Cine face educație sexualã cu copiii voștri? Homosexualii, feministele radicale și clinicile de avorturi. Adicã cei care nu pot avea copii, cei care nu vor sã aibã copii și cei care își clãdesc prosperitatea și averile pe sângele copiilor nenãscuți uciși. Pãrinți, sunteți mulțumiți și liniștiți cu o asemenea perspectivã? Sexualitatea este cea mai mare forțã a lumii contemporane. Cine stãpânește sexualitatea, stãpânește societatea. Iar cea mai bunã metodã pentru a impune o viziune  nefireascã, înrobitoare și perfidã, în mințile copiilor unde omniprezenta pornografie nu poate pãtrunde din cauza vigilenței pãrinților, este introducerea depravãrii sexuale direct în școalã. Aceasta este miza celor care încearcã acum sã inventeze o așa-zisã „educație sexualã” ca materie obligatorie. Este vorba despre aceleași grupuri de interese, reprezentate public prin „organizații ale societãții civile” secular-ateiste, care încearcã din rãsputeri de-finanțarea cultelor, eliminarea orei de educație religioasã, eliminarea simbolurilor religioase din școli, marginalizarea actului de credințã și transformarea creștinilor într-o specie de ciudați – toleratã, dar lipsitã de orice influențã într-un spațiu public complet ocupat de ei – adicã de oameni care nu reprezintã, de fapt, nici populația și nici interesele reale ale acesteia. În ultimele zile am publicat câteva materiale referitoare la originile marxiste ale doctrinei „revoluției sexuale”(Revoluția sexualã și terorismul cultural) și la scandalul provocat în alte țãri de „educația sexualã” inoculatã copiilor și adolescenților prin ore obligatorii în școlile publice (Croația: Educația sexualã are ca scop „sã facã tânãra generaþie dependentã de sex ºi de pornografie”). Facem astãzi public Memoriul adresat ministrului Educației de peste 50 de ONG-uri creștine care sunt implicate în apãrarea drepturilor familiei și copilului, referitor la educația sexualã – pornind de la nefastul proiect, lansat recent la Palatul Parlamentului, „Sexul vs. barza” și încheind cu viziunea și propunerile proprii pentru modul în care problemele legate de viața intimã ar trebui sã fie abordate (sau sã nu fie abordate) în școalã. O spunem fãrã ocolișuri: sexualizarea copiilor reprezintã un instrument al luptei pentru putere a grupurilor contraculturale neo-marxiste, precum organizațiile LGBT, feministele sau secular-ateii. Descãrcați memoriul în format pdf de aici, dați-l și altora și cereți pãrinților sã fie vigilenți la ce li se predã copiilor lor în școli. [Nota Bene: În urmã cu 2500 de ani, generalul chinez Sun Tzu își propunea sã rãspundã celei mai mari provocãri militare a tuturor timpurilor: cum sã învingã într-un rãzboi fãrã a fi nevoit sã poarte, de fapt, vreun rãzboi deschis, cu arme. El a mizat pe demoralizarea adversarului, pe demotivarea acestuia prin batjocorirea simbolurilor identitare, pe negarea valorilor, pe corupție, pe infiltrarea de trãdãtori și pe inducerea imoralitãții sexuale în rândurile adversarului.Astfel, îi spunea el suveranului sãu, veți putea cuceri cu pierderi minime un teritoriu aproape intact, numai bun de jefuit. Cu siguranțã nu suntem singurii care întrezãrim, în situația jalnicã a României de azi (depopulatã, sãrãcitã, îmbãtrânitã, jefuitã de bogãțiile naturale, dez-industrializatã, îndatoratã și complet dependentã de strãini pânã și pentru asigurarea celor necesare traiului de zi cu zi) aplicarea cu succes a acestei „rețete” diabolice. Toate acestea n-ar fi fost posibile dacã societatea nu ar fi fost destructuratã prin lovirea, în ultimele 7 decenii, a însãși temeliei ei: familia, credința religioasã și proprietatea.] ______________________________________________________________________________________________

miercuri, 8 mai 2013

