„Evrei mâncãtori de fecale și cadavre”…

Am mai spus-o: de ani de zile nu mai reuºesc sã dau de un evreu deºtept, cu care sã pot sta ºi eu de vorbã, ca-ntre oameni normal de oameni. Printre alte subiecte pe care i le-aº propune evreului de negãsit este ºi mirarea mea cã toatã propaganda despre Holocaustul din România se bazeazã pe Cartea Neagrã a lui Matatias Carp, o lucrare jenantã sub toate aspectele. Alta n-ați gãsit, frate? Ce este Cartea Neagrã? Este o carte, în trei volume, publicatã în 1946, care ºi-a propus ca pe parcursul a circa 1000 (una mie) de pagini sã demonstreze cã românii i-au întrecut cam pe toþi în materie de anti-semitism! Chiar ºi Moses Rozen, unanim cu Hanna Arendt, au fost nevoiþi sã recunoascã, nesiliþi de nimeni, cã  holocaustul evreilor aici la noi a început, în România, cicã!… Cã nu nemþii sau alþi veleitari ºi impostori, ci românii se înscriu în istoria universalã ca detonatori ai Holocaustului! Data magicã: 20 ºi ceva Iulie 1940, la Dorohoi în garã!… Încã de la apariþia Cãrþii Negre, de aceastã carte le-a fost ruºine la toþi evreii care ºtiau bine cine mi-era ILYA EHRENBOURG, paranoicul agitator bolºevic, care a asistat ºi a contribuit din plin la scrierea mizeriei întitulatã Cartea Neagrã, carte neagrã de urã ºi prostie. Urã și prostie iudaicã, pot spune, dat fiind numele autorilor, al celor care au reeditat-o de curând, ba chiar au mai și tradus-o!!.. E drept, au repudiat-o evreii de odinioarã de nu s-a mai vãzut prin nicio librãrie sau bibliotecã! A fost în acei ani singura carte scrisã de un evreu, ba chiar doi, pe care evreii ceilalþi, bolșevici, au pus-o la indexul cenzurii ! Ãia da, evrei! Cã nu-ºi permitea pe atunci orice potaie sã-ºi zicã evreu! ªi sã intre la inventar lângã alde un Filderman sau ªafran, un Cajal bãtrânul, un Belu Silber sau Nicolae Steinhardt! Mã întreb de la bun început : cine a avut, evrei dumneavoastrã, ideea de a re-edita aceastã carte, ba chiar sã dea și la tradus Cartea Neagrã?! (Nota bene: Nu cumva pe banii guvernului român s-a tradus?!…) Bãnuiala cade fãrã sã clipesc asupra soþilor Lya Benjamin! Îi cunosc bine! Am fost cu cei doi împreunã în mai multe ocazii, dar mai ales într-o emisiune la DDTV, când s-a discutat cu aprindere despre Cartea Neagrã aproape toatã emisiunea, iar eu abia la sfârºit m-am ºi i-am prins cã nici unul nu citise Cartea Neagrã… Evreu care n-a citit Cartea!?!… Doi chiar: Lya ºi Haralambrul ei de bãrbat! Jos pãlãria dinaintea oricãrui evreu care nu citește Cartea Neagrã! Dar s-o citezi fãrã s-o citești este deja un gest… Lucrurile s-au petrecut cam aºa la acea emisiune de pominã: zice soþul ceva, de laudã, despre valoarea documentarã excepþionalã a Cãrþii, iar consoarta – doctoreasã în istorie nepetrecutã, îl aprobã zgomotos, arãtându-se așadar avizatã asupra subiectului. Atunci eu, mereu Gicã contra, intervin de le stric toatã regia emisiunii zicând cã tot eu, Ion Coja, nu pot lua în serios Cartea Neagrã plinã de cele mai inepte ºi mai neroade acuzaþii la adresa mea! A mea, domnilor! A dumitale?, s-a mirat într-un glas duetul de la ªtefan Gheorghiu. Adicã la adresa fiinþei umane în ipostaza ei româneascã! ªi mã explic: nu pot sã iau nimic în serios de la un autor care afirmã cã românii, þãranii români ca sã fiu mai exact, adicã mama ºi tata, domnilor, Dumnezeu sã-i hodineascã!, cumpãrau cicã de la jandarmii români, la un preþ de batjocurã, de-a dreptul insultãtor, cumpãrau evrei din cireada mânatã spre Nistru sã-l treacã dintr-o sorbire, evrei mai rotofei, pe care apoi îi duceau acasã ºi… ºi… ºi ce fãceau babacii mei cu babacii dumitale, domnule Hary Culler?, l-am întrebat eu pe tovarãºul Haralambie Culea în direct la DDTV, postul TV cel mai urmãrit de cenzura Cominternului. Ce fãceau românaºii noºtri cu ovreii dumitale, ai noºtri ºi ei, pânã la urmã? Hai, curaj, nu vã sfiiþi! Sunt sigur cã ºtiþi! N-aveþi cum sã nu ºtiþi, cetãþene Culler, cã doar vã trageþi mai mult din Cartea Neagrã decât din Talmud! Singur recunoaºteþi cã vã e cartea de cãpãtâi! Cã fãrã ea rãmâneaþi mai departe un umil ºi necunoscut propagandist al marxism-bolºevismului! Eh, spuneþi-mi aºadar, nu mie, cãci eu ºtiu, dar telespectatorii noºtri nu, nu ºtiu nici în vis, în visul lor cel mai urît sau în cel mai frumos vis – depinde cum priveºti lucrurile, nu au habar de ceea ce spune nemernicul ãla de ILYA EHRENBOURG, sub semnãtura lui Matatias Carp, despre þãranii români cã fãceau cu evreii târguiþi la margine de drum?! Spuneþi-le dumneavoastrã, domnule Cullicã, sã nu moarã proºti proºtii de români!… Sunt vestit de ignoranþi! De un’ sã ºtie, analfabeþii, la ce-s buni evreii, mãcar unul-doi la casa românului?!