Elita mondialã, 1% global Studiul de faþã îºi propune sã rãspundã la urmãtoarele întrebãri: cine este acel 1% al elitelor mondiale ºi în ce mãsurã acestea opereazã organizat pentru a obþine câºtiguri în defavoarea restului de 99%? Vom analiza pentru început doar un segment din acest procent de 1% ºi anume sectorul extracþiei zãcãmintelor naturale, ale cãrui companii, pentru a se îmbogãþii, exploateazã din sol materiale de bun comun folosind forþã de muncã ieftinã. Acesta include companii extractoare de petrol, gaz ºi diverse minereuri iar valoarea materialului îndepãrtat depãºeºte cu mult costul actual al procesului de extracþie. Analizãm deasemenea sectorul investiþiilor: companii a cãror principalã activitate este comasarea ºi reinvestirea capitalului. Acest sector include la nivel global bãnci centrale, firme de management ºi investiþii majore de capital ºi alte companii precum cele de asigurãri, al cãror scop principal este comasarea ºi apoi reinvestirea banilor. În cele din urmã vom analiza modul în care reþelele globale ale puterii centralizate – elita mondialã, companiile ºi diversele guverne aflate în slujba lor – planificã, manipuleazã ºi implementeazã politici guvernamentale ce favorizeazã în permanenþã concentrarea puterii ºi a bogãþiei. Demonstrãm cum imperiul mediatic-militaro-industrial SUA–NATO acþioneazã în serviciul clasei corporatiste transnaþionale pentru protejarea capitalului internaþional. Bogaþi ºi sãraci Miºcarea de tip „Occupy“ a dezvoltat o mantrã ce se adreseazã marii inegalitãþi de putere ºi bogãþie dintre cel mai bogat un procent al lumii ºi noi restul, 99 de procente. În timp ce mantra celor 99% serveºte în mod categoric ca ºi mijloc motivaþional pentru o implicare deschisã, existã puþine informaþii despre componenþa celor 1% ºi despre modul în care aceºtia menþin puterea mondialã. Cu toate cã un numãr însemnat de studii academice au avut ca subiect elita din SUA, doar în ultima decadã ºi jumãtate au început sã aparã cercetãri asupra clasei corporatiste transnaþionale. [i] Cartea autorului Leslie Sklair, The Transnational Capitalist Class publicatã în 2001, este una din primele lucrãri ce a abordat ideea existenþei unei interconexiuni în cadrul acelui un procent al capitalismului global. [ii] Sklair a demonstrat cum globalizarea a conferit corporaþiilor transnaþionale roluri internaþionale lãrgite, originea acestora devenind mai puþin importantã în comparaþie cu acordurile internaþionale dezvoltate de Organizaþia Mondialã a Comerþului ºi de alte instituþii internaþionale. În anul 2000, Sklair publica într-o lucrare academicã: „Clasa capitalistã transnaþionalã poate fi analitic împãrþitã în patru mari segmente: (i) proprietarii ºi administratorii corporaþiilor transnaþionale precum ºi asociaþii locali ai acestora; (ii) birocraþii ºi politicienii; (iii) specialiºtii internaþionali; (iv) elitele de consum (comercianþii ºi media)… Este deasemenea important de semnalat… clasa capitalistã transnaþionalã ºi fiecare dintre componentele sale nu sunt întotdeauna la unison în fiecare privinþã… “ [iii] Din estimãri, averea totalã mondialã este de pânã la 200 trilioane de dolari SUA, Europa ºi Statele Unite deþinând aproximativ 63 de procente. Pentru a face parte din jumãtatea cea mai bogatã a lumii, dupã ce au fost scãzute datoriile, un adult are nevoie doar de 4.000 $ în bunuri. Un adult are nevoie de mai mult de 72.000 $ pentru a fi inclus în top 10% al deþinãtorilor de avere la nivel mondial, ºi mai mult de 588.000 $ pentru a fi membru în top 1%. În 2010, cei aflaþi în top 1% cei mai bogaþi oameni la nivel mondial, au ascuns în diverse locaþii pe glob, în conturi bancare secrete scutite de taxe, între 21 ºi 32 trilioane de dolari. [iv] În acest timp, cealaltã jumãtate mai sãracã a globului deþinea însumat mai puþin de douã procente din averea globalã [v]. Banca Mondialã raporta în anul 2008, faptul cã 1,29 miliarde de oameni trãiau în sãrãcie extremã, cu mai puþin de 1,25 $ pe zi, iar încã 1,2 miliarde trãiau cu mai puþin de 2$ zilnic. [vi] Starvation.net semnala cã cel puþin 35.000 de persoane, în majoritatea lor copii, mor zilnic de foame.[vii] Global, fermierii produc mai multe alimente decât este necesar pentru a hrãni adecvat întreaga populaþie, cu toate acestea însã, speculanþii de mãrfuri ºi comercianþii de cereale gigant precum Cargill controleazã distribuþia ºi preþul mondial la alimente. [viii] A adresa puterea pe care acei 1% o deþin – a identifica cine sunt ºi care le sunt obiectivele – este în mod clar o problemã de viaþã ºi de moarte. De-a lungul istoriei, diverse entitãþi puternice au capturat ºi concentrat averi prin campanii de cucerire. Odatã obþinute, acestea pot fi folosite pentru a înfiinþa mijloace de producþie, precum morile britanice de bumbac din vechime, ce exploatau puterea de muncã a muncitorilor pentru a produce bunuri a cãror valoare de schimb era mai mare decât costul muncii – un proces analizat de Karl Marx în „Capital“.