CÃTRE MINISTERUL EDUCAÞIEI NAÞIONALE DOMNULUI MINISTRU, REMUS PRICOPIE   I. Proiectul „Sexul vs. Barza” – model nefast de abordare a sexualitãții, în contextul posibilei introduceri a educației pentru sãnãtate ca materie obligatorie în școli II. Experiența Marii Britanii în domeniul „educației sexuale” și eșecul acesteia III. Rolul pãrinților în „educația sexualã” IV. Poziția și propunerile organizațiilor non-guvernamentale creștine fațã de „educația sexualã” în școlile publice din România. Concluzii și propuneri de subiecte pentru dezbaterea publicã  

I. Proiectul „Sexul vs. Barza” – model nefast de abordare a sexualitãții, în contextul posibilei introduceri a educației pentru sãnãtate ca materie obligatorie în școli

Domnule Ministru, Organizațiile semnatare au luat act de lansarea proiectului „SEXUL vs BARZA”, autointitulat „prima platformã de educaþie sexualã în format video pentru adolescenþi” din România. Proiectul a fost lansat pe 23 aprilie la Palatul Parlamentului [1]. Analizând materialele – puse la dispoziția liberã a copiilor prin rețeaua „Biblionet” – am ajuns la concluzia cã„modelul educațional” prezentat promoveazã promiscuitatea sexualã și homosexualitatea, încurajeazã pornografia și libertinajul, susține lipsa de implicații morale ale actului intim, neagã consecințele avortului și se îndreaptã contra autoritãții parentale. Viziunea sa „educativã” se reduce, în esenþã, la obiºnuirea copiilor cu modelul sexualitãþii deschise ºi cu metodele contraceptive, este vulgarizantã, hedonistã, anti familie și susceptibilã de producerea unor adânci distorsiuni și traume emoționale și psihice la nivelul personalitãții elevilor de gimnaziu și liceu. Precizând faptul cã filmul prin care se promoveazã proiectul conþine imagini explicite, vã prezentãm câteva pasaje din „lecþiile” de sexualitate: „Sexualitatea înseamnã multã, multã autocunoaºtere. Ne descoperim pe noi înºine, corpurile noastre ºi transformãrile prin care ele trec din punct de vedere fizic ºi sexual, descoperim cã avem anumite zone ale corpului unde ne place sã ne atingem sau sã fim atinºi, aºa-numitele zone sau puncte erogene, printre care se numãrã gâtul, buzele, sânii, abdomenul, penisul, testiculele, fundul, spatele, ceafa, loburile urechilor ºi lista poate continua. Cu alte cuvinte, observi cã unele atingeri sau gesturi te excitã.” „…e important sã reþinem cã unora le plac fetele, altora bãieþii, altora ambele sau persoane transgender, unora le plac fetele cu pãrul scurt, altora, nu. Cu alte cuvinte, suntem diferiþi ºi avem preferinþe diferite, o caracteristicã super tare a oamenilor, zic eu.” „Poate cã þie ºi prietenei tale vã place sã va sãrutaþi corpurile, dar tu nu eºti pregãtit sã mergi mai departe. Nu vrei sã faceþi sex încã. Asta e o limitã a ta pe care o comunici ºi o negociezi cu ea. Pentru cã sexualitatea înseamnã ºi comunicare, înseamnã sã-i spui celuilalt ce-þi place ºi ce nu, ce eºti pregãtit/ã sã faci ºi ce nu. Este OK sã-i spui prietenului tãu cã îþi place cum îþi atinge sânii, dar nu vrei sã îþi atingã vulva, nu acum. Iar el trebuie sã te înþeleagã ºi sã-þi respecte decizia.” „OK, la ce vã gândiþi când vã gândiþi la sex? Mã refer acum strict ca definiþii? La ce se referã sexul? Pariu cã vi se duce gândul la o bilã de billiard bine lovitã, fix la relaþii sexuale, la penis în vagin. Mai puþin la sexul dintre douã fete ºi doi bãrbaþi, nu? Mda, aflaþi cã asta e cam nedrept. Pe mine mã mai duce gândul la categoriile în care sunt împãrþite speciile. …Cum ºtii dacã ai sex „F” sau „M” ? Pãi þi s-a tot spus de când erai mic, ºi ai tãi au ºtiut-o de la medicul care s-a uitat între picioarele tale când te-ai nãscut, a vãzut un penis sau o vulvã ºi a spus: „E bãiat!” sau „E fatã!”