Cum spuneam, blogul ãsta e citit de ceva lume. M-am uitat pe grafice (apropos, nu mai sunt publice, pentru cã web-masterul meu mi-a transmis cã existau vulnerabilitãți – breșe de securitate) și am vãzut publicul care intrã pare structurat astfel: cam 60% intrã și tot intrã pe subiecte de MISA (deci sunt fie cursanți/ex-cursanți, fie oameni interesați de fenomen) iar cam 40% pe alte subiecte. Vizitatorii unici variazã între 700 și 800 pe zi, cu rare excepții saltã undeva peste o mie (când apar articole noi pe tema MISA scrise de IntenseLight). Ca numãr de acesãri, media este cam de 1300 pe zi, dar sunt zile și când sare de douã mii. În aceste condiții, este de înțeles de ce subiectul MISA/Bivolaru (cã despre yoga, mai puțin) acapareazã rubrica de comentarii, și cum devine posibil ca un singur articol semnat IntenseLight sã adune și 500 de comentarii într-o singurã lunã !!! Deci, interes maxim pro și contra pe tema MISA. Acest lucru se datoreazã poate și faptului cã blogul meu este unicat din acest punct de vedere. Pânã mai acum douã luni, mergeam la curs, și probabil cã aș fi mers în continuare dacã nu mã dãdeau afarã. De ce mergeam ? Simplu: pentru cã yoga învãțatã și practicatã la MISA e bunã. Oamenii au bube. E vechea poveste cu instituționalizarea oricãrui sistem: Fã ce zice popa, nu ce face popa. De aceea, spre deosebire de alții plecați de la MISA, eu nu am îndemnat niciodatã oamenii sã se lase de curs, ci doar sã deschidã bine ochii, ca nu cumva sã vinã pentru yoga și sã se trezeascã dupã niște ani cã numa yoga nu fac (în rest, de toate). Evident, cum spuneam mai deunãzi, am și prieteni. Adevãrați sau falși cum sunt peste tot. Din cauza unui astfel de preten stau eu la 3 dimineața de scriu acest articolaș. Cã nu mã lasã inima sã nu îi dau un rãspuns. Omu a fost bine intenționat, mi l-a trimis pe toate mailurile cunoscute, l-a postat și la comentarii, poate-poate am vre-o revelație citindu-l, și îmi deschid din nou inima fațã de Grieg. Articolul trimis se numește “Eram într-o lume fãrã anotimpuri unde râdeam, dar nu cu întreaga mea bucurie, ºi plângeam, dar nu în toate lacrimile mele…” pentru necunoscãtori, titlul parafrazeazã un vers din Khalil Gibran, din lucrarea Profetul, în care cel ieșit din “treierișul iubirii” trãiește doar pe jumãtate. Pasajul respectiv (foarte frumos de altfel), sunã cam așa: “Dar daca, stapaniti de indoiala, egoism, meschinarie, suspiciune sau de teama, veti cauta doar tihna si placerea dragostei care permanent vi se daruie fara ca voi sa iubiti, Atunci e mai bine sa va acoperiti, fiind infranti, goliciunea si sa iesiti din treierisul iubirii, Spre a va intoarce, ramanand inchistati si singuri, in lumea fara de anotimpuri, unde veti rade dar nu cu intreaga voastra bucurie, unde veti plange dar nu in toate lacrimile voastre pe care vi le-ar fi putut smulge extazul iubirii.” În primul rând, mã enerveazã când cineva “nu are cuvintele (proprii) la el” și, din sãrãcie lingvisticã și intelectualã, se împrumutã “adaptând”, parafrazând, fãrã citarea sursei… de aici pânã la limbajul de lemn, nu e decât un pas. Nu mai vorbesc de ruperea din context – ce-a vrut sã spunã Khalil Gibran cu vorbele alea – și ce vrea sã zicã tipul cu articolul lui – e cale lungã. Nu mã bag acu sã fac o analizã, dar una e povestea cu treierișul iubirii, și alta cea