… N-a ºtiut tovarãºul profesor de dialectica marxism-leninismului! Dar eu nu-l puteam crede cã nu cunoaºte pe dinafarã Cartea. Aveam informaþii precise în acest sens! Mi se pãrea la fel de absurd ca ºi cum însãºi Lya Benjamin ar fi spus ºi ea cã nu ºtie de ce românii se apucaserã pe vremea lui Ion Antonescu de târguit evrei, mai rar la bucatã, de obicei la un loc, soþ ºi soþie, doi lei perechea! …Ehe, era mare leul pe vremea Mareºalului! Eh, o întreb eu, dumneavoastrã vã amintiþi în ce scop, stimatã doamnã Lya, þãranii români îºi cumpãrau evrei, sustrãgându-i astfel din convoiul de umbre plecat în Pahod na Bug? Unii zic acum, post festum, cã-i fereau astfel pe bieþii jizi sã ajungã în Transnistria cea sinistrã, unde nu-i aºtepta nimic bun! Ãsta sã le fi fost scopul? Nobilul þel? …Eu unul nu cred! Nici dumneavoastrã! Ar fi prea frumos ca sã fie adevãrat! De unde atâta omenie la pãrinții mei și ai dumitale, iubit cetitorule ?! Nu, nu-mi puteam imagina cã nici Benjamina nu ºtia, deci, logic, deduc cã nu citise nici ea Cartea!, cãci doar îºi dãduse un doctorat strãlucit pe Carte, comentând-o din doascã în doascã, citând din ea ca din Cartea Cãrþilor ºi declarând-o Cartea din care s-a nãscut Holocaustul din România! Talmudul noii religii! Fãrã ea s-ar alege praful de tot Holocaustul românesc! Etc., etc. O carte, a declarat laureata presei, o carte care ar trebui sã fie cercetatã ºi studiatã ºi învãþatã pe de rost în toate ºcolile româneºti, în toate familiile, în toate gãºtile de cartier, în toate sãlile de aºteptare, câte una-douã în fiecare cabinã telefonicã, ca sã afle tot românul de azi ºi de mâine ºi de totdeauna ce fãceau urmaºii dacilor cu evreii de douã parale pe care îi cumpãrau pe buza ºanþului. Sau, cine avea puþin noroc, îi mai lua ºi pe gratis, cãci unii evrei nu mai puteau merge mai departe ºi, ajunºi la capãtul puterilor, renunþau singuri sã mai vadã Transnistria, puoi mori! Da, spre nesfârºita mea mirare i-am prins pe cei doi cu ocaua micã, cu lecþia necititã! Mi-a venit sã-i întreb, dar m-am jenat de telespectatori – voi ce fãceþi acasã, mãi, nebunatecilor, de nu aveþi timp nici sã vã citiþi Biblia voastrã de holocaustologii lui peºte, ce sunteþi?! Nu, un nu hotãrît! Cei doi, perechea de cominterniºti din studioul DDTV, nu jucau teatru, nu jucau nici mãcar teatru evreiesc de stat! Ci erau ca niciodatã în viaþa lor de sinceri: nu ºtiau! Pur ºi simplu nu ºtiau! De necrezut, dar… …Ce-i drept, nici eu nu ºtiu ceva mai frumos ºi mai onest decât sã recunoºti cã nu ºtii! Aºa fãcea chiar însuºi Socrate! Iar eu l-am auzit ºi pe Petre Þuþea de câteva ori zicând cã nu ºtie. Nu ºtiau sau nu-ºi mai aduceau aminte?, s-ar putea bãga în vorbã vreun cârcotaº. Unul mai dihai decât mine ! Rãspund: exclus! Când afli ce fãceau românii cu urmaºii Iudei cumpãraþi pe mai nimica, nu mai poþi uita în vecii vecilor! Nici mãcar în somn, precum spuneam! E de neuitat! Mai ales pentru un evreu! Un evreu practicant! Dar mite când sunt douã bucãþi de evrei, un fel de Sara ºi Abraham ai zilelor noastre?! Unde-s doi mai greu se uitã!… …Când însã cineva spune cã nu ºtie, când recunoaºte cã nu ºtie, omul ãla cel puþin pe jumãtate nu mai este prost, a-toate-ne-ºtiutor. Iar cu jumãtatea cealaltã nu mai este nici ticãlos!… Aºa cã, simþindu-i ceva mai colegi pe cei doi – ce mai pereche!, numai bunã de comercializat, m-am îndurat de ei ºi i-am mai încurajat puþin: deci nu ºtiþi? Nu ºtim! Pãi nu ºtiþi nimica dacã nu ºtiþi cã tata, Dumnezeu sã-l ierte!, îl lua biniºor pe ovreiaº, de ureche sau de chicã ori de beregatã, ºi mi þi-l cresta, nenicule, la jugularã, acolo de unde-i curge ºi porcului tot sângele din carcasã, lãsând-o cusher ºi bunã de fãcut pastramã, dupã reþeta marelui mehenghi numit nenea Iancãlã! Vã mai întreb o datã, ultima strigare!, le-am zis. Nu se poate sã nu vã aduceþi aminte, e scris în carte cu litere de-o ºchioapã, special ca sã-i rãmânã cititorului în tãrtãcuþã pentru totdeauna: la ce le trebuia, domnule, þãranilor basarabeni atâta sânge evreiesc adunat cu grijã într-o covatã? O picãturã nu se risipea! Nu ºtiþi nici asta, nu vã aduceþi aminte?… Nu, îngãimarã cei doi, deja livizi ºi fãrã de sânge în obraji, mãcar o picãturã… Exsancvinaþi prin telepatie? Nu cumva am întins coarda prea tare?! Dar nici nu mai puteam da înapoi, cum aº fi vrut! Faci ce poþi în viaþã, nu ce vrei! Aºa cã am încheiat cu precizarea finalã: lubrifiant, madam! Lubrifiant fãceam! ILYA EHRENBOURG dixit! Iar Matatias Carp confirmã: lu-bri-fi-ant! Avem doi martori, deci! Lu-bri-fi-ant! Lubri… Ce-i acela lubrifiant?, a întrebat ingenuã Benjaminoaia, fire total atehnicã. Adicã unsoare, cucoanã ! Românii, încã de la primii iudei aduºi pe plaiurile carpatine, adicã dintotdeauna, ung osia de la cãruþe ºi alte mecanisme din ogradã cu sânge, cu sânge evreiesc! Se pare cã sângele evreiesc e cel mai prima, nu coaguleazã, nu miroase ºi se pãstreazã la temperatura camerei cel mai bine. Oricum, nu aveau frigidere țãranii basarabeni, precum nu au nici azi, nenorociþii!… Pe cine-i faceþi nenorociþi? Pãi pe evreii ãia fãcuþi unsoare îi fac, pe cine alþii?! Vã daþi seama, sãracii, din ce motive prozaice, aproape puerile, sã rateze Transnistria?!… Ca sã ajungã unsoare la osia cãruþelor cu care alþi evrei treceau bine merci peste Nistrul mântuirii lor!… * …Mai departe rezum, cãci nu mã mai suport: perechea de evrei din studiourile DDTV au declarat cã aºa ceva nu se scrie ºi nici nu scrie ºi nici mãcar nu poate sã scrie în Cartea Neagrã sau oricare altã carte scrisã de vreun evreu despre Holocaustul din mizerabila asta de þarã! Cã-i doare pe evrei Holocaustul, pe cine nu-l doare?! Dar cel mai tare te doare, ca evreu, sã afli ºi sã-i vezi pe neciopliþii ãºtia de români cum nu-ºi mai încap în piele cã fãrã ei nu se mai fãcea niciun Holocaust! «Domnule Ion, sunteþi insuportabil ce faceþi, ce ziceþi! Aþi depãºit orice limitã!», ºi m-au ameninþat cu tribunalul, cu Sanhedrinul, cu rabinul ºi tot Cahalul, baºca presa de peste tot oceanul. «Cum puteþi scorni aºa ceva?! Evrei storºi de sânge ºi cu sângele evreiesc sã fie unse cotigele voastre?!