[ix] O fiinþã umanã este capabilã sã producã un articol de o anumitã valoare. Firme organizate angajeazã muncitori ce sunt plãtiþi sub valoarea puterii lor de muncã. Rezultatul este obþinerea a ceea ce Marx numea „plusvaloarea“, ca surplus la costul muncii. Crearea de plusvaloare permite proprietarilor mijloacelor de producþie sã concentreze ºi mai mult capital. În plus, acumularea de capital accelereazã exploatarea resurselor naturale de cãtre antreprenorii privaþi – chiar dacã aceste resurse naturale sunt de fapt moºtenirea noastrã comunã, a tuturor.[x] Sectorul extracþiei de zãcãminte: Freeport – McMoRan Freeport-McMoRan Copper & Gold Inc. (FCX) este cea mai mare companie extractoare de aur ºi cupru la nivel mondial. Aceasta controleazã zãcãminte imense în Papua [de Vest], Indonezia ºi activeazã deasemenea în America de Nord ºi de Sud, precum ºi în Africa. În anul 2010, Freeport a înregistrat câºtiguri de 18,9 miliarde $ ºi un venit net de 4,2 miliarde $.[xi] La mina Grasberg din Papua sunt angajaþi 23.000 de muncitori, plãtiþi cu mai puþin de trei dolari pe orã. În septembrie 2011, muncitorii au intrat în grevã solicitând salarii mai mari ºi condiþii mai bune de muncã. Freeport le-a oferit o creºtere salarialã de 22 de procente dar greviºtii au spus cã nu este suficient ºi au solicitat o creºtere salarialã comparabilã cu standardele internaþionale de 17-43 $ pe orã. La aceastã disputã s-a adãugat ºi nemulþumirea triburilor locale din cauza poluãrii ºi a drepturilor de folosire a terenului, astfel cã membrii acestora, înarmaþi cu suliþe ºi sãgeþi,   s-au alãturat angajaþilor Freeport, blocând drumurile de acces cãtre minã.[xii] În timpul tentativei greviºtilor de a bloca autobuzele cu muncitori aduºi sã îi înlocuiascã, forþele de ordine finanþate de Freeport au omorât ºi rãnit mai mulþi protestatari. Freeport a ajuns în atenþia internaþionalã pentru plãþile ce le-a efectuat autoritãþilor locale ca sã le garanteze securitatea. Din 1991 ºi pânã în prezent Freeport a plãtit aproape 13 miliarde $ guvernului din Indonezia – reprezentând una din cele mai mari surse de venit ale acestuia – la o ratã de redevenþã de 1,5 % pentru aurul ºi cuprul extras. Ca urmare, poliþia regionalã ºi armata indonezianã se aflã la bunul lor plac. Cunoscuta organizaþie nonguvernamentalã Imparsial ridicã aceastã cifrã la 14 milioane de dolari anual.[xiii] Aceste plãþi au atras atenþia asupra altor plãþi mai mari, fãcute de-a lungul anilor de Freeport cãtre forþele militare indoneziene, care, o datã fãcute publice, au declanºat o anchetã a Comisiei pentru Valori Mobiliare ºi Operaþiuni Bursiere SUA pentru a stabili responsabilitatea companiei Freeport în conformitate cu Legea SUA privind Practicile de Corupþie din Strãinãtate. În plus, poliþia ºi armata au fost deseori criticate pentru încãlcarea drepturilor omului în special în regiunile izolate de munte, acolo unde o miºcare separatistã activa de decenii. Amnesty International a documentat numeroase cazuri de folosire nejustificatã a forþei împotriva greviºtilor ºi susþinãtorilor acestora. Spre exemplu, în Jayapura, capitala Papua, forþele de securitate indoneziene au atacat o adunare popularã precum ºi muncitorii greviºti de la mina Freeport din sudul muntos al þãrii. Cel puþin cinci oameni au fost uciºi ºi mulþi alþii au fost rãniþi în atacuri, ceea ce demonstreazã o folosire excesivã ºi continuã a forþei brute împotriva manifestanþilor paºnici. Pe 19 octombrie 2011, a avut loc un alt atac brutal ºi nejustificat împotriva a mii de protestatari paºnici din Papua ce îºi manifestau legal dreptul la adunare ºi libertate a expresiei. În urma intervenþiei, ºase protestatari au fost arestaþi pentru trãdare, sute au fost reþinuþi, mult mai mulþi rãniþi ºi cel puþin trei au fost uciºi.[xiv] Pe 7 noiembrie 2011, Jakarta Globe semnala: „Greviºtii de la Freeport-McMoran Copper & Gold, filiala din Papua, ºi-au micºorat pretenþiile de mãrire a salariului minim garantat de la 7,5$ la 4$ pe orã, dupã cum a afirmat Sindicatul Muncitorilor din Indonezia (SPSI)…“[xv] Muncitorii Freeport de la mina de cupru Cerro Verde din Peru au intrat deasemenea în grevã cu aproximaþie la aceeaºi datã, evidenþiind dimensiunile globale ale problemei. Angajaþii Cerro Verde au solicitat o mãrire de salariu de 11 procente, compania oferindu-le doar trei. Greva peruvianã a luat sfârºit pe 28 noiembrie 2011.[xvi,xx] În data de 14 decembrie 2011, Freeport a anunþat un acord cu mina din Indonezia, contractual colectiv de muncã fiind extins cu doi ani. Muncitorii urmau sã primeascã pentru început un salariu de bazã de 2$ pe orã, ca apoi sã fie mãrit cu 24% dupã primul an ºi 13% dupã cel de-al doilea. Acordul includea deasemenea îmbunãtãþiri la diverse beneficii ºi un bonus unic la semnãturã echivalent cu salariul pe trei luni. [xvii] În ambele greve de la Freeport, guvernul a exercitat presiuni asupra manifestaþiilor, pentru ca acestea sã înceteze. Nu numai cã intervenþia forþelor locale de poliþie ºi militare a fost evidentã, dar au existat ºi interese internaþionale la nivel înalt. În tot acest timp, administraþia Obama a ignorat încãlcãrile brutale ale drepturilor omului din Indonezia ºi în schimb a întãrit legãturile militare bilaterale. Secretarul American al Apãrãrii, Leon Panetta, ce a sosit în Indonezia imediat dupã atacul din Jayapura, nu a condamnat în nici un fel agresiunea ºi a „reconfirmat sprijinul SUA pentru apãrarea integritãþii teritoriale a Indoneziei“. În plus, Panetta se pare cã ar fi apreciat modul în care greva a fost gestionatã.