Contemplând Destine

În momentele de mare acalmie din viață (sărbători, boală, carantină sau pușcărie) atunci cand aparent ne pierdem “libertatea de a trăi”, în realitate avem șansa de a ne analiza existența dintr-o perspectivă diferită față de cea din restul zilelor noastre.
Căci dacă în vremurile “normale”, lumea este un imens viespar, un iureș de activități și evenimente ce ne absorb cvasi-total în maelstromul Vieții, în astfel de momente privilegiate de acalmie, povestea vieții se întinde în fața ochilor noștri precum un roman de aventuri sau unul plicticos, depinde de tipul de personaj pe care am ales să îl “trăim”…

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;

Privind retrospectiv, ne putem nu doar bucura de micile victorii și întrista de marile înfrângeri, ci detașându-ne de perspectiva propriei persoane, putem vedea Tiparul fiecărei existențe, în individualitatea ei…

Căci destinul fiecărui om este, cu rare excepții, precum un model de broderie, punctat cu jaloane si semne pe pânza Realității. Avem libertatea de a trece cu acul și ața existenței noastre individuale prin acest model complicat (sau simplu) al propriului Destin, sau îl ratăm mai mult sau mai puțin, datorită egoismelor ce ne determină să facem alegeri lăturalnice – față de modelul sublim al unei existențe în deplină armonie cu Întregul.
În goana noastră egoistă după fericirea personală, de multe ori avem sentimentul că doar “măreția” unei existențe memorabile ne poate împlini. Mai ales în tinerețe, fiecare om nutrește în sinea lui speranța secretă că destinul său este unul special, unic și irepetabil.
Și astfel, visăm la “marea” iubire, la “marea” lovitură financiară, la “marele” succes profesional care să ne impună în fața celorlalți drept model de “reușită” în viață, când în realitate, întreaga noastră viață este alcătuită din mici alegeri, toate cu mari consecințe asupra drumului nostru.

Atunci când abandonezi himerele “însemnătății”, realizezi că poti fi “mare” in toate micile si aparent nesemnificativele momente ale vieții. “Măreția” se ascunde în fiecare moment în care suntem pe calea destinului nostru, urmând semnele tainice, nevăzute (pentru ochiul profan) ale Binelui și Altruismului.

Căci un bine dezinteresat făcut unui alt om, la momentul potrivit, este precum o rază de lumină divină ce își găsește reflexia orbitoare în oglinda sufletului celui aflat în nevoie și astfel, luminează în întunericul unei lumi întunecate de egoism.
Omul care își îndeplinește cu adevărat destinul este cel ce acționează cu altruim si compasiune, ajutându-i pe cei din jur și devenind astfel, pentru ei, un far călăuzitor al bunătății, un reper și un îndemn către altruism.

Ce altă măreție o poate depăși pe aceasta ?!