… Cu asemenea bazaconii scandaloase faceþi educaþia studenþilor dummneavoastrã?! ªi vã suportã studenþii ºi ceilalþi profesori cu astfel de distorsiuni ale adevãrului?!…Cu asemenea derapaje ?!… ªi telespectatorii ãºtia, cu ce au greºit ca sã vã asculte fabulaþiile, absolut inca-li-fi-ca-bi-le!» ªi tot aºa, aproape sã se termine emisiunea pe vocalizele lor! …Dar mi-a venit ºi mie rândul, nenicule, ºi le-am spus verde în faþã cã prefer Carmelul, și cã nu vreau mai mult de trei sticle! Trei! Iar eu pun la bãtaie un butoi cu vin din Valea Nucarilor, cea mai fainã podgorie din Dobrogea, contra Carmel, trei sticloanþe! Cine pierde, plãteºte! ªi am bãtut palma în faþa tuturor telespectatorilor care ne urmãreau cu sufletul la gurã: ei, adversarii mei, Lia Benjamin și Hary Culler, spunând, ba chiar sus-þinând cã în Cartea Neagrã nu poate fi gãsitã o asemenea, citez, «abjecþie» – aprecierea deci le aparþine, iar eu dimpotrivã, sus-þineam mai departe cã minunata poveste de Crãciun este cuprinsã în volumul întâi, la pagina 23, vedeþi cã nu se poate uita?! Nu numai pagina, am dat ºi citatul, corectându-l niþel la punctuaþie ºi intonându-l cât mai expresiv: « Fascismul românesc a avut metodele sale originale de exterminare a evreilor.(…) Evreii erau bãtuþi pânã la istovire ºi expiere, sufocaþi în vagoane cu rãsuflãtorile astupate, vânduþi din mijlocul convoaielor… Pânã aici nimic nou. Nu reproºez nimic, nimãnui! Acum vã rog sã fiþi atenþi ! Aºa… reiau citatul: vânduþi din mijlocul convoaielor pentru a fi omorîþi ºi a li se comercializa îmbrãcãmintea, pentru a fi, atenþie !, pentru a fi tãiaþi bucãþi pentru ca… acu-i acu !, …cu sângele lor sã se ungã osiile cãruþelor º.a.m.d. » (s.n.) Exact aºa scrie : « º.a.m.d. » Aºadar, osiile cãruþelor… Scrie clar, la pagina 23, ediþia de dupã 1989! Pagina din dreapta, pe la mijloc, cules cu litere îngroºate, am uitat cum le zice. Aldine? …Pentru ca cu sângele lor sã se ungã osiile cãruþelor… Fireºte cã am câºtigat pariul detaºat, dar… dar nici pânã azi nu am vãzut mãcar un  gât de Carmel de la Comunitatea Evreiascã!… Nu știu, domnule, evreii sã piardã!… * …Aºadar, acum, prin traducerea Cãrþii, va cãpãta circulaþie mondialã informaþia cã românii mei – dar nici nu-mi mai vine sã mai zic cã-s ai mei, nici mãcar lu’ bietul tata, criminalul!, îl reneg!, n-am astfel de tatã!, care tãia vasãzicã evreii bucãþi-bucãþele ºi îi storcea bine de sânge ºi de bani, ba chiar «º.a.m.d.». Cã-þi vine sã-i feliciþi ºi sã le strângi mâna recunoscãtor jandarmilor români care nu au tãiat bucãþi niciun evreu,  nici unul dintre cei peste douã sute de mii, pe care jandarmii i-au împuºcat numai: cinstit, gospodãreºte, ecologicamente, gest infinit mai generos, mai omenos, mai tradiþional românesc decât tranºarea trupului în pacheþele de un kilogram, cel mult douã, trebuie sã ajungã la toatã lumea aflatã la rând! Ia nu vã mai înghesuiþi ca la pomanã! ªi liniºte, vã rog! Mucles! …ªi-l întreb pe evreul deºtept foc sau mãcar pe aproape, dupã care tânjesc ca norii dupã soare, cititor vreodatã al acestor pagini, rugându-l sã-mi explice nu cum de a putut sã scrie fratele sãu Matatias Carp asemenea mârºãvie – de imbecil ºi de ticãlos ce a fost a scris-o!, se ºtie asta!, ci de ce? O întreb deci ºi pe coana Comunitate Evreiascã din România, care nu poate fi strãinã de traducerea ºi publicarea în lumea largã a acestei cãrþi mizerabile, de ce, madam, te înhãitezi cu niºte autori decervelaþi ºi îþi simþi interesele mai bine reprezentate ºi apãrate prin asemenea nemernicii?! Cãci mai sunt ºi altele în de mâine-poimâine vestita în lumea toatã Carte Neagrã. Alte porcãrii ºi mai mari! Mizerii ºi minciuni mai «negre»! Nu vã vine a crede?! ªtiu… Dar nu puteam atunci, la televizor, de faþã cu lumea de bunã calitate care urmãreºte emisiunile dlui Marian Oprea, sã pun în discuþie chestii încã ºi mai jenante. Nici nu mi-aº fi putut eu îmagina pe atunci o carierã internaþionalã pentru  aceastã culegere de minciuni deºucheate care nu mai sunt nici mãcar minciuni, sunt altceva, cãci minciunile au farmecul ºi hazul lor, sunt un soi mai ciudat de creaþii ale imaginaþiei, sunt deseori creaþii literare veritabile. Mecanismele minciunii sunt dintotdeauna interesante ºi stârnesc amuzamentul ori chiar simpatia noastrã. Minciuna de calitate este credibilã. Cât de cât credibilã. E vecina proximã a literaturii. Te farmecã, te vrãjeºte ! Cum este ºi acest ciudat sinonim pentru minciunã, explicit numai în limba românã : vrãjealã ! Asta ne face minciuna minciunã, minciuna de dragul minciunii: ne vrãjeºte, ca-n ªeherezada ! Sau ca baronul ãla neamþ! Sã te tot mintã cine-i în stare !… …Mã înºel eu cumva ºi nu-mi dau seama cã povestea cu sângele de uns osiile este o poveste totuºi credibilã?!… Oare existã cumva pe lumea asta imbecilii evrei ºi ne-evrei care s-o creadã?!… Se pare cã va trebui sã cedez evidenþei ºi sã accept cã existã, inclusiv în conducerea Comunitãþii evreieºti din România, nãuci care sã creadã cã într-adevãr evreii au ajuns în România sã fie tãiaþi bucatã cu bucatã pentru ca cu sângele lor iudaic tãtâne-meu ºi tot neamul lui de goimi sã ungã osia cãruþelor, indiferent de naþionalitatea, sexul ori vârsta acestora!