[xviii] Simpla menþiune a grevei de cãtre acesta atestã faptul cã în joc se aflã profitul ºi interesul marilor corporaþii internaþionale la cel mai înalt nivel al puterii mondiale. Pentru a consolida relaþiile bilaterale, preºedintele SUA Barack Obama a vizitat Indonezia în noiembrie 2011 ca parte a eforturilor crescute ale Washingtonului de a combate influenþa Chinei în Asia ºi Pacific. Preºedintele Obama a anunþat recent faptul cã Statele Unite în cooperare cu Australia vor începe prin rotaþie desfãºurarea a 2.500 de puºcaºi marini la o bazã militarã din Darwin, o mãsurã destinatã sã consolideze prezenþa SUA în regiune ºi sã permitã celor douã state realizarea unor exerciþii militare comune. Existã însã unele voci care susþin cã SUA are de fapt o agendã ascunsã. Publicaþia thailandezã The Nation a sugerat cã puºcaºii marini americani ar putea fi staþionaþi în Darwin pentru a garanta de la distanþã securitatea minei de aur ºi cupru din Papua de Vest aparþinând companiei americane Freeport, aflatã la mai puþin de douã ore de zbor.[xix] În Indonezia, opinia publicã este puternic împotriva companiei Freeport.[xxi] Greviºtii Freeport au câºtigat susþinerea miºcãrii Occupy din SUA atunci când, pe 28 octombrie 2011, activiºti din Occupy Phoenix, Timorul de Est ºi Indonesia Action Network au protestat în faþa sediului general Freeport din Phoenix, Arizona, împotriva crimelor comise de poliþia indonezianã la mina Grasberg.[xxii] Consiliul director al Freeport-McMoRan Preºedintele Freeport-McMoRan (FCX) James R. Moffet deþine mai mult de patru milioane de acþiuni cu o valoare individualã de aproximativ 42$. Conform raportului anual FCX din iunie 2011, salariul acestuia pe 2010 a fost de 30,57 milioane de dolari. Preºedintele consiliului de administraþie, Richard C. Adkerson, deþine mai mult de 5,3 milioane $ în acþiuni. Salariul sãu pe 2010 a fost deasemenea de 30,57 milioane de dolari. Veniturile obþinute îi plaseazã în jumãtatea superioarã a topului 1% mondial. Interconectivitatea cu forurile de putere de la cel mai înalt nivel de la Casa Albã ºi Pentagon, dupã cum indicã atenþia deosebitã acordatã de Secretarul Apãrãrii ºi de faptul cã preºedintele SUA cunoaºte situaþia, nu lasã nici o urmã de îndoialã asupra faptului cã directorii Freeport-McMoRan sunt poziþionaþi ferm la cel mai înalt nivel al clasei corporatiste transnaþionale. Mai jos este o listã cu directorii Freeport-McMoRan ºi asociaþii acestora (din trecut sau actuali) din administraþie ºi/sau corporaþii: · James R. Moffett – co-preºedinte, preºedinte ºi director la McMoRan Exploration Company; PT Freeport Indonezia; Madison Minerals Inc.; Horatio Alger Association of Distinguished Americans; Agrico, Inc.; Petro-Lewis Funds, Inc.; Bright Real Estate Services, LLC; PLC–ALPC, Inc.; FM Services Company. · Richard C. Adkerson – Arthur Andersen & Company; preºedinte al consiliului de administraþie, International Council on Mining and Metals; membru al comitetului de administraþie, International Copper Association, The Business Council, the Business Roundtable; membru al comitetului consultativ la Kissinger Institute ºi Madison Minerals Inc. · Robert J. Allison, Jr – Anadarko Petroleum Corporation (în 2010 venituri de $11 miliarde); Amoco Production Company. · Robert A. Day – Director General la Fundaþia W. M. Keck (în 2010 bunuri în valoare de mai mult de 1 miliard $); avocat în Costa Mesa, CA. · Gerald J. Ford – Hilltop Holdings Inc.; FirstAcceptance Corporation; Pacific Capital Bancorp (cifrã anualã de vânzãri de 13 miliarde $); Golden State Bancorp, Inc. (fuziune cu Citigroup în 2002); Rio Hondo Land & Cattle Company (cifrã anualã de vânzãri de 1,6 milioane $); Diamond Ford, Dallas (cifrã de vânzãri, 200 milioane $); Scientific Games Corporation; SWS Group, Inc. (cifrã de vânzãri 422 milioane $); American Residential Communities LLC. · H. Devon Graham, Jr – R. E. Smith Interests Inc. (companie de management al bunurilor; profit 670.000 $). · Charles C. Krulak – preºedinte la Birmingham – Southern College; comandant Marine Corps, 1995–1999; MBNA Corporation; Union Pacific Corporation (cifrã anualã de vânzãri de 17 miliarde $); Phelps Dodge Corporation (achiziþionatã de FCX în 2007). · Bobby Lee Lackey – Director General la McManus–Wyatt Hidalgo Produce Marketing Co. · Jon C. Madonna – Director General la KPMG, (servicii de audit profesionale; cifrã anualã de vânzãri 22,7 miliarde $); AT&T Inc. (2011 venituri de 122 miliarde $); Tidewater Inc. (2011 venituri de 1,4 miliarde $). · Dustan E. McCoy – Director General la Brunswick Corp. (profit 4,6 miliarde $); Louisiana – Pacific Corp. (2011 profit 1,7 miliarde $). · B. M. Rankin, Jr – vicepreºedinte la FCX; co-fondator în 1969 al McMoRan Oil & Gas LLC. · Stephen Siegele – fondator/ Director General la Advanced Delivery & Chemical Systems, Inc.; Advanced Technology Solutions; Fluorine On Call, Ltd. Consiliul de administraþie al Freeport-McMoRan, parte componentã a topului 1% mondial, nu numai cã deþine controlul