Știu cã s-a scris mult despre incendiul de la Colectiv, cã lista speculațiilor și a întrebãrilor fãrã rãspuns e aproape infinitã. Vã promit însã cã acest articol va fi unul dintre cele mai importante pe care le-ați citit pe aceastã temã – exceptând articolul care va prezenta dovezile atentatului, mijloacele și autorii acestuia – lucru care nu se va publica probabil niciodatã – cãci s-a cãzut deja la pace pe acest subiect.
Pentru a analiza importanța unui eveniment, este nevoie sã analizezi consecințele lui, pe termen mediu și lung și astfel sã descoperi cu ajutorul logicii, cui i-a folosit în realitate evenimentul respectiv.
Regula spune cã ordinea într-un sistem semi-închis (cum este și Statul Român, ermetizat de clasa politicã neo-comunistã prin legi dictatoriale ce împiedicã orice schimbare) nu poate fi schimbatã decât printr-un șoc violent aplicat sistemului, care sã destabilizeze echilibrul existent și astfel sã fie posibilã schimbarea, sub presiunea haosului și incertitudinii.
La fel s-a petrecut la Revoluție, unde artizanii acesteia au aplicat șocul armat, violența. De aceea a fost nevoie de morți, de sânge, de violențe. Violențe necesare în continuare la mineriade, pentru a consolida noua configurație a Puterii, pusã în pericol de alte forțe ale societãții.
Concluzionând, putem spune cã Operațiunea Colectiv a fost fãrã nici un dubiu o operațiune de tip false flag, cum a fost și atentatul asupra World Trade Center din 2001. Rezultatele, schimbãrile și mãsurile impuse de “eveniment” dovedesc întotdeauna care a fost necesitatea lui realã.
Analizând România post-Colectiv, descoperim cã principala schimbare survenitã a fost cea a Guvernului. Deși nu era vinovat în mod direct de Colectiv, Guvernul Ponta a demisionat. Condițiile demisiei sunt interesante, cãci demonstreazã faptul cã exista o forțã tãcutã, pregãtitã sã preia puterea, așa cum s-a petrecut și în 1989. Poate cã dl. Ponta se va hotãrî într-o zi, când va executa pedeapsa cu închisoarea pentru mãcar una din hoțiile pe care le-a fãcut sau acoperit, sã scrie mãcar o singurã carte ne-plagiatã, chiar autobiograficã, în care sã povesteascã ce s-a petrecut în spatele ușilor închise ale Puterii în acele zile de foc ale Colectivului, în care parcã toatã România ieșise în stradã.
Din ceea ce mi s-a povestit de cãtre anumite persoane din Sistem, mi-am putut forma o imagine despre ce s-a petrecut în acele zile. S-au produs niște rapoarte. Îngrijorãtoare. Care toate arãtau cu degetul spre nereguli din Sistem, care puteau fi speculate inteligent de cãtre formatorii de opinie din media online în special. Și ale cãror jumãtãți de informație începuserã sã rãsarã pe ici pe colo. Moment în care s-a creeat panicã, începând de la șefii Serviciilor Secrete (unii povesteau cã nu știau dacã vor mai apuca a doua zi în funcție). Apoi a început negocierea, durã. Nu între PNL și PSD. Ci între PSD, PNL și “oamenii Bruxellului”, arhitecții Noii Ordini Mondiale. Care construiserã cu rãbdare acest moment, cu FMI, cu Banca Mondialã, cu finanțãrile Fundației Soroș.
La negocieri, PSD/PNL-ului li s-a promis cã dacã pleacã, își pot menține în noul guvern oamenii din eșalonul 2 și 3. Adicã Miniștrii secretari de Stat și directorii de Direcții și servicii regionale din cadrul ministerelor, adicã cei care mențin în viațã acel aparat toxic de cumetrii și rubedenii orientate politic, în sistemul de conducere al administrației publice centrale și locale – puterea adevãratã din Statul Român.
A fost adus Dacian Cioloș. O soluție calmã, temperatã, acceptabilã pentru toate pãrțile. Bun pentru PSD care îl poate șantaja oricând mediatic cu trecutul sãu din MISA și din Servicii. Bun pentru Bruxelles, pentru cã este prin familie (rudele soției) afiliat Serviciilor Franceze și Europene. Și bineânțeles, s-a garantat o anumitã imunitate în fața legii penale, celor ce plecau de la Putere. De aceastã imunitate se bucurã în mod egal atât Traian Bãsescu cu familia cât și cu Victor Ponta cu familia (se va vedea !).
PSD-PNL-ul au crezut cã au scãpat doar cu atât, și se pregãteau sã rãsufle ușurați, convinși cã se vor întoarce la Putere dupã un an, cu câștigarea alegerilor, pentru a-și face în continuare netulburați, micul lor joc pervers în care “rãul cel mare” este periodic înlocuit de “rãul cel mai mic”.
Doar cã s-au înșelat ! Mârâielile PSD-ului din ultima vreme aratã cã Cioloș a cam început sã îi arunce din cãruța Guvernului, unul câte unul , pe oamenii PSD-PNL-ului. Cioloș vrea Guvern fãrã vacanțã vara aceasta, cãci se pregãtește ofensiva. Așa cã în timp ce oamenii PSD-PNL-ului din eșaloanele 2 și 3 vor fi plecați în iulie și august, Guvernul va lucra, fãrã ei, punând țara la cale.
Ce va urma ?
Urmeazã surprize de proporții la alegerile parlamentare din iarnã. În
realitate, cei ce trebuiau sã preia Puterea dupã Colectiv nu erau Guvernul Cioloș, ci Guvernul Soroș, prin oamenii acestuia: echipa Monicãi Macovei și a puzderiei de ONG-uri “europene” de tipul salvați: Bucureștiul, pãdurile, egalitatea de șanse, homosexualii, democrația, toleranța, refugiații, libertatea de gândire și conștiințã. Și care nu vor Catedrale, ci spitale (și droguri la liber, ca sã ne mai calmãm un pic, nu ?!). Adicã exact acele forțe neo-marxiste care viseazã la “minunata lume nouã” în care nu vor mai exista popoare, națiuni, țãri sau religii. În care fiecare va fi liber sã facã ce îi place, cu cine îi place (sexual vorbind), sub ochiul atent al unui singur Guvern Mondial, care desigur cã va avea nevoie de ei, pentru a conduce Umanitatea.
Așa cã adevãrații beneficiari ai morților de la Colectiv abia acum se pregãtesc sã intre în scenã. Ei sunt cei despre care vom putea spune cu certitudine cã au intrat în politica româneascã cãlcând pe cadavre, la propriu.
Ei au fost cei chemați de președintele Iohannis la Cotroceni, ei s-au erijat imediat în “vocea strãzii” și au fost – tot imediat – validați și recunoscuți ca atare, chiar dacã ei nu reprezentau românii revoltați din stradã, la fel cum Ion Iliescu nu a reprezentat în 1989 românii anti-comuniști.