. În plus, tehnologia le permite în ziua de azi doctorilor sã spunã astfel de lucruri încã de când eºti în uterul mamei ºi mai ai ceva luni de stat la copt.” Mai departe, copiilor li se sugereazã (deloc subtil) sã vizioneze filme porngrafice – dacã n-au fãcut-o deja: „Felul în care actorii ºi actriþele din filmele porno reacþioneazã în timp ce fac sex nu e adevãrat, ci este, de multe ori, exagerat. De exemplu, cele mai multe femei nu au orgasm atât de repede sau (ºi) se întâmplã mai degraba rar ca douã persoane care fac sex sã aibã orgasm în acelaºi timp. …Ceea ce în filmele porno pare a fi absolut normal nu e mereu aºa în viaþa realã: sexul anal e în realitate mai puþin popular decât în filmele porno, iar a ejacula pe cineva nu e un lucru care face plãcere neapãrat majoritãþii oamenilor.” Iatã, mai departe, cum sunt consiliate elevele de liceu, de cãtre aceiaºi „experþi”, explicându-li-se cã avortul este un lucru la îndemâna oricui, pentru care nu trebuie sã dea socotealã nimãnui și, contrar evidențelor, cã este lipsit de orice consecințe: „Dacã ai 16 ani, ai dreptul sã mergi singurã, fãrã consimþãmântul pãrinþilor, la medicul de familie, la ginecolog, la medicul de planificare de familie sau la farmacie pentru a cere informaþii ºi servicii sau produse în legãturã cu viaþa ta sexualã. Aceasta include orice orice tip de teste sau consultaþii, dar ºi contraceptive, procedurã de avort, sarcinã, asistenþã maternã sau naºtere. Poþi, aºadar, decide singurã dacã vrei sã pãstrezi o sarcinã sau nu.” Desigur, a pãstra o sarcinã devine ultima opþiune pentru o adolescentã însãrcinatã: „Când rãmâi însãrcinatã, ai trei opþiuni: te poþi decide sã faci avort, poþi decide sã dai copilul spre adopþie sau te poþi decide sã-l pãstrezi.” Proiectul „Sexul vs. barza” este susþinut de asociaþii precum „Accept” (a homosexualilor din România), „Front” (feminism radical), European Center for Public Initiatives (grup de lobby pro-avort/pro-homosexualitate) – organizații cu o componentã programaticã îndreptatã contra familiei tradiționale, nucleare; de business-ul (rețeaua de clinici) de avorturi „Marie Stopes” și de Colegiul Bilingv „George Coºbuc” (unde existã o „platforma LGBT” prin care se promoveazã fãþiº homosexualitatea, gãzduind inclusiv „parade gay”). De asemenea, programul naþional „Biblionet” sprijinã „SEXUL vs BARZA”, anunþând promovarea platformei în peste 2.000 de biblioteci publice din România. Subliniem faptul cã d-na deputatã PP DD Liliana Mincã [2], susþinãtoarea proiectului „Sexul vs. Barza”, este ºi unul dintre cei 18 parlamentari co-inițiatori ai propunerii legislative (de altfel lãudabilã!) a deputatului Tudor Ciuhodaru privind introducerea orelor de „Educaþie pentru sãnãtate” în trunchiul comun (materie obligatorie) [3]. Ce va conþine, în consecinþã, capitolul referitor la viaþa intimã din cadrul materiei „Educaþie pentru sãnãtate”, ne putem lesne închipui. De altfel, Adriana Radu, „specialista în educație sexualã” care apare în clipurile campaniei, spune: „Pasul urmãtor ar fi adoptarea unei legi care sã includã educația sexualã ca materie obligatorie în școlile din România. Educația sexualã obligatorie în clasa a IV-a, a VIII-a și a X-a. Fãrã tãgadã.” [4] Trecând peste obrãznicia cu care o persoanã privatã face agenda Ministerului și a Parlamentului, aceastã afirmație imperativã reprezintã noul tip de totalitarism al gândirii, în care se desființeazã prin forțã poziția oponenților, cu toate cã nu existã nici raționamente și nici fapte care sã susținã beneficiile programelor de tip „Sexul vs. Barza” – altele decât afirmațiile autorilor, ridicate la rangul de judecatã de valoare. Simpla enunțare, ca pe o „mantrã” a ecuației „contracepție + avort + libertate sexualã = bunãstare + independențã” nu o face adevãratã. Dimpotrivã, în lumina tuturor studiilor serioase, exact contrariul afirmațiilor partizanilor „educației sexuale” este vãdit. Liberalizarea sexualitãții este corelatã negativ cu problemele sociale[5].

