gãsim numãrul Fiarei din Apocalipsa lui Ioan: 666.
De asemenea, unii spun cã simbolul www inventat la CERN este în ebraicã tot 666. Satanism ? Tind sã dau crezare adepților acestor teorii, dupã ce am vizionat urmãtorul clip:
Filmarea s-a fãcut exact din locul de unde se vede sigla:
Care ar fi scopul manipulãrii realitãții, totuși ? Unii spun cã ar fi cãlãtoria în timp. Eu am o teorie mai îndrãzneațã. Vã sugerez sã viionați cu mare atenție serialul The man from the high castle, fãcut dupã romanul lui Philip K. Dick cu același nume.
]]>
