CUM AM DEVENIT JIDAN!

– Variațiuni pe o temã sionistã –

      Nu-l cunosc ºi n-am auzit de Vlad Solomon pânã zilele trecute. Jamais couché avec!, cum suna o vorbã în anii studenþiei. În urmã cu câteva zile am citit, însã, un text al individului, despre „cum a ajuns“ el „jidan“ ºi, mai apoi, chiar israelian, salvându-se la timp din starea de român. Un text care m-a fãcut încã o datã sã constat cã existã o forma mentis evreiascã, a unor evrei mai scremuþi, din care s-a nãscut vestitul realism socialist, ca metodã(!) de creaþie literarã ºi artisticã. Însãºi ideea de metodã, aplicabilã artei, este ºi ea, dacã mã gândesc bine, profund evreiascã, la acelaºi nivel, sub mediocru, al prestaþiei evreieºti în domeniu. Din acest punct de vedere acest Vlad Solomon pare un exemplar perfect, un exponent fãrã cusur al mediocritãþii evreieºti. Un activist model al ºabloanelor realism-sionismului. Repet: realismul sionist, ca metodã de creaþie literarã. Vã este cel mai bine cunoscut din filmele americane, mai ales alea proaste ºi de mare succes! Gen Lista lui Schindler! ºi, foarte probabil, din ce va mai fi scris Vlad acesta. Mai întâi, povestea clasicã a adolescentului evreu care nu ºtie cã este evreu, dar pe care anti-semitismul grobian ºi tâmp al colegilor de clasã sau de joacã îl obligã pe junele „Iþic“ sã descopere ºi, în final, sã-ºi asume evreitatea. Am tot auzit povestea asta. De fapt am citit-o, cãci de auzit, de la evreii cu care am stat vreodatã de vorbã, adicã prieteni sau foºti colegi ori numai cunoscuþi, aºa ceva n-am auzit niciodatã. Este evident o „idee literarã“, pritocitã în vreun chibuþ de creaþie literarã colectivã! O fãcãturã… Mi-a adus aminte de o vorbã a lui Steinhardt, despre loazele evreieºti interbelice, ce bine le prindea anti-semitismul! Pe cine ar mai da ei vina când rãmân corigenþi sau repetenþi?!… Dacã nu pe anti-semitismul din ºcoala româneascã?!… De aceeaºi speþã joasã este ºi leit-motivul românului care îi reproºeazã aproapelui sãu evreu cã se trage din evreii care l-au ucis pe Mântuitor, pe Fiul Domnului!… S-ar zice cã, antisemit cum sunt, mã învîrt numai printre antisemiþi! ºi e adevãrat cã la mulþi oameni dintre cei cu care mã vãd mai des aud nenumãrate reproºuri la adresa unor evrei. Dar niciodatã n-am auzit acest reproº: popor deicid! Este un reproº expirat de mult, pur livresc, mereu resuscitat însã ºi preluat de la un autor la altul. Autori evrei, se înþelege. Autori realist-sioniºti! (sic). Ultima oarã am dat de mizeria asta la Andrei Cornea!… Perechea mai cititã, „metafizicã“, a lui Vlad Solomon! Repet: eu n-am cunoscut român ºi, în general, pe cineva care sã reproºeze unui evreu cã aparþine poporului care l-a ucis pe Iisus!… ªi asta, probabil, pentru cã un asemenea reproº este tolomac rãu! Greu de gãsit românul care sã rosteascã asemenea gugumãnie! Iatã, însã, cã se gãseºte un guguman de evreu care sã imagineze români capabili de asemenea gugumãnii! Pãi asta le reproºãm noi evreilor, care ne stricã viaþa?! Unui Petre Roman sau Elie Wiesel, unui Silviu Brucan sau Radu Ioanid?!… Sau chiar lui Vlad Solomon?!  Ce vinã are Iuda în privatizarea ºi distrugerea economiei româneºti de dupã 1990? Ce vinã au Iafa sau Caiafa în falimentarea bãncilor româneºti? ªi aºa mai departe!