II. Experiența Marii Britanii în domeniul „educației sexuale” și eșecul acesteia

Trebuie sã avem în vedere cã mai multe state occidentale, care au introdus orele de educație sexualã încã din anii ‘70, nu au, în prezent, o situație exemplarã la capitolul sãnãtatea sexualã a adolescenților sau în ce privește rata sarcinilor la adolescente. Exemplul cel mai evident este Marea Britanie. Școlile din aceastã țarã includ, de peste 30 de ani, din ce în ce mai mult lecții explicite despre sex, pe care le oferã grupelor de vârstã din ce în ce mai micã. În ultimii 10 ani, astfel de ore au fost predate chiar la ciclul primar. Aceste programe nu numai cã nu au inversat tendința, ci au contribuit la sexualizarea tinerilor într-un mod periculos și la adoptarea unor comportamente de risc. În momentul de faþã, Marea Britanie se confruntã cu o situaþie  care a scãpat de sub control: bolile cu transmitere sexualã la tinerii de 16-24 de ani sunt în creștere [6], rata sarcinilor la adolescente este cea mai mare din Europa occidentalã (în ciuda faptului cã 80% din femeile britanice între 15 și 45 de ani folosesc contraceptive [7]), iar sexualizarea copiilor este o realitate, debutul vieþii sexuale la vârste foarte mici fiind o modã. Pentru exemplu, ne referim la Programul pentru Dezvoltarea Tinerilor (Young People’s Development Programme) din Marea Britanie, care a stat la baza unui studiu [8]. Astfel, unor grupuri de copii de 13-15 ani le-au fost oferite lecții de educație sexualã, în speranța cã acest lucru va micșora numãrul sarcinilor la adolescente. Proiectul s-a desfãșurat între aprilie 2004 și martie 2007 și a fost finanțat de Ministerul Sãnãtãții din Marea Britanie, fiind elaborat împreunã cu Asociația pentru Planificare Familialã. Aceastã inițiativã s-a desfãșurat mai degrabã în cluburile școlare, nu în școli. Douãzeci și șapte de cluburi pentru tineri au fost selectate pentru acest program, în paralel cu alte 27 de cluburi pentru comparație. Adolescenții incluși în programul guvernamental erau învãțați despre relațiile sexuale de cãtre colegi de aceeași vârstã cu ei, utilizându-se o mulțime de stiluri și activitãți. Rezultatele au fost dezastruoase. Potrivit studiului amintit, proiectul a condus la o ratã sarcinilor la adolescente de 3,5 ori mai mare în grupul-țintã, fațã de grupul luat pentru comparație. În fața acestor concluzii, cercetãtorii au recomandat ca asemenea programe sã nu se mai foloseascã, cu excepția cazurilor în care ele sunt parte a unui proiect de cercetare. Studii recente, oferite de profesorul David Paton (Universitatea Nottingham) confirmã cã accesul la contraceptive și avort al tinerilor din Marea Britanie nu a îmbunãtãțit rezultatele, ci dimpotrivã, le-a înrãutãțit [9]. Menționãm cã alternativa de încurajare a abstinenþei în rândul tinerilor a fost întâmpinatã cu ostilitate atât în cercurile oficiale, cât ºi în cele semi-oficiale. Situația nu este mai bunã și, în orice caz, departe de a fi rezolvatã, în ceea ce privește rata sarcinilor la adolescente nici în alte țãri occidentale, cu toate cã acolo aceste ore au fost introduse din anii 70-80. Astfel, în SUA, rata sarcinilor la adolescente este de 93,0 la 1000 de tinere de 15-19 ani, în Marea Britanie – de 62,6 la 1000, în Canada – de 42,7 la 1000, în Belgia – de 15,1 la 1000 [10]. Așadar, nu existã dovezi temeinice despre eficiența lecțiilor de educație sexualã de la vârste mici. De ce ar trebui sã implementãm noi programe care s-au dovedit a fi ineficiente în alte țãri [11]?