… Aºa cã mergem mai departe, sã vedem dacã evreii aceºtia, probabil cei mai evrei, îl pot crede ºi poate îl vor fi crezut deja, chiar ºi pe «martorul» evreu cel mai deºucheat, cel mai ne-evreu ºi mai ne-om din toatã Cartea Neagrã, care, în volumul al III-lea semneazã justiþiar sub declaraþia cã în Transnistria – þineþi-vã bine, evrei de evrei ce sunteþi!, declarația sub semnãturã cum cã în Transnistria administratã de românii lui Antonescu, evreii internaþi «neavând posibilitatea aprovizionãrii cu alimente, se hrãneau cu excremente omeneºti, iar mai târziu cu cadavre omeneºti.» Da, aþi citit bine : « excremente omenești ºi cadavre omeneºti… » Declaraþia este semnatã de un « dl M.Katz, fost preºedinte al Comitetului Evreiesc din Moghilãu ». (Dupã Dorohoi, acum Moghilãu… Alt nume de belea! Cum sã facã holocasutul nostru carierã internaþionalã cu toponime de-astea, Dorohoi, Moghilãu… Pãi se comparã bietul Moghilãu cu Auschwitz sau Dackau ori Buchenwald ?!…) Aºadar, acum, prin traducerea acestei cãrþi bezmetice va cãpãta circulaþie internaþionalã ºi bomba asta : evrei care se hrãnesc cu excremente omeneºti!… ªi cine ne dã asigurãri cã-i adevãratã dintotdeauna povestea asta? Nu doar ILYA EHRENBOUR, ci însãºi întreaga onor comunitate evreiascã din România, preºedinte unul VAINER, cine altul?! Baºca cei trei preºedinþi români, ILIESCU, CONSTANTINESCU, BÃSESCU, care au plâns cu batista la nas la memorialul fecalelor mâncate de evrei în timpul Holocaustului ºi dupã! Deci nu e glumã ºi nici limbaj de ãla figurat ! Ci pe bune : evrei care se hrãnesc cu excremente omeneºti… Evrei care se hrãnesc cu cadavre omeneºti… Trebuie scris cu majuscule și asemenea veste: EVREI CARE SE HRÃNESC CU EXCREMENTE ªI CADAVRE… (N-aș preciza pagina și aș pune pariu și cu cititorii care, ca oameni normali, refuzã sã creadã cã asemenea minciuni demente pot vedea lumina întinatã a tiparului. Dar nu e de joacã totuși cu asemenea lucruri. Și cu asemenea ne-oameni. Pagina 380, deci, volumul 3 din Cartea Neagrã, Talmudul sioniștilor holocaustizanți…) Oare în toatã Federația de Evrei Nãuci din România nu s-a gãsit niciunul care sã-și dea seama cât e de jignitor acest text pentru memoria tuturor evreilor care au fãcut vreodatã umbrã pãmîntului de cinci mii și ceva de ani încoace?!… Evrei care se hrãnesc cu… Nu, nu cunosc text mai antisemit ca acesta!… Iar Vainer & comp. l-au dat la tradus, în toate limbile pãmântului !… Tare-s curios sã vãd cum sunã în francezã ori laponã acest text cum nu poate fi altul mai succint anti-semit!… Autorul, dupã bunã regula cã cei mai sinceri ºi mai eficienþi antisemiþi sunt evreii, un evreu, nu degeaba numit Katz. Katz! Nume predestinat! M.Katz ! Cumva Maximilian ?! Cã chiar cã s-ar potrivi!… Întâmplarea, adicã mânuța Domnului, face însã ca un alt fost preºedinte, al aceluiaºi comitet evreiesc din Moghilãu, Siegfried Jaegendorf, cu majuscule binemeritate îi voi scrie numele, SIEGFRIED JAEGENDORF, nume predestinat ºi el, sã ajungã dupã rãzboi în America ºi sã scrie acolo câteva sute de pagini despre cele vãzute ºi trãite de el tot în Transnistria, și tot la Moghilãu! Un veritabil raport de activitate, depus la Yad Vashem ca mãrturie cu care se simțea dator, iar marile caiafe care administreazã holocaustul, dupã ce s-au crucit citind mãrturia jidovului, l-au luat la început cu biniºorul ºi i-au cerut surîzându-i complice sã-ºi schimbe viziunea asupra vieþii duse de el în Transnistria, cãci, aºa cum reieºea din cartea sa, Transnistria le oferise celor interesaþi condiþii de alimentare inacceptabil de decente, de omeneºti. Nici tu cadavre, nici tu excremente! Fãcându-i astfel de fecale pe toþi mãrturisitorii Holocaustului din România !… Ceea ce la Yad Vashem nu se poate accepta! Încãpãþânat ºi apostaziatic însã, JAEGENDORF, evreu cinstit, cum nu puþini au fost cândva în România, dar le-a pierit sãmînța!, a refuzat sã mãnânce în America ce nu mâncase el în Transnistria, cãcat adicã, ºi ºi-a retras manuscrisul, plin de indignare. Manevrã zadarnicã: a urmat moartea suspectã a autorului, iar manuscrisul a fost publicat cu vizibile intervenþii asupra textului, corectându-l la viziune… (A se vedea ºi Jurnalul lui Mihail Sebastian, mort ºi publicat în aceleaºi condiþii maloneste!) Ne vom ocupa de acest caz, cu detalii, cât de curând… Deocamdatã sã consemnãm cã Comunitatea Evreiascã din România, susþinând traducerea ºi re-publicarea Cãrþii Negre, îºi dã girul credibilitãþii totale pentru declaraþia deplin tembelã a acestui Katz cum cã în Transnistria evreii – probabil nu chiar toþi, ci numai prin reprezentanþi?, ºi nu toatã vremea, ci numai în momente mai inspirate, mai faste, evreii s-au hrãnit cu fecale, iar mai târziu – probabil când nu s-au mai gãsit excremente omenești, cu cadavre omeneºti… (sublinierea noastrã !) Declaraþia este însã, slavã Domnului ºi din pãcate, complet lacunarã, incompletã, ºi nu rezistã la un examen critic al subsemnatului. Mai întâi: omeneºti, omeneºti ! Dar ale cui cadavre, oameni buni? Cadavre româneºti sau evreieºti?