… Mai degrabã aud raþionamente de tipul urmãtor: dacã este adevãrat cã majoritatea evreilor sunt urmaºi ai khazarilor, cum susþin tot mai mulþi evrei, spre încântarea „anti-semiþilor“, atunci textele ºi evenimentele biblice, deci ºi omorul din Vinerea Mare, nu mai au nici o legãturã cu evreii de azi! ªi tot ce decurge de aici, inclusiv decãderea evreilor din „demnitatea“ de popor deicid!… Dacã mã gândesc bine, la curs, în faþa studenþilor, am vorbit despre uciderea Mântuitorului: comentând moartea lui Socrate, a celui mai înþelept personaj din antichitate, obiºnuiam sã fac o paralelã cu moartea lui Iisus, cel mai curat dintre oameni, mai fãrã de pãcat. Amândoi condamnaþi la moarte în urma unui vot, a unui scrutin foarte democratic!… Concluzia pe care o trãgeam nu-i privea pe evrei sau greci, ci era cu referire la democraþie, cât de încãrcatã este ereditatea acesteia! Cât de amãgitoare este! Au ºtiut ei anticii de ce au renunþat la democraþie, cã doar nu erau proºti!… Resuscitarea democraþiei, în epoca modernã, conchideam cã este o înºelãtorie dezgustãtoare! …Mã rog! Pãrerea mea! Dar, cine ºtie? Poate cã atacul „meu“ la democraþie mãrturiseºte din partea subsemnatului un anti-semitism inconºtient, instinctiv, intuitiv, congenital, irepresibil, involuntar, nativ, maladiv etc. Aºadar, Vlad Solomon, care se credea român ºi atât, începe s-o ia uºor-uºor la deal, sã devinã evreu! Sub felurite impulsuri. Va contribui la aceastã transfigurare înãlþãtoare ºi momentul când îi cade în mânã Cartea Neagrã a lui Matatias Carp, enumeratã printre revelaþii. Din pãcate, nu insistã suficient asupra zguduitoarei lecturi! Îl sfãtuiesc s-o facã ºi sã facã, apoi, publicã emulaþia trãitã – sau ce o fi fost aia, resimþitã atunci când a aflat din Cartea Neagrã câte blestemãþii au fãcut românii împotriva evreilor nevinovaþi nici mãcar cu o muscã! Bunãoarã, ce interesant va fi sã aflãm ce i-a trecut prin frezã când va fi aflat Vlad Solomon cum erau cumpãraþi evreii pe malul Nistrului, înainte de a fi trecuþi în Transnistria, evrei pe care românii îi duceau apoi acasã ºi le tãiau beregata, iar sângele astfel scurs din abundenþã era adunat într-o covatã, pentru ca, ulterior, peste an, sã fie folosit ca unguent ºi alifie, de uns roþile sã nu mai scârþâie atât de enervant, de uns lanþul la câini, sã nu mai latre etc., etc., o mulþime de întrebuinþãri domestice ºi tradiþionale. (Vezi op. cit., Editura Diogene, 1996, vol. 1, pag. 23) La fel, trebuie sã fi fost teribil de captivantã ºi trãirea profundã a sentimentului identitar evreiesc petrecutã cu aceeaºi carte sub ochi, vol.III, pe la mijloc, citind declaraþia unui Katz, declaraþie în care este relatatã, în câteva cuvinte, cuvinte de maximã încãrcãturã tragicã, cumplita foame & foamete înduratã de evreii deportaþi în Transnistria, dintre care o bunã parte, cea mai bunã parte, elita, au supravieþuit numai graþie cadavrelor ºi excrementelor acestora, consumate de acei vestiþi evrei din Transnistria!… Chiar s-a simþit mai evreu Vlad Solomon ºi din ce în ce mai puþin român citind inepþiile lui Matatias Carp, în fapt ale psihopatului Ilya Ehrenburg, mizeriile neruºinate, scorneli schizofrenice, puse pe seama românilor?!… Sau sãpunul!… Vestitul! Lipseºte complet din acest curriculum al evreizãrii! Pãi ce cutremur sufletesc se va fi produs în sufleþelul adolescentului Vlad Solomon, suflet sensibil de poet, cenaclist asiduu, când a aflat prima oarã despre abominabila crimã numitã sãpunul fabricat din cadavrele evreilor gazaþi la Auschwitz ºi împrejurimi?! Putea sã scrie o paginã de mare literaturã pe acest subiect! Dacã nu cumva a ºi scris-o ºi stã cu ea la pândã în sertar!