celei mai mari companii miniere din lume extractoare de cupru ºi aur, dar menþine ºi strânse legãturi cu membrii din consiliile de administraþie a altor douã mari multinaþionale, bãnci, fundaþii, armatã ºi grupuri guvernamentale. Acest consiliu de administraþie, format din 12 membrii, constituie o reþea strânsã de persoane cu conexiuni ºi influenþã în actul decizional al altor mari companii ºi controleazã aproximativ 200 miliarde de dolari, venitul anual al acestora. Freeport-McMoRan demonstreazã cum industria extractoare de minereuri se îmbogãþeºte pe seama fondului comun de resurse naturale, însuºindu-ºi surplusul rezultat în urma eforturilor angajaþilor, prin furtul bunurilor ce aparþin de drept tuturor. Acest proces este protejat de guvernele din þãrile unde Freeport desfãºoarã activitãþi miniere, protectorul suprem fiind chiar imperiul militar al SUA ºi al Organizaþiei Atlanticului de Nord (NATO). În plus, Freeport-McMoRan are conexiuni cu unul din cele mai mari grupuri transnaþionale capitaliste de elitã din lume. Peste 7% din acþiunile Freeport sunt deþinute de BlackRock, Inc., o mare firmã de management al investiþiilor cu sediul în Manhattan, NY. Sectorul de investiþii: BlackRock Internaþional, multe firme opereazã primar ca ºi grupuri de investiþii, administrând capital ºi investind în alte companii. Adesea, aceste firme nu fac nimic altceva decât bani, ºi sunt preocupate sã evite orice intervenþie ºi sã-ºi recupereze capitalul oriunde în lume cu ajutorul diverselor taxe, regulamente ºi intervenþii guvernamentale. BlackRock, Inc. este cea mai mare firmã de management al investiþiilor din lume, cu peste 10.000 de angajaþi ºi echipe de investiþii în 27 de þãri. Baza sa de clienþi, pe lângã programe de pensii pentru public, corporaþii, sindicate ºi sectoare din industrie, include ºi guverne, companii de asigurãri, fonduri de întrajutorare, aºezãminte, fundaþii, opere de caritate, corporaþii, instituþii oficiale, fonduri suverane de sãnãtate, bãnci, personal din finanþe-bãnci ºi indivizi de peste tot din lume. În decembrie 2009, BlackRock a achiziþionat Barclays Global Investors. Din martie 2012, BlackRock administreazã bunuri în valoare de 3,68 trilioane de dolari provenite din dividende, venituri fixe, operaþiuni cu bani lichizi, investiþii alternative, imobiliare ºi consultanþã.[xxiii] Pe lângã Freeport-McMoRan, BlackRock deþine pachete majoritare la – Chevron (49 milioane acþiuni, 2,5%), – Goldman Sachs (13 milioane acþiuni, 2,7%), – Exxon Mobil (121 milioane acþiuni, 2,5%), – Bank of America (251 milioane acþiuni, 2,4 %), – Monsanto (12 milioane acþiuni, 2,4 %), – Microsoft (185 milioane acþiuni, 2,2 %), – ºi multe altele.[xxiv] BlackRock administreazã fonduri de investiþii atât publice cât ºi private precum Fondul de Pensii al Funcþionarilor Publici din California, Fondul de Pensii al Cadrelor Didactice din California, Freddie Mac, Cercetaºii SUA, Boeing, Sears, Verizon, Raytheon, PG&E, Fondul de Pensii al Angajaþilor din NYC, Asociaþia Regionalã a Pensionarilor din Los Angeles, GE, Cisco ºi altele. Conform raportului anual al BlackRock, publicat în aprilie 2011, consiliul director este compus din 18 membrii. Consiliul conþine trei mari categorii de clase – clasa I, clasa II ºi clasa III – mandatul membrilor unei clase expirând în fiecare an prin rotaþie. Membrii unei clase sunt în general aleºi la fiecare ºedinþã anualã pentru un mandat de trei ani sau pânã când sunt înlocuiþi de alþi succesori calificaþi. Fiecare clasã conþine aproximativ o treime din numãrul total de directori ce alcãtuiesc consiliul director. BlackRock are acorduri speciale cu Merrill Lynch & Co., Inc., o subsidiarã deþinutã în întregime de Bank of America Corporation, cu Barclays Bank PLC ºi filialele. Doi pânã la patru membrii ai consiliului sunt din conducerea BlackRock; un director este desemnat de Merrill Lynch; doi directori, fiecare într-o clasã diferitã sunt desemnaþi de PNC Bank; doi directori, fiecare într-o clasã diferitã sunt desemnaþi de Barclays; iar restul directorilor sunt independenþi. Consiliul director al BlackRock Mai jos este o listã cu directorii BlackRock ºi afilierile acestora (din trecut sau din prezent) în mediul corporatist, cu diverse instituþii, etc: Directorii din Clasa I (mandatul expirã în 2012): · William S. Demchak – vicepreºedinte senior la PNC (bunuri 271 miliarde $); JPMorgan Chase & Co. (2011 bunuri 2,2 trilioane $). · Kenneth B. Dunn, PhD – profesor de economie ºi finanþe la David A. Tepper School of Business din cadrul Universitãþii Carnegie Mellon; ex MD la Morgan Stanley Investment Management (bunuri 807 miliarde $). · Laurence D. Fink – preºedinte/Director General la BlackRock; administrator, Universitatea New York; administrator, Boys’ Club din NY. · Robert S. Kapito – preºedinte la BlackRock; administrator la The Wharton School, Universitatea Pennsylvania. · Thomas H. O’Brien – fost Director General la PNC; Verizon (2011 venituri 110 miliarde $). · Ivan G. Seidenberg – fost preºedinte la Verizon; fost Director General la Bell Atlantic; Honeywell International Inc.