… Ca ºi fecalele! Ale cui excremente? De goim sau de evreu? ªi ce fel de evreu? Cãci dacã erau fecale de evreu mâncãtor ºi el de cãcat, valoarea nutritivã a fecalelor re-excrementate era egalã cu zero! Un fel de fecale second bouche! Sau second …pardon! …Mai bine nu le mâncau! Le-au mâncat aºa, fãrã niciun aport nutritiv?! Degeaba ?! Gratis?! Fãrã niciun gheºeft caloric?! Cine sã creadã aºa ceva?!… Mii de evrei care au acceptat așadar sã consume fecale expirate!! Cum sã nu devinã cadavre?! Hoituri împuțite! Eu unu, nu! Nu cred povestea asta! Neg categoric! Chiar cu riscul de a mai fi o datã dat în judecatã ca negaþionist! Da! Neg fecalele mâncate de evrei în Transnistria! Nu le neagã Federația evreilor din România, nu le neagã nimeni la Yad Vashem, dar eu le neg! În Transnistria evreii nu au mâncat cãcat în timpul Holocaustului ! N-aveau ei timp de așa ceva, sãracii! L-au mâncat mult mai târziu, când nu mai conta pentru istorie, și nu la Moghilãu, ci la București, la Institutul de cercetare a Holocaustului și alte oficine, inclusiv în ședința guvernului care a dat ordonanța cu Holocaustul ! …Insist asupra caracterului vag al mãrturiei Katzului, poate chiar echivoc, duplicitar: dacã evreii cacofagi nu reuºeau sã se aprovizioneze cu alimente, cum fãceau de reuºeau «sã se aprovizioneze» în cantitãþi salutare cu (1) fecale alias excremente ºi, respectiv ºi ulterior, evreii necrofagi, de unde se aprovizionau cu (2) mortãciuni, adicã cadavre? Întrebarea noastrã poate sã parã redundantã, chiar retoricã, dar debarasându-ne de cuvinte, de povara lor metafizicã, nu ne va fi uºor sã reconstituim, fãrã prea multe documente din epocã, cãci au fost deteriorate prin folosirea lor ca hârtie higienicã pe cale bucalã, nu ne va fi deloc uºor sã reconstituim modalitãþile prin care, teoretic vorbind, se putea practic face aprovizionarea cu fecale de-ale gurii pentru comunitãþi întregi!… Încercaþi sã vã imaginaþi!… Eram totuºi în plin rãzboi mondial! Cine le producea pe fecale, cine le achiziþiona, cine le transporta, cine le depozita ºi cine le distribuia echitabil? Nu putea fi deloc uºor! Ci cumplit! Cumplite au fost toate în cumplita Transnistrie… (Eh, ãsta da toponim sortit unei meritate cariere internaþionale!… Merci, Matatias!) Cred cã marii holocaustologi ar avea obligaþia moralã sã fie curioºi în acest sens, sã cerceteze subiectul ºi sã explice întregii omeniri cum s-a putut face aprovizionarea cu atâtea excremente în vreme de foamete?! Fireºte, la vreme de rãzboi, aprovizionarea cu cadavre nu punea nicio problemã! Problema problemelor este fecalele! Cum le-au recoltat, dacã se poate spune așa?… De unde și pânã unde?! Ba chiar invit oficial onor cititorii acestor rânduri sã se punã în postura onorabilului Maximilian Katz, dar ºi a lui Matatias Carp, precum ºi a celor care au dat la tradus Cartea Neagrã, inclusiv conducerea Federaþiei ºi sponsorii traducerii, baºca cei ce o vor citi, chiar dacã prin traducere îºi va pierde mult din parfumul autentic, din izul ei reavãn… Așadar îi invit sã facã un exerciþiu de imaginaþie în sensul arãtat. Vor descoperi cã nu e deloc uºor sã pricepi cum reuºeau totuºi evreii, oricât vor fi fost ei de descurcãreți, sã-ºi procure în cantitãþi îndestulãtoare ºi ritmic substanþa respectivã, de unde o luau ºi cum: cumpãratã sau furatã? En gros sau en detail? La preþul pieþii sau de speculã, profitând cu cinism de condiþia socialã a evreului rãtãcitor? Cu riscul de a mã repeta mã mai mir o datã: pe vremea aceea nici nu putea fi vorba de frigidere! Ceea ce complicã mult lucrurile. Ca sã nu spun cã trezeºte legitime suspiciuni: cum le-au depozitat pe fecale? Cum au fãcut sã nu se altereze ? Etc., etc. Chiar sã fie oare aºa cum susþine Federaþia evreilor din România?! Fecale ºi cadavre?! Excremente ºi hoituri?!… În cantitãþi ºi varii calitãþi imposibil de reconstituit?!  Unde mai pui cã, cum spuneam mai sus, era ºi în vreme de rãzboi! …Nu cumva e prea de tot?! Nu cumva mãcãne?!… Nu cumva miroase a… a altceva?! Parcã n-aº crede ºi chiar nici nu am crezut pânã deunãzi nici mãcar o iotã din povestea asta urît mirositoare, dar când aflu acum cã onor Federaþia Evreiascã ºi Sanhedrinul adiacent, inclusiv Congresul Mondial Evreiesc, ºi-au dat acordul pentru traducerea cãrþii, pentru cariera ei internaþionalã, mi-am zis cã gata! Tot ce scrie în Carte este adevãrat, nebun este cine, ca mine, nu crede!  Este adevãrul cel mai adevãrat, atât la o lecturã ad litteram, cât ºi la una în spirit ! Aºadar, teoretic, dar mai ales practic, cu valoare simbolicã, niciun evreu nu o contestã! Nici cartea, nici titlul acestor rânduri! Pas de te mai îndoieºte! Pas de mai neag-o! Negaþioniºtii dracului ºi caraghioºi ce suntem! Ce avem noi împotrivã ca evreii din Transnistria sã fii mâncat de toate acolo?!