… Nu cumva pe reversul foii ne descrie – altã paginã de mare literaturã! – cum s-a des-cutremurat autorul atunci când va fi aflat cã sãpunul evreiesc este, totuºi, ºi din fericire o creaþie literarã, o „metaforã“ (l-am citat pe Teºu), a altui psihopat, numitul Simon Wiesenthal!… Cum a primit Vlad Solomon aceastã veste?! ªi când a simþit cã creºte-n el nivelul de evreitate? La prima vestire, cea mincinoasã, sau la a doua, cea rectificatoare?!… Alt fantasmagoric care tuteleazã de-românizarea aceluiaºi Vlad Solomon este Steven Spielberg ºi celebra sa Listã. Astfel cã, la un moment dat ºi la îndemnul venit de peste ocean, de la însuºi S.S., se angajeazã fostul nostru Vlad cu tot elanul tinereþii în programul Survivors of the Shoah Visual History Foundation, program care urmãrea sã salveze de la uitare mãrturiile pe care le mai puteau oferi cei circa 50.000 de supravieþuitori ai Holocaustului, aflaþi încã în funcþiune la acea vreme. Echipe de tineri entuziaºti, înarmaþi cu camere video, au plecat la vînat supravieþuitori ai lagãrelor de exterminare pentru a-i filma cu tot ce-ºi mai aminteau din iadul prin care au trecut!… Experienþã care l-a înrãdãcinat ºi mai bine pe Vlad Solomon în solul fertil al evreitãþii sale. …Asupra acestei mãrturii aº vrea sã insist puþin, este locul din care a plecat impulsul de a scrie aceste rânduri dedicate unui necunoscut: Vlad Solomon. Domnule Vlad, ce s-a întâmplat cu cele 50 de mii de mãrturii? Au fost în vreun fel publicate? Sistematizate? Clasificate? Au fost adunate toate la un loc ºi pot fi consultate? Se aflã, cumva, într-un depozit aflat la dispoziþia publicului?… Pot fi accesate pe Internet? Mãcar mãrturiile evreilor care au trecut prin Transnistria m-ar interesa!… Unde le gãsesc? Poate cã, dupã ce le voi viziona atent ºi înfiorat, mã las, naibii, de tot negaþionismul meu! Am aceastã disponibilitate la nou! Numai condiþii sã mi se creeze!… Exact acesta este ºi motivul pentru care, de ani de zile, mã rog de autoritãþi, în frunte cu cele de la Yad Vashem, pun „pile“, fac reclamaþii, aº da ºi ºpagã, numai sã-mi permitã accesul laMemoriile lui Wilhelm Filderman, subtilizate cu forþa de Mossad de la secretarul lui Filderman, dupã 1990, când bietul om se pregãtea sã predea preþiosul manuscris destinatarului: Academia Românã! Sunt pregãtit sufleteºte pentru a-mi face mea culpa ºi pentru a striga ºi eu, ca Octavian Goga, m-ai învins, Solomoane! Dar asta, în cazul meu, numai cu Filderman pe masã!… …Pânã atunci, însã, îmi îngãdui sã mã mir: oare nimeni înaintea lui Steven Spielberg marele nu a avut ideea de a strânge asemenea mãrturii? Oare salariaþii de la Yad Vashem nu s-au ocupat ºi ei exact de aceastã operã de documentare încã de la înfiinþarea instituþiei lor, pe la începutul anilor 1950?! Trebuia sã se facã filmul, altminteri fals ºi mincinos despre Schindler, ca sã le vinã unor evrei aceastã minunatã idee, aflatã, totuºi, la mintea cocoºului?! Când mor 6 milioane de oameni într-un carnagiu care nu a lãsat prea multe documente doveditoare, ce era mai firesc decât sã fie anchetaþi toþi supravieþuitorii, atât de puþini, ai Shoah-ului?!… Mãrturia victimei este esenþialã într-un dosar penal, de omucidere, de genocid! Cum de au lãsat sã treacã aproape 50 de ani fãrã sã se facã o asemenea cercetare, în principiu exhaustivã?! Care sã nu lase nechestionat niciun evreu! Nici o mãrturie neconsemnatã!