(2010 venituri 33,3 miliarde $); Pfizer Inc. (2011 venituri 64 miliarde $); fost preºedinte al Business Roundtable; National Security Telecommunications Advisory Committee; Preºedintele Consiliului Academiei de ªtiinþe din New York.[xxv] Directorii din Clasa II (mandatul expirã în 2013): · Abdlatif Yousef Al-Hamad – preºedinte consiliu de administraþie la Fondul Arab pentru Dezvoltare Economicã ºi Socialã (bunuri 2,7 trilioane $); fost Ministru de Finanþe ºi Ministru al Planificãrii, Kuwait; Kuwait Investment Authority; Task Force la Multilateral Development Banks; International Advisory Boards of Morgan Stanley, Marsh & McLennan Companies, Inc., American International Group, Inc. ºi National Bank of Kuwait. · Mathis Cabiallavetta – Swiss Reinsurance Company Ltd (2010 venit 28 miliarde $); Director General la Marsh & McLennan Companies, Inc. (2011 venit 11,5 miliarde $); Union Bank din Elveþia (2012 bunuri 620 miliarde $); Philip Morris International (2010 venit 27 miliarde $). · Dennis D. Dammerman – General Electric Company (2012 venit 147 miliarde $); Capmark Financial Group (fost GMAC); American International Group (2010 venit 77 miliarde $); Genworth Financial (2010 bunuri 100 miliarde $); Swiss Re (2012 bunuri 620 miliarde $); Discover Financial Services (2011 venit 3,4 miliarde $). · Robert E. Diamond, Jr – Director General la Barclays PLC (2011 venit 32 miliarde $); International Advisory Board la British–American Business Council. · David H. Komansky – Director General la Merrill Lynch (divizie a Bank of America, 2009) (2011 bunuri 2,3 trilioane $); Burt’s Bees, Inc. (deþinutã de Clorox); WPP Group (2011 venit 15 miliarde $). · James E. Rohr – Director General la PNC (2011 venit 14 miliarde $). · James J. Grosfeld – Director General la Pulte Homes, Inc. (2010 venit 4,5 miliarde $); Lexington Realty Trust (2011 bunuri 1,2 miliarde $). · Sir Deryck C. Maughan – Kohlberg Kravis Roberts & Co. (2011 bunuri 8,6 miliarde $); Diretor General la Salomon Brothers din 1992 pânã în 1997; unul din preºedinþii US–Japan Business Council; GlaxoSmithKline plc (2011 venit 41 miliarde $); Thomson Reuters (2011 venit 13,8 miliarde $). · Thomas K. Montag – preºedinte responsabil de marketing ºi banking pentru Bank of America Corporation (2011 venit 94 miliarde $); Merrill Lynch (divizie a Bank of America, 2009; 2011 management de bunuri în valoare de 2,3 trilioane $); Goldman Sachs (2011 venit 28,8 miliarde $). Directorii din Clasa III (mandatul expirã în 2014): · Murry S. Gerber – preºedinte executiv la EQT Corp. (2010 venit 1,3 miliarde $); Halliburton Company. · Linda Gosden Robinson – fost Director General la Robinson Lerer & Montgomery, LLC; Young & Rubicam, Inc.; WPP Group plc (2011 venit 15 miliarde $); Revlon, Inc. (2011 venit 1,3 miliarde $). · John S. Varley – Director General la Barclays PLC (2011 venit 32 miliarde $); AstraZeneca PLC (2011 venit 33,5 miliarde $). BlacRock reprezintã una dintre cele mai mari reþele de putere condensatã din top 1%. Cei 18 membrii ai consiliului director sunt conectaþi la o parte semnificativã a nucleului mondial de valori financiare. Deciziile lor pot schimba imperii, distruge monede naþionale ºi pot aduce în pragul sãrãciei milioane de oameni. Unii dintre giganþii de top mondial ai lumii capitaliste sunt conectaþi prin intermediul consiliilor de administraþie BlackRock, inclusiv Bank of America, Merrill Lynch, Goldman Sachs, PNC Bank, Barclays, Swiss Reinsurance Company Ltd, American International Group (AIG), UBS AG, Arab Fund for Economic and Social Development, JPMorgan Chase & Co. ºi Morgan Stanley. Companiile de top la nivel mondial ºi legãturile dintre acestea Un studiu ETH Zürich publicat în 2011 de Stefania Vitali, James B., Glattfelder ºi Stefano Battiston a arãtat cã un grup restrâns de companii – în principal bãnci – exercitã o putere imensã asupra economiei globale.[xxvi] Folosind informaþii din Orbis 2007, o bazã de date ce cuprinde 37 de milioane de companii ºi investitori, cercetãtorii elveþieni au analizat economia mondialã folosind modele matematice. Studiul este primul ce a urmãrit 43.060 de corporaþii transnaþionale ºi reþeaua de legãturi dintre acestea. A fost creatã astfel o „hartã“ cu 1.318 de companii aflate în centrul economiei globale. Rezultatul cercetãrii a pus astfel pe hartã o „super entitate“ formatã din 147 de companii ce controleazã în jur de 40% din venituri. Cele mai puternice 25 de companii din cele 147 identificate, sunt urmãtoarele: (1) Barclays PLC*; (2) Capital Group Companies, Inc.; (3) FMR Corporation; (6) JPMorgan Chase & Co.*; (7) Legal & General Group PLC; (8) Vanguard Group, Inc.; (9) UBS AG; (10) Merrill Lynch & Co., Inc.*; (11) Wellington Management Co., LLP; (12) Deutsche Bank; (13) Franklin Resources, Inc.; (14) Credit Suisse Group*; (15) Walton Enterprises, LLC; (16) Bank of New York Mellon Corporation; (17) Natixis SA; (18) Goldman Sachs Group, Inc.