La 90 de ani de la prima folosire clinicã a insulinei, majoritatea articolelor despre diabet îi citeazã pe specialiºtii canadieni ca unici descoperitori ai substanþei. Însã lumea medicalã ºtie cã profesorul Nicolae Paulescu ºi-a publicat cercetãrile cu aproape doi ani înainte de decernarea Nobelului. În 1921, profesorul Nicolae Paulescu anunþa descoperirea insulinei în revista belgianã „Archives Internationales de Physiologie“. Pancreina, cum o numea el, provoca scãderea glicemiei, dar ºi a corpilor cetonici ºi a ureei în sângele câinilor care sufereau de diabet. La distanþã de doi ani, medicul Frederick Grant Banting ºi biochimistul John J.R. Macleod de la Universitatea din Toronto primeau Nobelul în fiziologie ºi medicinã pentru aceeaºi descoperire. Însã, spre deosebire de profesorul Paulescu, canadienii au fost propuºi Comisiei Nobel pentru aceastã distincþie. Cu alte cuvinte, pe Nicolae Paulescu nu l-a nominalizat niciunul dintre oamenii de ºtiinþã care au primit invitaþii în acest sens din partea Institutului Nobel. Informaþia apare în monografia „Polemica Paulescu: ªtiinþã, Politicã, Memorie“ (editura Curtea Veche) scrisã de prof. dr. Constantin Ionescu-Târgoviºte, Directorul Institutului Naþional de Diabet, Nutriþie ºi Boli Metabolice „Prof. Dr. N. Paulescu“ din Bucureºti, ºi de istoricul Horia Bozdoghinã. Paºii descoperirii Nu se poate pune problema cã medicul român nu ºi-ar fi popularizat lucrarea, el pãstrând legãtura cu mediul academic francez, pe care îl cunoºtea încã din perioada studiilor (Nicolae Paulescu a studiat medicina la Paris ºi a profesat ca asistent-chirurg la Spitalul Notre-Dame du Perpetuél Secours). – În 1916, Paulescu a obþinut un extras apos de pancreas care, injectat unui câine cu diabet, a dus la scãderea glucozei în sânge. Dupã primul rãzboi mondial, ºi-a reluat cercetãrile ºi a reuºit sã izoleze hormonul pancreatic antidiabetic, pe care l-a denumit pancreinã. – În perioada apilie – iunie 1921, a publicat patru articole despre aceste descoperiri la Paris, prin intermediul Secþiei Române a Societãþii de Biologie. – O lucrare mai amplã pe aceastã temã a fost trimisã în iunie revistei Archives Internationales de Physiologie din Liege, Belgia ºi publicatã în numãrul din august din acelaºi an. – Metoda folositã de Paulescu pentru a izola extrasul pancreatic era similarã celei descrise de biochimistul american Israel Simon Kleiner în douã articole, publicate în 1915 ºi 1919 în Journal of Biological Chemistry. Nu se ºtie dacã Paulescu avea cunoºtinþã de lucrarea cercetãtorului evreu, cert este cã nu îl menþioneazã ca referinþã bibliograficã. – 1922 – Nicolae Paulescu ºi-a patentat descoperirea la Ministerul Industriei ºi Comerþului. Pancreina nu a fost folositã pentru uz uman în intervalul scurs pânã la decernarea premiului Nobel. – 1922 – canadienii Banting, Macleod, James Collip ºi Charles Best publicã lucrarea cu care primii doi vor câºtiga Nobelul (ulterior au împãrþit banii împreunã cu Collip ºi cu Best). Lucrarea analiza ºi efectele folosirii insulinei asupra omului –  prima injectare a insulinei la om dateazã din 11 ianuarie 1922. Pro ºi contra Paulescu În discursul de primire a premiului Nobel, Banting ºi Macleod au recunoscut contribuþia lui Paulescu în descoperirea insulinei. Printre primii oameni de ºtiinþã care-au încercat sã corecteze  „greºeala istoricã“ comisã împotriva lui Paulescu a fost profesorul scoþian Ian Murray, vicepreºedintele Asociaþiei Britanice de Diabet ºi membru fondator al Federaþiei Internaþionale de Diabet. “Distinsul om de ºtiinþã român Paulesco a primit insuficientã recunoaºtere. La momentul la care echipa din Toronto îºi începea cercetãrile, el reuºise deja sã extragã hormonul antidiabetic din pancreas ºi sã-i demonstreze eficacitatea în reducerea glicemiei la câinii diabetici“, scria el în 1971 în Journal of the History of Medicine and Allied Sciences: Au fost ºi voci care au considerat exageratã toatã polemica. Monografia scrisã de prof. dr. Constantin Ionescu-Târgoviºte îl citeazã pe profesorul Michael Bliss din Toronto: „Echipa canadianã a reuºit sã depãºeascã cu mult lucrãrile izolaþilor sãi precursori – Zuelzer în Germania, Paulescu în România, Kleiner în Statele Unite – care au trebuit sã lucreze în condiþii primitive ºi care nu au reuºit sã convingã pe nimeni cã ocazionalele lor succese în scãderea zahãrului din sânge constituiau o descoperire clarã ºi importantã.“ Cât a contat antisemitismul Nicolae Paulescu era recunoscut pentru atacurile sale virulente împotriva evreilor. În 1922, înfiinþa, împreunã cu A.C. Cuza, Uniunea Naþionalã Creºtinã, al doilea partid din Europa care a adoptat zvastica drept simbolul sãu oficial. A publicat cãrþi, broºuri, articole care atrãgeau atenþia asupra pericolului evreiesc ºi franc-masonic (în 1913 – „Fiziologia filozoficã: spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Franc-Masoneria“, în 1928 – „Degenerarea rasei jidãneºti“). Omul de ºtiinþã care cunoºtea la perfecþie franceza, latina ºi greaca veche a scris despre inferioritatea biologicã a naþiei evreieºti, din punctul de vedere al medicului: „se ºtie cã creerul Jidanilor are o greutate cu mult mai micã decât cel al Arienilor“, citeazã monografia „Polemica Paulescu“. Decizia din 2003 a autoritãþilor pariziene de-a inaugura bustul profesorului în faþa spitalului Hôtel Dieu a fost întâmpinatã cu proteste din partea organizaþiilor evreieºti. Din scrisoarea trimisã de Centrul „Simon Wiesenthal“ ministrului francez al sãnãtãþii ºi ambasadorului României la Paris: „Dacã în 1923, Comitetul Nobel a judecat întreaga persoanã a laureatului (n.r.: în original „persona“, care este ºi un termen din psihologia lui Jung), atunci la fel trebuie sã procedeze ºi Hôtel Dieu în 2003 ºi sã concluzioneze cã brutala inumanitate a lui Paulescu îi anuleazã orice merit ºtiinþific.“ Nicolae Cajal, membru al academiei Române de ªtiinþe ºi preºedintele Federaþiei Comunitãþilor Evreieºti din România între 1994 ºi 2004, considera cã trebuie fãcutã o deosebire între meritele ºtiinþifice ºi punctele de vedere personale. 300 de milioane de diabetici Diabetul este o boalã metabolicã ce duce la creºterea nivelului de glucozã în sânge. Cel de tip I apare din cauzã cã pancreasul nu poate produce insulinã, iar cel de tip II pentru cã celulele nu reacþioneazã la insulinã. În România sunt declaraþi peste 600.000 de bolnavi de diabet. resurse: adevãrul.ro