… ªi raportez cele de mai sus la o situaþie prea puþin cunoscutã, ca sã nu spun cã este propriu-zis ascunsã, tãinuitã cu mare grijã: imediat dupã rãzboi, la iniþiativa celei mai importante organizaþii evreieºti, Congresul Mondial Evreiesc, în modul cel mai logic ºi mai firesc cu putinþã, s-a declanºat ºi derulat o vastã operaþiune de strângere a tuturor datelor despre „suferinþele evreieºti“ din intervalul 1939-1945. Drept urmare, fiecare familie de evrei din teritoriile supuse „teroarei brune“, hitleriste, a primit un chestionar cu aproape 100 (circa una sutã) de întrebãri privitoare la tot ce i se putea întâmpla unui evreu ºi unei familii de evrei, ca abuzuri ºi fãrãdelegi sãvârºite împotriva evreilor, indiferent din partea cui! Nu s-au folosit camere de filmare, inexistente atunci, ci niºte caiete, format A5, cu 20 de file, intitulat, pe copertã, Dosarul suferințelor unei familii de evrei. Iar sus, la locul rezervat autorului, scrie Congresul Mondial Evreiesc, Secþiunea din România, Comisiunea de studii. S-au împãrþit asemenea chestionare la sute de mii de familii evreieºti, probabil câteva milioane. Au fost completate cu grijã ºi, apoi, adunate la fiecare secþiune a Congresului Mondial Evreiesc. Dosarele evreilor din România, inclusiv din Nordul Ardealului, s-au adunat toate la secþiunea din Bucureºti, la Comunitate! …ªi de atunci nu le-a mai vãzut nimeni! Nimeni care sã ne povesteascã ce scrie în acel veritabil tezaur de informaþii! Nimeni care sã adune pe categorii ºi, numeric, adicã statistic, vexaþiile de care au suferit evreii din România! Iatã, sunt peste 60 de ani de când acele „dosare ale suferinþelor“ zac în subsolurile Comunitãþii ºi nimeni nu se gândeºte sã le scoatã la luminã! Întrebare capitalã: oare DE CE? De ce nu au mai fost bune dosarele completate la cald, atunci, în 1945-47, când amintirile din vremea holocaustului erau vii ºi nealterate de trecerea anilor, de Alzheimer ºi alte descoperiri mai recente ale medicinii?! De ce a mai fost nevoie de bâlciul declanºat de Steven Spielberg ºi „folcloriºtii“ sãi, la distanþã de 40-50 de ani?! …Din ceea ce am aflat eu de la evreii-evrei, nu de la alde Solomon Vlad, acele dosare ale suferinþelor unei familii evreieºti sunt deprimante pentru activiºtii „Holocaustului“ din România, din Transnistria! Sunt teribil de deprimante! Cãci, din cele relatate în aceste dosare, mai nimic nu se potriveºte cu ideea de genocid, de holocaust! Adicã acele dosare nu confirmã nici pe departe minciunile lui Moses Rozen ºi ale acoliþilor sãi, printre care, ultimul pe listã, acest gãlãgios de Solomonache!… Am mai relatat eu despre aceste dosare ale suferinþelor evreieºti [vezi SANTINELA, nr. 19/2007, pag. 7; ºi „HOLOCAUST-OLOGII“ – VECTORI AI RÃZBOIULUI AXIOLOGIC (5) – n. red.], dar uitasem de ele! Noroc cu Solomon, Vlad Solomon! Meritã þinut minte acest nume! Cãci, graþie titularului, mi-am adus aminte ºi de intenþia mea, din urmã cu ceva ani buni, de a cere prin justiþie accesul la fondul de documentare numit Dosarele suferinþelor evreieºti. De ce prin justiþie? Pentru cã altfel, prin simplã cerere ºi prin dreptul meu cetãþenesc de a avea acces la informaþiile de interes public, nu am reuºit mãcar sã vãd de la distanþã acele vestite „Dosare“! Iar Comunitatea Evreiascã, prin Legea nr. 544/2001, este obligatã sã punã la dispoziþia publicului arhiva sa! Am fost, deja, refuzat o datã! A doua oarã n-am încotro ºi voi apela la justiþie! Ideea ºi elanul de a merge pânã-n pânzele albe în aceastã chestiune, elan pierdut de-a lungul anilor, mi l-a redat tinereºte textul numitului Vlad Solomon. Mulþumesc, Vlade Solomoane pentru textul dumitale. Un text jenant de tezist. „Pe linie“ cu linia partidului de la un cap la altul! Dar cu acest efect neaºteptat asupra mea!