*; (19) T. Rowe Price Group, Inc.; (20) Legg Mason, Inc.; (21) Morgan Stanley*; (22) Mitsubishi UFJ Financial Group, Inc.; (23) Northern Trust Corporation; (24) Société Générale; (25) Bank of America Corporation*. (* reprezintã directorii BlackRock) De remarcat, pentru studiul nostru, faptul cã membrii consiliului de administraþie al BlackRock au legãturi directe cu cel puþin ºapte din cele 25 de corporaþii de top, pe care cercetãtorul Vitali ºi ceilalþi le-au identificat ca formând o „super-entitate“ internaþionalã. Cei 18 membrii ai consiliului controleazã ºi influenþeazã zeci de trilioane de dolari ºi reprezintã nucleul sectorului financiar corporatist. Mai jos este un exemplu în secþiune de entitãþi cheie ºi bunuri ce aparþin corporaþiilor ce alcãtuiesc „super-entitatea“ economicã mondialã aºa cum a fost ea descrisã de Vitali ºi ceilalþi. La cel mai înalt nivel al acestei „super-entitãþi“ economice au fost identificate urmãtoarele legãturi ºi figuri cheie: · Companiile Capital Group – control privat; cu sediul în Los Angeles; administreazã 1 trilion $ în bunuri. · FMR – una dintre cele mai mari firme de administrare de fonduri reciproce, administreazã 1,5 trilioane $ în bunuri ºi serveºte peste 20 de milioane de clienþi ºi instituþii; Edward C. (Ned) Johnson III, preºedinte ºi Director General. · AXA – administreazã 1,5 trilioane $ în bunuri, servind 101 milioane de clienþi; Henri de Castries, Administrator General ºi Director, Nestlé SA. · State Street Corporation – gestioneazã bunuri în valoare de 1,9 trilioane $; directori: Joseph L. Hooley ºi Kennett F. Burnes, fost preºedinte ºi Director General la Cabot Corporation (2011 venit 3,1 miliarde $). · JPMorgan Chase & Co. (2011 bunuri 2,3 trilioane $) –  directori: James A. Bell, fost vicepreºedinte executiv la compania Boeing; Stephen B. Burke, Director General la NBCUniversal ºi vicepreºedinte executiv la Comcast Corporation; David M. Cote, Director General la Honeywell International, Inc.; Timothy P. Flynn, fost preºedinte la KPMG International; ºi Lee R. Raymond, fost Director General la Exxon Mobil Corp. · Vanguard (2011 bunuri în administrare în valoare de 1,6 trilioane $) – directori: Emerson U. Fullwood, Fost vicepreºedinte la Xerox Corporation; JoAnn Heffernan Heisen, fost vicepreºedinte la Johnson & Johnson, Robert Wood Johnson Foundation; Mark Loughridge, Director la IBM Global Financing; Alfred M. Rankin, Jr, Director General la NACCO Industries, Inc., National Association of Manufacturers, Goodrich Corporation, ºi preºedinte la Federal Reserve Bank din Cleveland. · UBS (2012 bunuri 620 miliarde $) – directori: Michel Demaré, membru al consiliului de administraþie la Syngenta ºi la IMD Foundation (Lausanne); David Sidwell, fost Director la Morgan Stanley. · Merrill Lynch (Bank of America) (2011 bunuri în administrare în valoare de 2,3 trilioane $) – directori: Brian T. Moynihan, Director General la Bank of America; Rosemary T. Berkery, consilier juridic general pentru Bank of America/Merrill Lynch (fostã Merrill Lynch & Co., Inc.), membru al New York Stock Exchange‘s Legal Advisory Committee, director la Securities Industry and Financial Markets Association; Mark A. Ellman, director administrator la Credit Suisse First Boston; Dick J. Barrett, co-fondator al Ellman Stoddard Capital Partners ºi director la MetLife, Citigroup Inc., UBS, The Carlyle Group, ImpreMedia, Verizon, Fluor Corporation, Wells Fargo & Co. ºi Goldman Sachs Group. Directorii acestor companii super interconectate reprezintã doar un mic fragment din top 1%. Majoritatea persoanelor cu bunuri ce depãºesc în valoare 588.000 $ nu reprezintã jucãtori majori pe piaþa internaþionalã a finanþelor. În cel mai bun caz, pentru a genera profit, aceºtia angajeazã firme specializate în managementul bunurilor. Valoarea netã a acestora este deseori blocatã în bunuri fãrã valoare financiarã precum imobiliare ºi afaceri. Clasa corporatistã transnaþionalã ºi puterea globalã Cum reuºeºte clasa corporatistã transnaþionalã sã menþinã concentratã averea ºi puterea la nivel mondial? Cei mai bogaþi 1% din totalul populaþiei planetei reprezintã aproximativ 40 de milioane de adulþi. Aceºti 40 de milioane de oameni constituie cel mai bogat segment al populaþiilor þãrilor ºi regiunilor dezvoltate. Majoritatea acestora sunt profesioniºti ºi ocupã locuri de muncã sigure în cadrul unor instituþii recunoscute. Aproximativ 10 milioane de astfel de indivizi deþin bunuri în valoare de peste 1 milion de $, ºi aproximativ 100.000 deþin bunuri financiare în valoare de 30 de milioane de $. Urmãtorul nivel, imediat sub cei din top 1%, la categoria întâi, este deþinut de oameni cu locuri de muncã obiºnuite în cadrul marilor corporaþii, guvernelor, companiilor proprietate personalã sau în diverse instituþii din lume. Aceastã primã categorie deþine în jur de 30-40 % din totalul angajaþilor în þãrile dezvoltate, 30% în þãrile cu economii în curs de dezvoltare ºi 20% în economiile periferice. A doua categorie de oameni ai muncii este formatã din angajaþi ocazionali, muncitori din fabrici, muncitori ce lucreazã în stradã sau zilieri, categorie ce beneficiazã din ce în ce mai puþin de suport din partea autoritãþilor ºi a organizaþiilor de asistenþã socialã. În marea lor parte concentraþi în metropole, aceºtia constituie aproape 30-40 % din totalul muncitorilor în economiile puternic industrializate ºi 20% în economiile în curs de dezvoltare ºi cele periferice. Rãmâne astfel a o treia categorie, cea a oamenilor sãraci, ce variazã de la 30 % din numãrul de adulþi în þãrile dezvoltate ºi în curs de dezvoltare pânã la 50% din numãrul populaþiei în þãrile nedezvoltate, unde oportunitãþile de trai sunt extrem de limitate ºi lumea se luptã sã supravieþuiascã. Aceºtia sunt cei 2,5 miliarde de oameni ce trãiesc cu mai puþin de 2 $ pe zi, ce mor în fiecare zi cu zecile de mii de malnutriþie ºi alte boli uºor de tratat, ºi care probabil nu au auzit niciodatã un ton de apel telefonic.