… Inclusiv pâine albã, cum susþine negaþionistul avant la lettre care a fost SIEGFRIED JAEGENDORF, fie-i amintirea binecuvîntatã. * Un alt argument, o altã dovadã cã Cartea Neagrã nu minte, aºa cum, recunosc, eu încerc de ani de zile sã mint lumea cum cã Cartea ar minþi, un alt argument zic, cã nu minte vestita Carte, este cã niciun evreu n-a murit de foame în Transnistria! Nici unul mãcar! Au murit evreii din toate cauzele ºi motivele posibile în timp de rãzboi și de pace: de tifos, de apendicitã, de brâncã, de dalac, de bãtãturi, de indigestie, de maþe încurcate, de mațe fripte, de glonþ, de otitã, de gaze, de plictisealã, de ofticã, de orice, numai de foame nu! Or, de foame s-a murit berechet în timpul rãzboiului pretutindeni ºi zi de zi! Numai în Transnistria, nu! Ceea ce confirmã teza ºi explicaþia dumnealor Matatias Carp & M.Katz comp., cu fecalele ºi cadavrele, dovedind tuturor scepticilor cã nu sunt deloc inventate nici primele – respectiv excrementele, nici secundele, adicã cadavrele… Au fost autentice, ca ºi evreii care s-au înfruptat din ele. Este de-acum versiune oficialã! Semneazã sponsorii ºi inspiratorii mult gustatei traduceri! Inclusiv guvernul român dacã, aºa cum nu m-aº mira deloc, traducerea ºi publicarea au fost plãtite din bugetul de cãcat al României! Din fondurile de propagandã a excelenþei româneºti în materie! Materie de fecale ºi de Holocaust materie!… De precizat cã, din pãcate pentru aceastã poveste, nimeni nu este perfectul ticãlos, aºa cã Matatias Carp în Cartea Neagrã publicã – din neglijenþã?, ºi câteva texte semnate de disidentul JAEGENDORF. Dacã le compari cu cele semnate de MAXIMILIAN KATZ al nostru, cam nu-þi mai vine sã crezi versiunea oficialã, cea cu, pardon, fecalele ºi excrementele, a(le) Federaþiei Comunitãþilor Evreieºti din România… Aceasta este denumirea completã, aºa cum o sã aparã la Tribunal, ca parte lezatã dupã publicarea acestor rânduri calomnios de antisemite! * …Îmi vine în minte altã emisiune TV, la care un alt martor, un alt Katz, ceva mai mic, nu prea a ºtiut sã rãspundã la întrebarea întrebãrilor: «ce s-a întâmplat, bre, omule, cu cadavrele celor 250.000 de evrei uciºi de Antonescu în Transnistria? Unde s-au evaporat?» Întrebare gordianã, în care s-au împotmolit pânã la gât marii specialiºti în materia respectivã, istorici nerozi ºi neinformaþi, de renume mondial, inclusiv evreul, katzul degenerat de la TV, care nici el nu citise Cartea Neagrã, aºa cã a tãcut încurcat ºi capitulard, prostuþul, neºtiind sã dea replica atât de logicã cã acei evrei deveniþi cadavre, celebre cadavre de mâine încolo în toatã lumea, au fost mâncaþi de ceilalþi evrei, supravieþuitori cu acest preþ deloc abominabil dupã unii sau, dupã alþii, deloc neglijabil!… Ce putea fi mai simplu?! Evreii ºi-au mâncat cadavrele proprii! Alþii fecalele! De aceea nu a fost nevoie în Transnistria nici de cuptoarele acelea nemþeºti atât de energofage ºi, mai ales, semitofage, ca sã disparã cele 250.000 de cadavre evreiești și scatofage! Au fost masticate și îngurgitate de evreii care au supraviețuit! Mai rãmâne de stabilit cine a avut ideea reciclãrii evreilor, atât de ecologicã avant la lettre. Cumva tot noi, românii?… Pariez cã! Din protocronism, desigur!… ªi se lãmureºte astfel marele mister al celor 250 000 de cadavre din Transnistria de negãsit în toatã Transnistria: nu le-au mâncat câinii, Doamne, fereºte!, cum afirmã bezmetici istoricii din ºcoala de gândire a holocaustrologilor de la Chiºinãu! Din nou lumina adevãrului românesc rãsare de la Bucureºti, din ograda Federaþiei evreieºti de specialitate, ºi nu e prima oarã: evreii din Transnistria au fost haliþi, cu fecale cu tot, de ceilalþi evrei din Transnistria, mai supraviețuitori… Evreii ºi-au mâncat astfel unii pe alþii, între ei, fãrã nicio imixtiune strãinã, fecalele, în cea mai purã tradiþie autarhicã a ghettoului, vie ºi azi… Drept care așa s-a produs alt miracol transnistrean : niciun evreu în zonã nu a murit de foame! Ba chiar la întoarcere – câþi s-au mai întors, toþi supraponderali! …Limitat la puterea de circulaþie, infimã, a limbii române,  acest adevãr – evreii mâncãtori de cãcat, corect: EVREII MÂNCÃTORI DE CÃCAT, va irumpe de mâine pe media mondialã prin traducerea în limba lui Céline, sã i se bucure toþi urmaºii! Ce victorie postumã, niciodatã imaginatã sau mãcar visatã de vestitul antisemitolog! Al drãcuþului drac, cum le mai aranjeazã el, mereu pe mâna proprie a altora! Cã ce face ovreiul cu mâna lui… Viaþa bate filmul încã o datã! Îl bate la curul gol! Scor general: scor de maidan, de forfait!… …Sã mai dãm o datã, întru înfioratã neuitarea noastrã planetarã, citatul care prin generoasa iniþiativã, dezinteresat subvenþionatã de onor guvernul român, îºi deschide largi aripile pentru a porni în zbor planat sã facã ocolul Terrei, într-un de-acum perpetuu turneu al demascãrii impostorilor români – vezi mitologia omeniei la aceºti veritabili ºi binecunoscuþi mâncãtori de… de… Dar nu !, pe români nu-i mai poþi numi mâncãtori de cãcat, ca pânã acum, acest brand se întoarce definitiv, aºa cum e drept, la cei care îl ºi meritã dintotdeauna, ºi devine binemeritatul lor monopol: «Neavând posibilitatea aprovizionãrii cu alimente (alimente cusher, se înþelege – n.n.), evreii se hrãneau cu excremente omeneºti (tot cusher), iar mai târziu cu cadavre omeneºti.» De-aºa vremi se-nvrednicirã cronicarii ºi rapsozii… E de vãzut ce ar putea sã însemne și precizarea „iar mai târziu”… Când nu s-au mai produs fecale, s-au aprovizionat bieții oameni cu ce se mai putea gãsi pe piațã: cadavre? Desigur, e posibil sã se fi produs în aceastã vastã campanie ºi niscai abuzuri, poate chiar acte de corupþie, de speculã ºi stocare de produse alimentare, gesturi nedemne de poporul ales! Evreii sunt însã ºi ei tot oameni, sãracii. Supuºi aceloraºi patimi ºi slãbiciuni! Nu e de mirare cã s-au mâncat între ei, conform principiului Iuda Iudae Iuda est! E foarte probabil cã dacã românii ar fi ºi ei evrei, sau vice-versa, ar proceda la fel! Natura umanã este aceeaºi. Inclusiv gustul sau mirosul. Sã nu ne îmbãtãm cu apã rece!