Cum a fost instaurat la vedere Guvernul Noii Ordini Mondiale în 2019

” O nouă căsătorie între companii și guvern a avut loc în liniște săptămâna trecută, când conducerea Forumului Economic Mondial (WEF) și a Națiunilor Unite (ONU) au semnat un memorandum de înțelegere (MOU) de parteneriat unul cu celălalt. Deși acest memorandum de înțelegere este afișat cu mândrie pe site-ul web al WEF, nu se găsește nicăieri pe site-ul ONU. Singura indicație de pe site-ul ONU cu privire la această nouă dezvoltare importantă este o imagine a stiloului folosit pentru semnarea acordului și două imagini ale ceremoniei de semnare.

Un motiv pentru această diferență este că Pactul Global al ONU, centrat pe corporații, a primit o mulțime de presă proastă . Acum, noul acord WEF-ONU creează un al doilea loc special pentru corporațiile multinaționale în interiorul ONU. Nu există case instituționale similare în sistemul ONU pentru societatea civilă, pentru cadre universitare, pentru liderii religioși sau pentru tineri. Este greu de imaginat un guvern național care semnează un parteneriat oficial similar cu una dintre organizațiile sale de afaceri.

În același timp, ONU este sub presiunea lui Donald Trump care vrea să deconstruiască întregul sistem multilateral. Pentru Trump, dezmembrarea sistemului internațional construit după al Doilea Război Mondial este o piesă însoțitoare a efortului său intern de a deconstrui statul administrativ. Pentru secretarul general al ONU, pactul cu WEF ar putea fi efortul lui de a găsi noi actori de putere care să susțină actualul sistem, care acum sărbătorește a 75-a aniversare , în fața atacului lui Trump.

Pe de altă parte, WEF a primit recent critici publice semnificative după ce i-a oferit prim-ministrului ungar Orban și președintelui brazilian Bolsonaro o primire călduroasă la întâlnirea sa din Davos din 2019. Această căsătorie poate fi văzută ca o modalitate prin care WEF se restabili ca parte a centrului de guvernare globală.

Timpul și gestionarea percepțiilor publice nu sunt singurul aspect interesant al acestui aranjament. În 2009, WEF a publicat un raport de 600 de pagini intitulat Global Redesign Initiative , care solicita un nou sistem de guvernare globală, unul în care deciziile guvernelor ar putea fi făcute secundare inițiativelor conduse de mai multe părți interesate în care corporațiile ar juca un rol definitoriu. Într-un fel, acest studiu WEF a recomandat un fel de „Națiuni” Unite public-privat – ceva care a fost acum oficializat în acest memorandum de înțelegere. Acordul anunță noi parteneriate cu mai multe părți interesate pentru a furniza bunuri publice în domeniile educației, femeilor, finanțării, schimbărilor climatice și sănătății.

Memorandumul de înțelegere destul de detaliat include forme de implicare interorganizațională în sus și în jos în structura ONU. Memorandumul de înțelegere conține angajamente că însuși Secretarul General va fi invitat să susțină un discurs principal la întâlnirile anuale ale WEF de la Davos. Personalul său superior și șefii programelor, fondurilor și agențiilor ONU vor fi, de asemenea, invitați să participe la întâlnirile la nivel regional găzduite de WEF. Conține, de asemenea, o promisiune că reprezentanții individuali ai țărilor ONU vor explora modalități de a lucra cu Forumurile naționale ale WEF. Conștientă de importanța reciprocă a legitimității publice pe care fiecare instituție o poate oferi celeilalte, MOU conține, de asemenea, un acord de a promova încrucișat activitățile lor comune.

Pe lângă binecuvântarea instituțională a Națiunilor Unite, ce obține WEF din MOU? Domeniul de aplicare al fiecăruia dintre cele cinci domenii de atenție comună este restrâns de la setul de obiective negociat și convenit la nivel interguvernamental la unul cu mai mult în concordanță cu interesele de afaceri ale membrilor WEF. Prin urmare, sub finanțare, MOU solicită doar „construirea unei înțelegeri comune a investițiilor durabile”, dar nu și pentru reducerea instabilităților induse de bănci și evaziunea fiscală.

În contextul schimbărilor climatice, se solicită „… angajamentele publice din partea sectorului privat pentru a atinge neutralitatea carbonului până în 2050”, nu acțiuni care au ca rezultat neutralitatea carbonului până în 2030. În domeniul educației, acesta redefinește obiectivul educațional al dezvoltării durabile de a „asigura o educație de calitate incluzivă și echitabilă” într-unul care se concentrează pe educație pentru a face față „lumii muncii în schimbare rapidă”. Memorandumul de înțelegere restricționează în mod explicit WEF să facă contribuții financiare la ONU, ceea ce ar fi putut ameliora impactul economic al unora dintre amenințările lui Trump la adresa bugetelor sistemului ONU. În același timp, evită orice angajament de reducere a inegalității globale, de a face energia accesibilă, de a trage corporațiile multinaționale la răspundere pentru încălcările drepturilor omului,

Toată această muncă comună ar putea avea ceva bun practic dacă nu ar exista trei elemente cruciale: în primul rând, acordul eludează procesul de revizuire interguvernamentală; în al doilea rând, acordul ridică multistakeholderismul drept soluție la problemele sistemului multilateral actual; și în al treilea rând, parteneriatele propuse cu mai multe părți interesate nu sunt guvernate de niciun sistem democratic formal. Dacă secretarul general s-ar fi convins de înțelepciunea unei căsătorii ONU cu WEF, ar fi putut înainta proiectul MOU spre aprobare de către statele membre. În schimb, secretarul general s-a alăturat FEM, declarând de fapt că grupurile cu mai multe părți interesate fără nicio supraveghere interguvernamentală oficială sunt un sistem de guvernanță mai bun decât un sistem de o țară-un vot.

Toate grupurile de guvernare cu mai multe părți interesate sunt în mare parte compuse dintr-un grup auto-selectat de corporații multinaționale și acele organizații și indivizi cu care doresc să lucreze. Aceștia funcționează fără niciun regulament intern comun pentru a proteja opiniile tuturor celor care ar putea fi afectați de grup. Participarea la un grup cu mai multe părți interesate este o activitate voluntară. Aranjamentele de renunțare la abandon sunt antitetice eforturilor ONU de 75 de ani de a construi un sistem de guvernanță global sigur, stabil, cu o înțelegere clară a obligațiilor, responsabilităților și pasivelor.

Ceea ce este surprinzător este că, acceptând acest acord de căsătorie cu WEF, secretarul general al ONU marginalizează sistemul interguvernamental pentru a-l „salva”.