… Tot acestui Solomon îi datorez ºi decizia ce am luat-o citindu-l, de a mãrturisi public cum am reacþionat eu, copil fiind, la poveºtile cu sãpunul evreiesc! Am ce povesti ºi era pãcat cã uitasem! Cã lãsam neconsemnatã mãrturia mea! Noroc cu Vlad Solomon! E bun un Vlad Solomon la casa omului!… Chiar ºi unul mai mic ºi mai negricios ca Emil Boc! Aflu de pe Internet, cu poze, cã la Jerusalim, cu ocazia vizitei lui Emil Boc, acest Vlad Solomon, bãgându-se în vorbã din partea evreilor originari din România, a cerut condamnarea mea la închisoare pentru negarea Holocaustului! Ideea nu e rea! Îi mulþumesc ºi pentru vorba bunã pusã la domn prim-ministru! Dintotdeauna mi-am dorit sã mã închidã cineva, într-un turn de fildeº sau mãcar într-un subsol mizer, dar cu cãlimara de cernealã ºi foile adiacente la dispoziþie, ca sã mântui de scris tot ce mi-a mai rãmas de scris! O mulþime de „teme“… Numai sã mi se ofere condiþii de scris! Vlad Solomon m-a pus la ambiþie! ªi vreau sã scriu cum nu s-a mai scris despre sãpunul evreiesc, despre mine ºi sãpunul evreiesc, sãpun care m-a fãcut, la un moment dat, sã devin ºi eu – citez, „jidan“, sã mã simt evreu. Cândva, demult, în copilãria mea ºi a omenirii, când am aflat cã oamenii au fãcut sãpun din oameni ºi am crezut!… Am crezut ºi am devenit ºi eu „jidan“!… ªi nu a trebuit sã mã facã nimeni, m-am fãcut singur, în forul meu cel mai interior! Cãci nu mi-a fost uºor sã trec prin acest coºmar, numit Reine Jüdisches Fett! De care nici pânã azi nu m-am vindecat!… Citind prostioarele lui Solomomn mi-am dat seama cã n-am sã mã pot vindeca decât într-un singur fel: povestind totul cum a fost! Povestind cum am devenit ºi eu jidan, ba chiar evreu, fãrã sã mi-o cearã nimeni ºi fãrã sã spun la nimeni! O s-o spun acum… M-a inspirat precedentul Vlad Solomon! Tema sãpunului a fost scoasã din repertoriul literaturii realist-sioniste înainte de a produce capodoperele potenþiale ºi virtuale: câteva filme, o piesã-douã, un oratoriu, câteva epigrame… A fost o prostie! O mãsurã pripitã! Aceastã nobilã temã literarã o voi repune eu în drepturi, dar meritul acestui demers îi va aparþine integral lui Vlad Solomon! Vreau sã se ºtie cum stau lucrurile, eu nu am nici un merit! În fine, Solomon a mai fãcut una: numai ºi numai datoritã ºi din cauza lui mi-a venit ideea sã-i scriu lui Steven Spielberg, sã facã un film ºi despre Filderman, adicã despre cum au murit cei 300.000 de evrei în Transnistria. Sursa de documentare, fireºte, Memoriile lui Filderman, pe care domnul S.S., cu autoritatea celui care a fãcut Lista lui Schindler, le va putea consulta, se aflã la Yad Vashem, al doilea birou pe stânga. Sã vedem cine are curajul sã-i refuze lui Steven Spielberg accesul la documente! Morala: …Uite cã sunt buni la ceva ºi nerozii! Cãci sunt ei evreii deºtepþi foc, dar când e sã fie un evreu nerod, apoi evreul este nerod cât ºapte nerozi de-ai noºtri la un loc! Deh, „poporul ales“! Nu?! Sau, mai pe româneºte, tu l’as voulu, Solomoane!