… Dacã existã evrei care mãnâncã cãcat și trãiesc miºto de tot de pe urma cadavrelor, asta înseamnã cã, în principiu, specia om este cea care mai mãnâncã la nevoie ºi cãcat, respectiv hoituri!… Cã semenul ºi aproapele nostru este chiar omnivor! Mãnâncã de toate! Mãnâncã orice! Poftã bunã, frãþioare! * …Da, ca lingvist pasionat de mecanismele sufleteºti ale graiului, am scris cu plãcere, cu pasiunea adevãrului!, câteva zeci de pagini despre celebrul  paradox al mincinosului, iar ani de zile, în faþa studenþilor, le-am îndemnat pe domnișoare, când vor ajunge mame ºi-ºi vor (sur)prinde copilul cã va spune prima oarã o minciunã, sã se bucure ca de a doua naºtere a odorului, nu cumva sã-l descurajeze ori sã-l pedepseascã, cãci minciuna, la copii, în primii ani de viaþã, nu este semn de proastã creºtere, de nãrav sau viþiu, ci dimpotrivã, este semnul dezvoltãrii intelectuale normale, semn cã  plodul a depãºit limitele limbajului ºi s-a instalat comod în metalimbaj! Dintre toate vieþuitoarele lãsate de bunul Doamne-Doamne, numai omul minte, cãci poate despãrþi semnificatul de semnificant, ceea ce alte dobitoace nu sunt în stare sã facã! Etc., etc. Dar m-am înºelat! ªi-mi vine sã strig ca Octavian Goga : M-ai învins, Israele! Mi-ai dat dovada cã am greºit mereu! Minciuna nu înseamnã numai calcul ticãlos! Ea mai poate fi ºi semnul nevinovat ºi inocent al prostiei, ba chiar ºi mai ales al paranoiei! Prostie ºi paranoie iudaicã! Concentrate în de-acum universal valabila Carte Neagrã… Deh, tu l-as voulu, Maximilian Katz! Iar din voia lui Vainer & comp. aceste minciuni capãtã circulație planetarã!… Cãci numai un evreu prost ca noaptea putea sã-și imagineze cã cu asemenea minciunã – evrei mâncãtori de fecale și cadavre, va stârni compasiune pentru evreii din Transnistria! La fel, numai niște evrei imbecili, oricât ar fi ei de președinți ai Federației, își pot imagina cã fac un serviciu de imagine evreimii prin publicarea și traducerea unor asemenea schizofrenii paranoice ( !), imposibil de calificat în cuvintele limbajului comun! Iar paranoia fiind ceea ce este, o biatã boalã, (ereditarã?), cum sã mã mai supãr eu pe autorii evrei care, deci, nu au minþit din rafinament stilistic atunci când au afirmat bunãoarã cã românii, în bestialitatea lor meschinã, nu le dãdeau nici sare evreilor ca sã-ºi îndulceascã cât de cât hrana mizerã ! (Nu, nu vã gândiþi la sãratul fecalelor de mai sus! Sarea oricum intrã obligatoriu în reþeta oricãrei fecale… Nu existã fecale nesãrate! Nici mãcar în Transnistria! Avem mãrturii incontestabile din acele locuri și vremuri.) Penuria de sare – zice mai departe Realitatea Evreiascã, oficiosul Federaþiei Comunitãþilor Evreieºti din România, îi fãcea mai ales pe copilaºii evrei din Transnistria sã sufere ºi, natural, îi fãcea sã plângã. De trista împrejurare profitau fãrã ruºine vecinii familiei, tot evrei, sãrmanii, care-ºi puneau farfuria cu supã chioarã sub ochii lacrimogeni ca sã-ºi sãreze astfel bucatele!… …Ce pãrere ai, amice Teºu, despre aceastã poveste cu sarea din Transnistria?, l-am întrebat pe dl Teºu Solomovici, domn pe care, o vreme, l-am suspectat cã el ar fi evreul cãutat. «E chiar uºor ingenioasã povestea, este, da, o metaforã !», mi-a explicat comprehensiv Teºu Solomovici când m-am arãtat contrariat de paradox: tocmai celor care sunt sarea pãmântului sã li se ia sarea!… Cât de subtili au fost românii în cinismul lor – cine ar fi zis ?!, auzi la ei, sã nu le dea nici sare nevinovaþi fraþilor lui Josef?! Din pãcate, nici cu Teºu nu mi-e ruºine!… Iatã-l ce scrie despre scufundarea vasului Merkure, plin ochi de evrei: « Vasul a fost torpilat de un submarin german. Soldaþii germani i-au mitraliat pe evreii care încercau sã se salveze ºi asupra lor au fost lansaþi câini dresaþi ca sã-i ucidã în apã »… Aºadar, câini dresaþi sã fie « lansaþi » în apã ºi sã ucidã, în largul mãrii, evrei… Câini care stau zile ºi sãptãmâni întregi într-un submarin, domule Teºu ?! Câini care vin la tine înot ºi te muºcã, te bagã cu capul la fund?!… Dragã domnule Teºu, n-ai vãzut niciodatã un câine cum înoatã? Pãi nu aveai voie nici mãcar sã citezi asemenea inepþie! Iar dacã nu dai sursa acestei «informaþii», dacã deci dumneata þi-ai imaginat singur ºi nesilit de nimeni aceastã gugumãnie, cu ochiºorii minþii tale dacã ai vizualizat-o, atunci se întâmplã ceva foarte grav cu mintea dumitale!