III. Rolul pãrinților în „educația sexualã”

În ultimii ani, pãrinți din România sunt „bombardați” cu mesaje din partea mass-media despre necesitatea introducerii „educației sexuale” obligatorii în școli. Totuși, problema este de o mare sensibilitate și, din câte se pare, pãrinții sunt cei mai în mãsurã sã le ofere propriilor lor copii informații despre chestiunile sexuale, așa cum vom arãta mai jos. Școlile pot acorda sprijin, însã doar familia poate aprecia când un copil este gata sã primeascã asemenea informații. Pãrinții sau tutorii trebuie, deci, sã aibã posibilitatea sã intervinã pentru a-și susține valorile culturale, morale și religioase. Din aceasta perspectivã, o altã problemã a programelor de tipul „Sexul vs. Barza” este atacul la libertatea religioasã a familiilor și la drepturile pãrinților, al cãror rol în educație, din câte înțelegem, îl ignorã complet noul proiect. Dacã o viziune extremistã cum este cea a organizațiilor de tip „Accept” sau „Front” va fi oficializatã prin curicula școlarã a unei materii obligatorii, pãrinții se vor vedea privați de drepul la educarea copiilor corespunzãtor propriului sistem de valori, în contextul conferit de Constituția României [12] și de Declarația Universalã a Drepturilor Omului [13]. Revenind la exemplul Marii Britanii ca studiu de caz, „centrul de greutate” al greºelilor fãcute de guvern se aflã în practicarea acestei „educații” cu copiii prin excluderea pãrinþilor. Rãspunsul strict medical la sexualitatea adolescenþilor, oferit de ºcoli,  a dus la reducerea ºi mai mult a controlului, ºi aºa slab, pe care pãrinþii ar fi putut sã-l exercite asupra copiilor lor. În ultima vreme, tot mai mulți pãrinți și organizații de pãrinți din Marea Britanie sunt îngrijorați de perspectivele pe care le oferã orele de „educație sexualã” și cer  retragerea copiilor de la astfel de ore, deoarece îºi dau seama cã rezolvarea problemelor sexuale ale copiilor lor nu mai depinde de ei, ci de instituþii guvernamentale sau neguvernamentale. Ei susțin cã abordarea pe care se bazeazã astfel de ore marginalizeazã cãsãtoria și angajamentul de lungã duratã și sugereazã o atitudine de tip „fã ce vrei” cu referire la relațiile sexuale. Potrivit știrilor din mass-media britanicã, tot mai mulți pãrinți se pronunțã împotriva educației sexuale în școli sau pentru retragerea copiilor de la aceste ore [14]. Organizaþiile promotoare ale conceptului s-au opus dreptului pãrinþilor de a-ºi retrage copiii de la orele de educaþie sexualã. Încercãrile Parlamentului de a limita activitãþile paradoxale ale acestor organizaþii au eºuat, deoarece termeni cum ar fi „consideraþii morale” ºi „viaþa de familie” au fost interpretaþi atât de larg încât au fost goliþi de sensurile lor reale. Un alt studiu efectuat în Marea Britanie vine în sprijinul ideii cã pãrinții sunt persoanele cele mai în mãsurã sã comunice asemenea informații, fiind totodatã cele mai eficiente și preferate de cãtre copii [15]. Unii pãrinți britanici, care au fãcut parte din astfel de experimente sociale din Marea Britanie, mãrturisesc ce au însemnat pentru ei acele experiențe. Abbie Ireland, o britanicã de 26 de ani, declarã [16]: „Era groaznic. Ni se vorbea despre sex într-un mod vulgar și murdar. Știam deja de unde vin bebelușii. Nu doream sã aud toate aceste detalii, despre