cu îndoielile demoniace și încrederea în Maestru… Bun, cu mare rãbdare am citit articolul. Descrie un fenomen pe care autorul sãu și-l explicã prin povestea cu demonii, care – chipurile – tãbarã cu îndoieli demoniace și gânduri necurate asupra bietului discipol, testându-l. Se poate, tot ce se poate. Descrierile experiențelor luminoase, a percepțiilor din inimã ale lui Grieg – perceput ca Maestru Spiritual – ca manifestare a Divinului, le-am trãit și eu pe parcursul practicii mele la MISA. Stãri oceanice, beatifice de conștiințã, certitudini absolute, stãri paradisiace. Privirea aceea a lui Grieg, pãtrunzãtoare pânã în adâncul sufletului, da, o cunosc și eu. Nu am uitat nimic din tot ce am trãit la MISA. Sunt experiențe sufletești, de naturã supra-sensibilã, subiective prin însãși natura lor. Deci, îl cred pe respectivul care a scris articolul – relatare, recunosc sinceritatea experienței lui, dar PÂNÃ LA UN PUNCT ! Sã nu îmi spunã mie respectivul, cã dacã a trãit acea certitudine absolutã în inimã, a faptului cã Grieg este maestrul lui Spiritual intim fuzionat cu Divinul, nu își va pune în continuare probleme sau întrebãri cu privire la anumite chestiuni reprobabile legate de comportamentul lui Grieg și al VIP-urilor de la MISA ! Adicã, prietene dragã, cu mintea, cu judecata, cu darul discernerii binelui de rãu, CE FACI ? O sã te duci cu ele intacte, cum s-a dus femeia cea proastã cu virginitatea la poarta Raiului, cum spunea un banc ?! Pãi, atunci riști sã rãmâi pe la poartã, și sã fi certat de Stãpânul Creației în același fel ca și femeia din banc: EU ȚI-AM DAT-O CA S-O DAI, NU SÃ VII CU EA ÎN RAI ! Deci, și discernãmântul și morala, și judecata ne sunt date ca sã le folosim, nu ca sã le adormim sub “certitudini” date de stãri “de grație” mai mult sau mai puțin verificabile. Și degeaba vrea sã îmi serveascã exemplul personal colegul cu articolul “revelator”, dacã evitã sã îmi rãspundã, la fel cum a evitat și evitã și Grieg și întreaga conducere MISA – sã rãspundã la anumite întrebãri jenante (pentru ei) pe care le-am tot ridicat atât eu cât și alții. Pentru cã nu îl pot crede cã a scãpat “profund și definitiv” de îndoieli, și cã “ aceasta a fost pentru (el) ultima încercare de acest gen.” Drumul ãsta l-am parcurs și eu, și nu doar o singurã datã ! A avea curajul sã privești în fațã adevãrul despre o persoanã sau un fenomen, îmbrãțișând cu detașare și egalitate în spirit TOATE PUNCTELE DE VEDERE, CHIAR ȘI CELE PROFUND ANTAGONISTE, fãrã a te grãbi sã tragi imediat o concluzie, fiind în mãsurã sã înțelegi cã în lumea fenomenalã nu existã bine absolut și rãu absolut, și cã toate fenomenele poartã în sinea lor în proporții variate, o paletã largã de bune și rele, devenind capabil sã nu respingi un lucru doar pentru cã el are și pãrți mai puțin bune, ACESTA ESTE UN SEMN REAL DE MATURITATE SPIRITUALÃ – în opinia mea. Dacã nu mã crezi, reia cursurile de anul 2, cu cele 12 teoreme ale Principiului Unic, și o sã gãsești exact ce spun eu aici: Anume cã îndoiala are rolul ei: acela de a ne testa judecata, discernãmântul. Și cã atâta timp cât suntem în lumea fenomenalã a contrariilor, acest joc continuã la nesfârșit. DIN CONTRADICȚIE SE NAȘTE ADEVÃRUL, spuneau vechii filosofi greci. Cred cã am zis tot ce era de zis. Somn ușor ! (sper sã te poți trezi la timp !) Mihai Rapcea]]>