[xxvii] Dupã cum am vãzut în exemplele cu sectorul financiar ºi minier, elitele corporatiste sunt interconectate prin intermediul consiliilor de administraþie a peste 70 de mari multinaþionale, grupuri administrative, organizaþii media ºi alte instituþii academice ºi non-profit. În exemplul cu sectorul de investiþii se observã legãturi financiare mult mai puternice comparativ cu sectorul minier; cu toate acestea, ambele sectoare reprezintã reþele vaste de resurse ce sunt concentrate în cadrul fiecãrei companii la nivel de consiliu de administraþie. Exemplul succint cu resursele ºi directorii altor opt companii interconectate reprezintã o replicã la scarã redusã a unui model general de legãturi între consiliile de administraþie al corporaþiilor, grupurilor administrative, media ºi guvernele ce controleazã vaste resurse globale. Aceste relaþii strânse sunt întâlnite la nivelul companiilor de top al clasei corporatiste transnaþionale ºi formeazã astfel o reþea puternicã ºi compactã de indivizi ce au interese comune în a-ºi consolida poziþia dominantã mondialã. Studii de sociologie au demonstrat faptul cã directoratele au potenþialul de a facilita coeziunea politicã.[xxviii] Consiliile corporaþiilor transnaþionale se întrunesc în mod regulat pentru a stimula maximizarea profitului ºi viabilitatea pe termen lung a planurilor de afaceri. Într-o oarecare mãsurã se poate spune cã se formeazã alianþe conspiraþioniste în cadrul acestor consilii de directori atunci când aceºtia faciliteazã plãþi cãtre oficiali guvernamentali, conduc activitãþi ce submineazã organizaþiile de muncã, cautã sã manipuleze preþul unor produse (aur spre exemplu) sau se implicã în comerþul ilicit. Cei 30 de directori din exemplul nostru, din cadrul a douã mari companii puternic interconectate, influenþeazã unele dintre cele mai puternice grupuri administrative din lume, precum British-American Business Council, US-Japan Business Council, Business Roundtable, Business Council ºi Kissinger Institute. Aceºtia influenþeazã aproximativ 10 trilioane $ în resurse monetare ºi controleazã vieþile ºi locurile de muncã a multe sute de mii de oameni. Ei formeazã o elitã în sine, ce activeazã într-o lume a elitelor de top mondial ºi se constituie în clasa guvernantã de drept a lumii capitaliste. În plus, elitele mondiale ce compun topul 1% influenþeazã media corporatistã ºi deþin controlul firmelor de relaþii cu publicul. Presa corporatistã internaþionalã protejeazã interesele celor din top 1% servind drept mijloc de propagandã pentru clasa guvernantã. Aceasta oferã divertisment maselor ºi distorsioneazã realitatea ºi inegalitãþile. ªtirile sunt controlate de cei 1% pentru a menþine iluzia speranþei ºi pentru a deturna atenþia de la cei puternici ºi a nu fi blamaþi pentru condiþiile de viaþã grele. [xxix] Doi din cei 30 de directori prezentaþi anterior ca exemplu au legãturi directe cu media ºi cu relaþiile publice. Thomas H. O’Brien ºi Ivan G. Seidenberg sunt amândoi membrii în consiliul Verizon Communications, unde Seidenberg este preºedinte. Verizon a raportat peste 110 miliarde $ ca venit din operaþiuni în 2011. [xxx] David H. Komansky ºi Linda Gosden Robinson sunt în consiliul de administraþie al WPP Group, ce se prezintã pe sine ca lider mondial în marketing ºi comunicaþii, cu venituri de peste 65 de miliarde de $ în 2011. Superclasa transnaþionalã „Superclasa“, aºa cum a fost ea denumitã de David Rothkopf se aflã localizatã ºi mai adânc în interiorul 1% al elitei mondiale. David Rothkopf, fost director la Kissinger Associates ºi adjunct al Secretarului pentru Comerþ pentru Internaþional Trade Policy and Development, a publicat în 2008 lucrarea Superclass: The Global Power Elite and the World They Are Making.[xxxii] Conform lui Rothkopf, superclasa reprezintã aproximativ 0.0001 % din populaþia lumii ºi este alcãtuitã din 6.000-7.000 de persoane (unii spun 6.660). Ei sunt aceia din vârful absolut al piramidei puterii globale, ce frecventeazã staþiunea Davos din Elveþia, zboarã cu avioane private, au foarte mulþi bani, au legãturi strânse în mediul corporatist, elite ce construiesc politicile globale. Ei sunt 94% bãrbaþi, predominant albi, în cea mai mare parte din America de Nord ºi Europa. Ei stabilesc agendele Comisiei Trilaterale, Grupului Bilderberg, G8, G20, NATO, Bãncii Mondiale ºi Organizaþiei Mondiale a Comerþului. Aceºtia fac parte din elita financiarã, corporaþii transnaþionale, guverne, armatã, academii, organizaþii nonguvernamentale, grupuri spirituale sau alte elite din umbrã. Aceste elite din umbrã includ, spre exemplu, organizaþii ce deservesc securitatea naþionalã ºi au conexiuni strânse cu lumea politicã ºi cu cartelurile