masturbare sau prezervative la orele de educație sexualã. Acest lucru m-a fãcut ca sexul sã mi se parã un lucru negativ”. „Ni s-a furat inocența  prin acele ore de educație sexualã”, susține Abbie. Ea este acum pãrinte și dorește sã-și protejeze fiul. Ea crede cã ar putea sã rãspundã la întrebãrile copilului, într-un mod natural, atunci când acestea apar. În urmã cu doar câteva zile, în Marea Britanie a izbucnit un nou scandal între pãrinți și oficiali [17]. Un manual-ghid de „educație sexualã”, realizat de organizații cu aprobarea guvernului, recomandã profesorilor sã predea elevilor despre „virtuțile educative” ale pornografiei, mai exact, sã le explice acestora cum sã priveascã filmele pornografice care pot fi „utile” și „o resursã educativã foarte diversã”. Vârsta de la care copiii pot beneficia de pe urma pornografiei este 5 ani, se afirmã în respectivul ghid. De asemenea, profesorii sunt instructați sã explice copiilor cã filmele pornografice sunt realizate de actori și de aceea „sunt nerealiste”, explicație pe care o gãsim și în proiectul românesc „Sexul vs. Barza”. În fapt, educaþia sexualã din ºcoli a devenit, în Marea Britanie, un „câmp de bãtãlie” ideologic, în care rãzboiul se duce pentru câºtigarea inimilor ºi minþilor copiilor. Departe de a mai fi parteneri în folosul copilului, Familia și Statul poartã un rãzboi în care fiecare parte o târãște pe cealaltã prin instanțe.  

IV. Poziția și propunerile organizațiilor non-guvernamentale creștine fațã de „educația sexualã” în școli

Domnule Ministru, Orice program de educație sexualã care nu așazã intimitatea sexualã într-un context moral clar și se concentreazã în special pe oferirea de contracepție va duce, inevitabil, la încurajarea relațiilor sexuale precoce.Sfaturile despre cum sã te angajezi „fãrã risc” într-o activitate sexualã, cuplate cu prevederi de facilitare a ei, transmit mesajul cã activitatea în sine este acceptabilã. Un studiu britanic a arãtat cã 45,5% din bãieți au recunoscut cã, atunci când li s-au oferit primele lecții de educație sexualã, au simțit nevoia de a experimenta. Luând în calcul faptul cã majoritatea bãieților intervievați (77%) primiserã educație sexualã pânã la vârsta de 12 ani, concluzia este îngrijorãtoare [18]. (În sprijinul poziției noastre prudente menționãm și recentele schimbãri din normele audio-vizualului: pentru protecția minorilor, Consiliul Național al Audiovizualului a restricționat difuzarea, modalitãțile de abonare și de acces la emisiuni care conțin pornografie și violențã [19]. Cu alte cuvinte, o autoritate a Statului adoptã o poziție pozitivã fațã de filme și programe TV susceptibile sã influențeze dezvoltarea psiho-fizicã fireascã a copiilor. Ar fi de-a dreptul schizofrenic ca același Stat sã ofere copiilor, în școalã, exact acele lucruri de care cautã sã îi fereascã acasã.) Prin urmare, este important ca elevilor sã li se ofere mesaje clare despre consecințele negative ale relațiilor sexuale la vârste mici și sã li se vorbeascã despre beneficiile abstinenței (castitãții). Intimitatea sexualã nu trebuie vãzutã ca pe o gratificare personalã, ci ca pe o exprimare a dragostei și angajamentului adulților într-o relație de duratã în cãsãtorie. Așezarea relațiilor sexuale în acest cadru îi va încuraja pe adolescenți sã se abținã și sã reziste