*

      N-aº zice cã Vlad Solomon este de rea credinþã… Probabil cã, dupã mintea sa, o minciunã, dacã este verosimilã, dacã are ºanse mari sã se fi petrecut ºi sã fie crezutã, nu mai este minciunã, ci creaþie în spiritul veridicitãþii! În teoria realismului socialist, veridicitatea era mai importantã decât adevãrul, decât realitatea. Putea sã fie ceva adevãrat, dacã nu era ºi veridic, degeaba!… Întâlneai cuvîntul veridic-veridicitate la tot pasul! Cuvînt cheie în critica ºi teoria literarã din „obsedantul deceniu“. Bunãoarã cazul sãpunului, fabricat din cei 900.000 de evrei care au fost folosiþi ca materie primã! Caz perfect veridic ºi verosimil! Restul, nu mai conteazã! De-aia am ºi crezut cu toþii! Inclusiv subsemnatul! Iar faptul cã sãpunul acela afli la un moment dat cã nu a existat e mai puþin verosimil decât ce ºtiam cu toþii, anume cã nemþii au fãcut sãpun din trupurile a 900.000 de evrei! Sãpun pe care l-a vãzut toatã lumea, am fost de acord cã existã ºi ce înseamnã, aºa cã, atunci când vin unii ºi spun cã teribilul sãpun nu conþine nu ºtiu ce adeneuri, ADN-uri umane!, cine îi mai bagã în seamã?! La o adicã, de ce n-am lua în calcul ºi faptul cã evreii au alte ADN-uri, nu de-alea umane?!… Aveþi ceva împotrivã?! …Dupã cum se vede, mi-e greu sã nu mai cred în ceea ce am apucat sã cred odatã, toatã copilãria ºi adolescenþa mea, anii cei mai frumoºi! Uºor umbriþi, ca sã nu spun altfel, de povestea cu sãpunul roºu!… O minciunã, spune în reluare teoria realismului sionist, o minciunã dacã este cu putinþã sã o imaginezi ºi s-o pui în circulaþie publicã, ea devine parte componentã a realitãþii, existã deci, ºi nu mai este minciunã, ci este realitate transfiguratã artistic sau ºtiinþific, dupã caz…. Nu existã, domne, minciunã! E o minciunã cine spune cã existã!… O minciunã, din momentul în care ai rostit-o ºi a intrat în mintea altora, devine o componentã a realitãþii, realitate, deci! Realitate realist-sionistã! Adevãr incontestabil! Imposibil de negat! Imposibil ºi ilegal! Vezi „holocaustul“ din Transnistria!… Dixi et etc., etc.

 Ion  COJA

5 Decembrie 2011 Preluare dupã: http://www.ioncoja.ro/2011/12/cum-am-devenit-jidan/comment-page-1/#comment-6741]]>