Nu sunt un expert în politicã, ci mai degrabã un naiv idealist care face mai mereu pronosticuri greºite. Nici prin fundul gândirii  nu-mi trecea ideea cã PNL-ul viseazã în secret sã îl înscãuneze pe Cioloº ºef de partid, dupã înfrângerea zdrobitoare din alegerile de acum 3 luni.

Dacã plãnuiam cu adevãrat sã îl demonizez pe Cioloº (cum îmi reproºeazã unii !) prin asocierea cu MISA – pentru a-i tãia aripile de vultur penelist, aº fi scris pe blogul meu un articol amplu despre faza cu interviul lui Gregorian Bivolaru ºi nu m-aº fi limitat la un simplu comentariu pe facebook la postarea lui Alecu Racoviceanu.

Remarca mea “nesãbuitã” nu a fost decât o ironie a Sorþii la adresa celui pe care, culmea ! chiar ºi eu îl consider a fi fost cel mai bun Prim-Ministru al României.

Nu pot sã nu observ totuºi o o altã festã pe care destinul o joacã PNL-ului atunci când vine vorba de alegerea unei locomotive care sã salveze de la staþionarea definitivã pe linie moartã a unui partid cu pretenþii “istorice”: ratãrile repetate în alegerea unor lideri credibili, cum a fost ºi în cazul celor 4 candidaþi-pe-rând PNL la Primãria Capitalei, “uciºi” mediatic fie de dosare penale pe rol fie de faima legãturilor cu fosta securitate. Sã fie oare acesta un semn cã PNL-ul trebuie sã îºi aleagã singur un lider, în mod democratic, iar nu prin jocuri ºi manevre de culise !?

Eu chiar nu înþeleg de ce se ruºineazã unii de trecutul lor. Personal, am purtat aproape toatã viaþa “stigmatul” de practicant yoga la cursurile MISA, cãci nu mi-am renegat sau ascuns convingerile sau apartenenþa – ºi cu toate acestea am reuºit în viaþã.

Am considerat mereu cã un om care vrea sã exprime corectitudinea ºi adevãrul trebuie sã înceapã acest demers cu propria persoanã, dacã vrea sã aibã parte de încrederea ºi aprecierea celor din jurul sãu.

Un om care rãmâne tributar unei singure idei sau imagini, construindu-ºi întreaga viaþã în jurul acelei preocupãri care îl reprezintã este un om limitat ºi vulnerabil, cãci dacã îi iei acel ceva cu care se identificã (cariera, profesia, hobby-ul favorit) el dispare ca individ.

Tocmai de aceea, am þintit mereu cãtre o universalitate a preocupãrilor, ne-cramponându-mã de o imagine sau alta, care tindea sã mã reprezinte în ochii celorlalþi, pentru a fi liber de orice catalogãri. Îþi trebuie mult curaj sã îþi pãrãseºti imaginea construitã cu atâta grijã în ochii celorlalþi însã acel sentiment de libertate pe care îl trãieºti în acel moment meritã riscurile.

Poate cã e timpul ca românii sã se maturizeze ºi sã treacã dincolo de superficialitatea unor opinii construite în jurul senzaþionalului . Sã aprecieze oamenii pentru faptele lor ºi mai ales pentru ceea ce au fãcut pentru comunitate, iar nu pentru opþiuni personale ºi chestiuni ce þin de viaþa privatã.