presiunii conformiste a colegilor. Dorința sexualã, care este veche cât istoria, este o componentã indispensabilã a naturii și demnitãții umane, însã promovarea actului sexual drept fiind simpla satisfacere a unei nevoi [20], un aspect autonom, lipsit de orice implicații morale și spirituale, nu duce decât la egoism, materialism și disfuncție socialã pe scarã largã, așa cum ne aratã situația prezentã. Ca organizații reprezentative pentru societatea civilã creștinã din România vã informãm cã nu ne opunem, ca principiu, existenței unei materii numite „educație pentru sãnãtate” în școli. În ceea ce privește însã orele destinate informațiilor despre sexualitate, nu credem cã este necesarã obligativitatea lor. Pãrinții trebuie sã aibã dreptul de a-și retrage copiii de la ele, pentru a-i putea proteja de sexualizarea prematurã. Oricum, datã fiind sensibilitatea subiectului, este foarte important ca pãrinții sã fie informați asupra conținutului acestor ore, înainte de predare, și sã li se solicite acordul. Vã propunem totodatã sã luați în considerare și instituționalizarea „educației acasã”, dupã modelul „homeschooling”-ului practicat cu succes în SUA, mai ales cã și în România au apãrut organizații care propun acest model educațional legitim [21]. Precizãm cã multe din organizațiile noastre deruleazã deja programe proprii de educație pentru viața intimã.Acestea se bazeazã pe principiile moral-creștine, care trateazã tema sexualitãții în contextul unei concepții integratoare asupra persoanei umane, vãzutã ca un complex trup-suflet unitar. Viziunii hedoniste noi îi opunem dragostea credincioasã, statornicã, împlinitã prin mariaj – instituția optimã pentru exprimarea iubirii sexuale. Astfel înțelegem calea optimã spre împlinirea individului și prosperitatea societãții. Considerãm cã aceste programe și experiența noastrã pot constitui punctul de plecare pentru o abordare raționalã și fireascã a sexualitãții [22]. Menționãm cã reprezentãm un mare numãr de pãrinți creștini din România și, în numele acestora, solicitãm expres sã fim considerați parteneri în orice discuții și dezbateri publice pe aceastã temã.   Domnule Ministru, Faptul cã realitatea cunoaște numeroase devieri de la starea fireascã nu înseamnã cã nu ar trebui sa mai dorim firescul și sã nu-l mai cãutãm. Mai ales când vine vorba de copii. A opta, la nivel de autoritate publicã, pentru „modele” educaționale nefaste este una din cãile cele mai perfide și mai insidioase de a submina interesele unei societãți și ale unei națiuni. Facem apel la dvs. sã lucrãm împreunã pentru evitarea unor evoluții nefericite, într-o societate deja plinã de tensiuni. Semnatari:

1. Federaþia Organizaþiilor Ortodoxe Pro-vita din România
2. Alianța Familiilor din România
3. Asociația Provita Media
4. World Vision România
5. Asociația Home Schooling România
6. Asociația Dascãlilor din România
7. Asociația pentru Apãrarea Familiei și Copilului
8. Societatea Ortodoxã a Femeilor Române, Filiala Iaºi
9. Asociația Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”
10. Asociația Medicilor Catolici – filiala București
11. Fundația Clinica Provita (Cluj-Napoca)
12. Asociația Darul Veții (Timișoara)
13. Asociația Familia și Viața (Roman)
14. Asociația Primul Pas (Iași)
15. Alianța pentru Demnitate Naționalã (București)