… ªi zãu cã nu mã bucur ! Aºa cum nu mã bucur sã aflu ºi sã ºtiu cã submarinul criminal a fost unul sovietic, nu german… Nu schimbã cu nimic destinul pasagerilor de pe Merkure… Dar ar trebui sã schimbe destinul cãrþilor ºi al autorilor care propun asemenea netrebnice fantasmagorii! N-au ce cãuta pe tarabele librarilor ori în casa unor oameni normali, cu frica lui Dumnezeu! Afarã din librãrii ºi tipografii, din biblioteci, nebunelor!! Paparude smintite! Aþi împuþit destul planeta! * …Câini “dresaþi sã ucidã în apã”! E antologicã! Iar antologia asta cum s-o numesc? A paranoiei holocaustice sau holocaustizante? Holocaustisite? Holocaustologizante, cumva? Care-i termenul potrivit? Capabil sã exprime tot adevãrul, dar numai ºi numai adevãrul adevãrat despre suferinþele evreieºti din România, nu ºi adevãrul despre formele paranoiei ºi prostiei complet iudaice, nu au românii de noi niciun amestec! Noi doar am descãtușat-o! Și îi suportãm consecințele, cãci pe asemenea mizerii se întemeiazã acuzațiile de holcaust, care au atras asupra României și a românilor atâtea consecințe, atâtea sancțiuni, atâta oprobiu, fãrã niciun temei serios! Valabil! * …Cam acesta este nivelul literaturii care a împuþit ºi a murdãrit planeta cu Holocaustul din România : osii unse cu sângele unor evrei tãiaþi în bucãþi, evrei care nesiliþi de nimeni mãnâncã cãcat ºi hoituri, evrei care îºi procurã sarea pentru bucate din lacrimile copiilor,  câini dresaþi sã înece evrei… ªi tot aºa, pe zeci de mii de pagini! O literaturã debilã în toate, care compromite definitiv chiar ºi minciuna, denaturând-o, depreciind-o, depravând-o! Cu aceastã literaturã îmi amãrãsc zilele ºi nopþile de aproape 20 de ani! Mai întâi ca s-o citesc, s-o citesc cu atenþie, mizerabila!, oricât de copleºitor ar fi dezgustul, cãci nu m-a obligat nimeni la acest supliciu! Mai apoi ca sã gãsesc argumentele …respingãtoare. Risipã de inteligenþã ºi de energie sufleteascã din partea mea, numai ºi numai pentru cã prea ne cred proºti cei care-ºi împing prostãnacii sã vinã dinaintea noastrã cu scorniciuni atât de neroade! De demente ! N-aº da douã parale pe ei și pe ele! Dar cum sã le taci când þinta le este atât de criminalã: sã te lase pe drumuri, alungându-te din þara ta, din sãlaºul tãu?! …Mãcar de ar fi niºte ticãloºi înrãiþi, sã poþi pune biciul pe ei! Dar nu sunt decât niºte triste compromisuri între oligofreni închipuiþi ºi paranoici aroganþi! Ce pãcate ale pãrinþilor le trag degeneraþii mei preopinenþi?! …Aºa cã de la o vreme mã încearcã un sentiment tare incomod: dar dacã toate aceste inepþii nu sunt minciuni, ci, da, sunt neadevãruri, evident neadevãruri, dar neadevãruri smintite, cãci cei care le propagã nu ºtiu nevolnicii cã mint, ci le considerã adevãruri ºi cred în ele ca neoamenii ce sunt?! Nu cumva?… Nu cumva am luat eu în serios niºte paranoiaci?! Niºte rebuturi nefericite ale Creaþiei?!… Niște bolnavi nevinovați?… Niște ne-isprãviți, rãmași pe undeva la jumãtatea drumului de la fiarã la om?! Caz în care aº simþi ºi chiar asta ºi simt, cã am irosit caimacul din ºansa datã de Dumnezeu care se cheamã viaþã. L-am irosit-o cu prostii ºi cu proºtii. Anii cei mai buni, cei mai puternici: 1991-2011! Iartã-mã, Doamne, cã Tu mi i-ai dat, iar eu, nevrednicul, mi-am bãtut joc de ei! I-am cheltuit pe niște fleacuri de autori, de ne-oameni, ne-asemeni cu noi! Data viitoare – dacã va fi sã mai fie, promit cã nu voi mai amâna nicio întâlnire la Șosea, nicio petrecere cu prietenii, nicio carte miºto,  nicio excursie sau plimbare prin ploaie…  Al dracu’ sã fie cine va mai pune mâna pe vreo Carte Neagrã, oricât de tradusã ar fi în toate limbile planetei, sãracele de ele!… Ce batjocurã le paºte! Ion  Coja Post scriptum: Acest text a fost scris cu ani în urmã, atunci când am aflat cã urmeazã sã se traducã în limba francezã Cartea Neagrã. Am ezitat totuși sã-l public. Ca și textul despre sãpunul evreiesc, de mai jos. Par delicatesse, cum ar zice Rimbaud… De dragul unor prieteni și colegi evrei. Am greșit procedând astfel, și nu mi-aș fi dat seama, dacã nu apãrea în viața noastrã publicã individul care ne promite un film despre cei 20.000 de evrei uciși și arși de vii de Ion Antonescu la Odessa… Douãzeci de mii de oameni uciși de români și arși apoi… Deh, îmi vine sã zic, cadavrele au un gust mai bun când sunt bine rumenite… Precum se vede, dovezile holocaustului din România se leagã de minune între ele! Povestea cu cei 20.000 de evrei uciși la Odessa nu a primit nicio confirmare, nici mãcar dupã eliberarea Odessei. Prezent la fața locului în primele zile dupã retragerea armatei române, un corespondent de front, scriitorul evreu Vasile Grossman, din tot ce aflã, conchide asupra românilor cã au avut un comportament „gentil” fațã de evrei și de populația civilã. Citez: „Regimul de ocupație a Ucrainei de sud-est a fost aproape plãcut sub români în comparație cu regimul german al ocupației”. Concluzie care se potrivește întocmai cu mãrturiile depuse de alți evrei serioși, precum Wilhelm Filderman, șeful comunitãții evreiești din România acelor ani, Alexandreu Șafran, rabinul șef al evreilor din România, Sigismund Jagendorf, liderul evreilor din lagãrul de la Moghilãu, rabinul Moshe Carmilly Weinberger și mulți alții. Minciuna cu cei 20.000 de civili evrei uciși din ordinul lui Ion Antonescu a fost lansatã tot de un evreu, și a ajuns în presa comunistã din Suedia. Se spune cã a ajuns și la Stalin care, în replicã la masacrul de la Odessa, a dat ordin ca 20.000 de prizonieri români sã fie împușcați… Sã fie adevãrat oare? N-ar fi prima oarã când minciuna sionistã se dovedește a fi criminalã! Vinovatã de omoruri în masã ! Cu cele mai tragice consecințe. Și, iatã, se dovedește a avea putere de a suci mințile necoapte și dupã 70 de ani!… Știu ei ce știu, fiii minciunii de pretutindeni! Ion  Coja ]]>