Deochiul – cum se produce ?

Deochiul este un fenomen de vampirizare energeticã produs de regulã între douã persoane: cel care deoache și deochiatul. În general acest transfer subtil energetic se produce în mod inconștient, independent de voința celor douã persoane, dar existã și excepții, în sensul cã anumite persoane sunt conștiente de capacitatea lor de a deochia și se folosesc de ea. În tradiția popularã, împotriva deochiului se folosesc atât mãsuri preventive ale persoanei ce riscã sã fie deochiatã, cât și cele ale persoanei ce ar putea sã deoache. La copii li se pune o fundã sau un obiect de un roșu aprins (fundã, etc., cât mai aproape de zona capului), iar cel ce privește prea admirativ o altã persoanã, de obicei plinã de puritate sau foarte tânãrã, scuipã și rostește: ptiu, sã nu te deochi. Persoana deochiatã are de obicei urmãtoarele simptome: stare de slãbiciune, amețeli, stare de neliniște, stare de rãu, incapacitate de a se concentra (devine incapabilã sã rosteascã, fie și în gând rugãciunea Tatãl Nostru – de unde s-a tras concluzia cã deochiul este ”de la cel rãu”), iar uneori stãri de greațã sau simptome asemãnãtoare insolației. Pentru alungarea deochiului – de la o persoanã deocheatã, se rosteste fie rugãciunea Tatãl Nostru, fie alte formule de protecție, populare. În anumite practici tradiționale, specifice anumitor zone, se aprind lumânãri sau bețe de chibrit deaspura celui deochiat sau se stinge un cãrbune din sobã/vatrã în apã, spunându-se rugãciunea Tatãl Nostru, se face semnul crucii de mai multe ori (inclusiv deasupra apei în care a fost stins cãrbunele) iar apoi se bea din apa în care a fost stins cãrbunele. Dupã ce am trecut în revistã toate aceste informații extrase din tezaurul folclorului românesc, voi face câteva comentarii pe marginea fenomenului deochiului, așa cum îl vãd eu ca mecanism de producere. Dupã cum îi sunã și denumirea, deochiul are legãturã cu ochii. Se spune cã ochii sunt fereastra sufletului, prin care comunicãm cu lumea, cu ceilalți. Prin ochi, sufletul își manifestã cu putere energia, trãsãturile, personalitatea. În viața de zi cu zi, oamenii intrã în contact vizual unii cu ceilalți, comunicând adeseori la un nivel subtil, energetic și spiritual de care de cele mai multe ori nu sunt conștienți. Prin ochi ne îndrãgostim, și tot prin ochi ne dominãm inamicii. Sã ne imaginãm acum cã oamenii sunt precum niște baterii, încãrcate cu energie electricã. Unele baterii au capacitate de stocare mai mare, sunt mai încãrcate, altele sunt de capacitate micã, sau aproape epuizate. Aceastã diferențã de potențial energetic o sesizãm cel mai ușor atunci când observãm un copil ce se zbenguie, plin de energie, sau un bãtrân ce abia se mișcã. Dacã considerãm ochii drept punctele, zonele de contact, precum polii unei baterii, devine lesne de înțeles cã uneori, în urma unui simplu contact vizual, se pot produce mici schimburi energetice pe un anumit nivel vibrațional în care o anumitã cantitate de energie se transferã de la cel mai încãrcat, cãtre cel mai descãrcat. O femeie tânãrã, frumoasã, inocentã (cu un anumit grad de puritate), poate fi ”vampirizatã” spontan de cãtre o persoanã epuizatã energetic la acel nivel al inocenței și puritãții, având loc o ”vidare” de energie (de scurtã duratã) a persoanei deochiate, cu toate stãrile neplãcute care o însoțesc. Desigur, vã întrebați cum se produce deochiul ”profesionist”, de cãtre cei care știu sã îl realizeze. Aici este un pic de teorie de prezentat referitor la mecanismele percepției. În general, mintea tinde sã limiteze câmpul percepiilor senzoriale, categorisind impresiile primite în primele momente în care acestea sunt furnizate de cãtre cele 5 simțuri. Astfel, dacã ne plimbãm prin parc și trecem pe lângã un coș de gunoi, ochiul îl va percepe, va transmite informația cãtre creier, care imediat o va integra în peisajul ”realitãții” construite de minte – în categoria ”coș de gunoi”, la periferia atenției noastre. Așa se face cã peste un minut dupã ce am trecut de coșul respectiv, dacã cineva ne va întreba ce formã avea (rotund, pãtrat) ne va fi greu sã spunem, cãci noi ne raportãm la conceptul în sine de ”coș de gunoi”, iar nu la imaginea propriu-zisã recepționatã. Acesta este modul în care creierul funcționeazã, el având tendința de a fi ”leneș” și de a lucra cu cât mai puține impresii, pentru un consum de energie cât mai mic. Un exercițiu interesant pe care anumiți agenți de informații sunt învãțați sã îl facã este acela de a-și forța mintea sã rãmânã deschisã, conștientã de noianul de detalii vizuale (și nu numai), în ideea de a le reda ulterior. Ei bine, de multe ori când întâlnim o persoanã ”interesantã”, care are ceva ”special” fie este frumoasã (și frumusețea este manifestarea unei anumite forme de energie !), fie copilãroasã, purã sau amuzantã (toate aceste caracteristici au energii psihice corespondente care le susțin manifestarea fizicã!) persoana respectivã ne ”impacteazã” chiar dacã contactul vizual a durat doar o clipã, imaginea persoanei rãmânându-ne ”pe retinã” încã un timp, putând-o reține cu o mare ușurințã chiar cu ochii deschiși (precum la procedeul shambavi mudra, din yoga). Aceastã remanențã a imaginii este datã de energia persoanei respective, energie cu care noi suntem în contact în acel moment și cu care ne umplem printr-un gen de transfer pe care noi îl resimțim ca pe o fascinație de moment în fața imaginii respective (mintea ne este aborbitã complet și spontan în acea imagine pentru câteva clipe). Ei bine, cei ce devin conștienți de acest proces mental, obțin un soi de plãcere de tip estetic/energetic/mental, și chiar ajung sã caute (uneori inconștient) astfel de contacte vizuale cu persoane pe care sã le deoache/vampirizeze în acest mod. Tocmai de aceea,obiectul vestimentar (de tip fundã roșie aprins la copii) are rolul de a deturna atenția de la ochi la respectivul obiect care iese în evidențã prin culoarea lui impactantã, protejând astfel de contactul vizual/mental prelungit cu cei avizi de astfel de stãri de identificare spontanã. Prin expresia ”ptiu, sã nu te deochi”, se ”taie” de asemenea contactul cu persoana deocheabilã, iar rugãciunea Tatãl Nostru sau alte formule sacramentale au și ele rolul restabilirii rapide a unui echilibru energetic prin raportarea la Dumnezeu, Sursa infinitã și inepuizabilã a oricãrei energii create.]]>