16. Asociația Rost (București)
17. Asociația Basarabii (București)
18. Liga de Utilitate Publicã (București)
19. Asociația Ortodoxia Tinerilor (Galați)
20. Asociația pentru Libertatea Românilor (Bacãu)
21. Asociația Studenților Creștin Ortodocși – Filiala Brașov
22. Asociația Studenților Creștin Ortodocși – Filiala Tg. Jiu
23. Asociația Studenților Creștin Ortodocși – Filiala Suceava
24. Asociația Studenților Creștin Ortodocși – Filiala Brașov
25. Asociația Studenților Creștin Ortodocși – Filiala Cluj
26. Asociația Studenților Creștin Ortodocși – Filiala Tulcea
27. Asociația Cercul Studențesc „Floarea de foc” (București)
28. Asociația Bucovina Profundã (Suceava)
29. Fundația Sfinții Martiri Brâncoveni (filiala Suceava)
30.  Asociația WorldTeach România (Timișoara)
31. Fundația Agape (Cluj-Napoca)
32. Fundația Sfânta Irina (București)
33.  Asociația Christiana (București)
34. Fundaþia Cireºarii (Beiuș)
35. Asociația Prologos (Timișoara)
36. Asociația Culturalã „Sf. Mitropolit Dosoftei” (Suceava)
37. Asociația Mama Olga (Piatra Neamț)
38. Asociația Bunul Samaritean (Beiuº)
39. Fundaþia Sfinþii Martiri Brâncoveni (Constanþa)
40. ªcoala Brâncoveneascã (Constanþa)
41. Asociaþia Oamenilor de Afaceri Creºtini-Ortodocºi (Constanþa)
42. Asociația Sf. Pahomie de la Gledin (Bistrița)
43. Asociația Bãrbaților Creștini din România (Timișoara)
44. Asociația Prietenii Omului (Slatina)
45. Asociația Sfântul Acoperãmânt al Maicii Domnului (Satu Mare)
46. Asociația Meșterilor Populari din Moldova (Iași)
47. Centrul Iochebed Suceava
48. Asociația Centrul Iochebed Alba
49. Asociația Brâncoveanu (Arad)
50. Asociația Cristofor (Iași)
51. Fundația Creștinã Elim (Marghita)
52. Asociația Doamna Stanca (București)
53. 3C Life International (Cluj-Napoca)
54. Asociația Casa Gratis Pro Deo (București)
55. Asociația Polițiștilor Creștini din România – filiala București

Se raliazã Memoriului și urmãtoarele persoane:

56. Prof. univ. dr. Pavel Cirilã, medic, București
57. Dr. Ecaterina Turtureanu-Hanganu, medic, Iaºi
58. Dr. Maria Dunca-Moisin, medic, București
59. Cristina Cânepã, profesoarã
60. Irina Solomon, profesoarã, Sinaia
61. Roxana Ilinca, profesoarã, București
62. Elena Pop (Fumea), profesoarã, Ploiești
63. Mihaela Panã, consilier ºcolar
64. Marin Udroiu, profesoarã
65. Verginia Nedeloiu, profesoarã, Ploiești
66. Carmen Elena Pãduraru, judecãtor, Piatra Neamț
67. Mirela Doci, pãrinte, Cluj-Napoca
68.  Manuela Merlușcã, economist
69. Victor Georgescu, inginer
70. Valentina Uhrenciuc, profesoarã, Moºna-Iaºi
71. Marian Lungu, meºter popular, Sãnduleni-Bacãu
72. Ana ªtefan, sociolog, București
73. Andreea Moldoveanu, sociolog, București
74. Cristina Susu, Ploiești
75. Flaviu Bobb, economist, Maramureș
76. Gabriela Grasu, economist, Piatra Neamț
77. Nicoleta Drãgoi, specialist sistem asigurari, Ploiești
78. Bogdan Munteanu, jurnalist, București
79. Larisa Cãlin, economist, București
80.  Loredana Graziela Constantin, jurist, Ploiești
81. Violeta Ciortan, logistician, Otopeni
82. Diana Parizianu, jurnalist, București
83. Camelia Enache, economist, București
84. Adriana Ionescu, director comercial, București

________________________ Note: [1] Prin susþinerea doamnei deputat Liliana Mincã, președinta „Comisiei pentru egalitatea de ºanse pentru femei ºi bãrbaþi” din Camera Deputaþilor