internaþionale de droguri, ce extrag anual 8.000 de tone de opium din zonele de rãzboi în care SUA este implicatã, ca apoi sã spele 500 miliarde de $ prin intermediul bãncilor transnaþionale, dintre care jumãtate îºi au sediul în SUA. [xxxiii] „Superclasa“ se bazeazã pe influenþã ºi putere, aºa cum a descris-o Rothkopf. Deºi în lume sunt peste 1.000 de miliardari, nu toþi sunt parte a superclasei în termeni de influenþã a politicilor globale. Cu toate astea, aceºti 1.000 de miliardari au de douã ori mai multã avere decât alte 2,5 miliarde de oameni mai puþin bogaþi. Sunt foarte conºtienþi de marile inegalitãþi ce existã în lume, ºi muncesc din greu sã menþinã acest sistem neschimbat. NATO ºi securitatea „superclasei“ Protecþia capitalului este principalul motiv pentru care þãrile NATO sunt responsabile pentru 85 % din cheltuielile mondiale cu înarmarea, Statele Unite cheltuind mai mult decât toate þãrile din lume la un loc.[xxxiv] Teama de rebeliuni ºi alte forme de manifestare a neliniºtii stã la baza agendei globale NATO în rãzboiul împotriva terorismului.[xxxv, xxxvi] NATO se erijeazã cu uºurinþã într-o forþã poliþieneascã pentru clasa transnaþionalã corporatistã. Odatã cu definitivarea acestei clase transnaþionale în anii 80, ce a coincis cu colapsul URSS, NATO a început sã desfãºoare operaþiuni pe o suprafaþã mai extinsã. S-a aventurat la început în Balcani, unde a ºi rãmas, pentru a se muta apoi în Afghanistan. NATO a început o misiune de antrenament în Irak în 2005 ºi a condus operaþiuni în Libia. A devenit clar faptul cã „superclasa“ foloseºte NATO pentru a menþine securitatea globalã. Aceasta face parte dintr-o strategie de expansiune a dominaþiei militare SUA în toatã lumea. În acelaºi timp imperiul mediatic, industrial ºi militar SUA-NATO acþioneazã în slujba clasei corporatiste transnaþionale pentru a proteja oriunde în lume capitalul internaþional. [xxxvii] Sociologii William Robinson ºi Jerry Harris au anticipat aceastã situaþie în 2000 atunci când au descris „trecerea de la statul social la statul poliþienesc suprasaturat de expansiunea bruscã a forþelor de securitate publice ºi private, de încarcerarea în masã a populaþiilor excluse (în mod disproporþionat minoritãþile), de noile forme de apartheid social… ºi de legislaþia antiemigrare“. [xxxviii] Agenda globalã a superclasei de astãzi a fost prezisã cu acurateþe de aceastã teorie, inclusiv consolidarea continuã a capitalului mondial fãrã intervenþii din partea guvernelor sau a miºcãrilor militante pentru egalitarism social. [xxxix] În plus, aceastã agendã duce la sãrãcirea ºi mai acutã a jumãtãþii sãrace a populaþiei lumii, ºi la scãderea vertiginoasã în spiralã a salariilor pentru toþi cei din categoria a doua ºi chiar pentru câþiva din categoria întâi. [xl] Este o lume ce se confruntã cu o crizã economicã, în care soluþia neoliberalã propusã este sã se investeascã mai puþin în nevoile populaþiei ºi mai mult în securitate.[xli] Este o lume în care instituþiile financiare rãspund la faliment prin tipãrirea ºi mai multor bancnote, producând o ameliorare cantitativã cu trilioane de dolari noi ce vor genera o ºi mai mare inflaþie. Este o lume a conflictului permanent, în care se investeºte pentru a distruge ºi se cheltuieºte ºi mai mult pentru reconstrucþie – un ciclu de care profitã clasa transnaþionalã corporatistã ºi reþeaua mondialã a puterii economice. Este o lume în care sunt doborâte drone, se produc asasinate extrajuridice, o lume a crimelor ºi distrugerii atât acasã cât ºi peste hotare. Control social total Miºcarea de tip Occupy foloseºte mantra 1% versus 99% ca ºi concept major în demonstraþiile, subminãrile ºi provocãrile împotriva practicilor clasei transnaþionale corporatiste, în cadrul cãreia superclasa globalã este un element cheie în implementarea unei agende a super-elitei pentru perpetuarea rãzboiului ºi a controlului social total. Occupy este exact fenomenul de care superclasa se teme cel mai mult: o miºcare democraticã globalã ce demascã agenda clasei transnaþionale corporatiste ºi înscenarea continuã a alegerilor guvernamentale, în care actorii se pot schimba dar rezultatul rãmâne acelaºi. Cu cât miºcarea Ocuppy refuzã sã coopereze cu agenda clasei transnaþionale corporatiste ºi continuã sã mobilizeze activiºti, cu atât mai mult este posibil ca întreg sistemul de dominaþie sã se prãbuºeascã sub presiunea miºcãrilor democratice populare. ∞ Despre autori: · Dr. Peter Phillips este profesor de sociologie la Universitatea de Stat Sonoma din California ºi preºedinte al Media Freedom Foundation /Project Censored. · Kimberly Soeiro este student la Sociologie la Universitatea de Stat Sonoma, pasionat de cercetare ºi activist. · Autorii aduc mulþumiri speciale cãtre Mickey Huff, director Project Censored ºi Andy Roth, director asociat Project Censored, pentru editare ºi pentru sugestiile importante aduse acestui articol. Nota editorului: Aceasta este o versiune editatã a articolului The Global 1% – Exposing the Transnational Ruling Class de dr. Peter Phillips ºi Kimberly Soeiro. Pentru a consulta articolul complet cu notele de final, vizitaþi: http://tinyurl.com/97dsxvh. sursa: Revista Nexus România]]>