Cine i-a trimis la Auschwitz pe cei 460.000 de evrei din Ungaria ?

Ani de zile am stiut si eu, ca toata lumea, ca ungurii, in comparatie cu romanii, sunt cei care si-au trimis la Auschwitz, la moarte adica, compatriotii evrei. Sute de mii de evrei din Ungaria, in 1944, au luat calea ferata a lagarelor de exterminare, de unde foarte putini s-au mai intors. Cazul este bine cunoscut si mult discutat. Eu insumi, in mai multe ocazii, am scris pe aceasta tema, mergand pe linia istoriografiei „oficiale” din Romania de dinainte de 1990: in timp ce evreii din Romania s-au salvat aproape in intregime, evreii din Ungaria au fost supusi unui regim de exterminare de o duritate unica. Insusi Winston Churchill a vorbit de acest moment din istoria Ungariei ca despre „crima cea mai abjecta din istoria omenirii”! Acesta a fost si titlul unui capitol din cartea mea intitulata Transilvania – Invincibile Argumentum, publicata in 1991, dar scrisa mult inainte de 1990. Am reluat acest titlu de capitol si in cartea Protocoalele Kogaionului, publicata in 2004, dar de data asta pentru a ma dezice de ce scrisesem mai inainte pe acest subiect! Si o mai fac o data afirmand ca principalii, marii vinovati pentru tragedia evreilor din Ungaria anului 1944 nu sunt ungurii, autoritatile unguresti! Nici macar germanii, as putea zice!… Ci evreii! Am constatat insa, dupa sapte ani de la publicarea Protocoalelor mele, ca ipoteza mea nu a ajuns la cunostinta vreunui maghiar, a vreunui ungur. Vina este in primul rand a mea, niciodata n-am stiut „sa-mi vand marfa”! Revin acum, din mai multe considerente, unul fiind si acela de a le oferi tinerilor hocheisti secui din echipa Romaniei un motiv in plus ca sa fie mandri ca sunt maghiari, si nu, Doamne, fereste!, romani… Dupa cum se stie, dupa 1990 romanii s-au trezit acuzati si ei de holocaust! Acuzatie adusa de o serie de autori evrei, a caror profesie era destul de incerta. Au devenit peste noapte specialisti in holocaustul din Romania… Subsemnatul, m-am considerat destul de informat asupra subiectului ca sa raspund acuzatiilor. Vrand-nevrand, daca am intrat in hora, a trebuit sa joc pana la capat, adica sa ma informez in continuare si sa dau seama de cele aflate. Asa am ajuns sa aflu si despre bine cunoscuta vinovatie ungureasca cat este de neintemeiata! Repet: neintemeiata! Ci inventata sau, in cel mai bun (sau rau!) caz, exagerata! Si precizez: soarta evreilor din Ungaria, trimisi la Auschwitz, nu s-a decis intr-o sedinta a guvernului ungar sau a parlamentului din Budapesta. Nici macar intr-un conclav nazist, german! Ci s-a decis in urma unei initiative evreiesti, a unei decizii luate la cel mai inalt nivel: Comitetul de Salvare al Agentiei Evreiesti! Pornesc de la datele oferite de Roger Garaudy, in cunoscuta sa lucrare Procesul sionismului israelian, editia romaneasca. Aceasta lucrare nu a fost pana acum de nimeni contestata in privinta acuratetei informatiilor. Roger Garaudy, bine cunoscut ca om de stanga, de atitudini democratice, liber de orice inregimentare, a fost criticat de unii pentru tenta, zic unii acestia, tenta anti-semita a ultimelor sale carti. Dar nimeni nu i-a putut reprosa ca pune in circulatie informatii false sau denaturate. Noi preluam de la Roger Garaudy numai informatiile, care, la randul lor, in chestiunea care ne intereseaza, sunt cam toate provenite de la autori sau institutii evreiesti. Citez in continuare din Protocoalele Kogaionului, p. 77-79 „Aflam de la Roger Garaudy ca nu era destul sa fii evreu ca sa fii primit in Palestina, in þara stramosilor tai. Trebuia sa fii un evreu de calitate, facut dintr-un „material uman“ superior. Evreii erau admisi in Palestina „cu condiþia sa nu se dovedeasca prin nimic o povara pentru þara“, adica pentru Israelul viitor (p. 47). Inca din 1935, un important lider sionist Ytzhak Gruenbaum, avertiza ca „trebuie sa avem autorizaþia de a alege pentru imigrare refugiaþii care merita (s.n.) si, de asemenea, sa avem permisiunea de a nu-i accepta pe toþi“ (ibidem). Se pare ca procentul evreilor din Europa ocupata de Hitler care „nu meritau“ sa calce in Þara Sfanta se ridica la circa 90%! Chestiunea evreilor alungaþi din Europa ocupata de nazisti si pe care sionistii nu se grabeau sa-i accepte in Israel þine, se pare, de insasi doctrina sionista. Problema trebuia abordata „nu dintr-un punct de vedere filantropic, ci din punctul de vedere al nevo¬ilor þarii“ (ibidem). Alte texte sioniste doctrinare, inca si mai explicite, afirma un cinism si un pragmatism absolut inuman. Iata ce se putea citi in Memorandumul Comitetului de Salvare al Agenþiei Evreiesti din 1943: „Trebuie oare sa-i ajutam pe toþi cei care au nevoi fara sa þinem cont de caracteristicile fiecaruia? Nu ar trebui sa dam acestei acþiuni un caracter sionist naþional (s.n.) si sa incercam sa-i salvam cu prioritate pe cei care pot fi folositori pamantului Israelului si iudaismului? Stiu ca pare o cruzime sa pun problema in felul acesta, dar, din nefericire, trebuie sa stabilim clar ca daca suntem capabili sa salvam 10.000 de persoane din cele 50.000 care pot contribui la consolidarea þarii si la renasterea naþionala sau un milion de evrei care vor deveni pentru noi o povara (s.n.), va trebui sa ne restrangem si sa-i salvam pe cei 10.000 care pot fi salvaþi – in pofida acuzaþiilor si solicitarilor disperate ale milionului lasat la o parte“ (p. 47-48). Asadar, intre 10.000 de evrei utili si un milion de evrei incomozi, numai soarta celor utili ii interesa pe liderii sionisti. Cu ceilalþi, un milion – sau sase milioane!, se putea intampla orice, paguba nu era pentru sionisti nici daca acesti evrei ar fi murit, eventual. Eventualitate care nu emoþiona pe nici unul dintre liderii sionisti! Ba dimpotriva, se pare ca le convenea! Textul de mai sus ne aduce aminte insa de ceea ce se petrecea cu evreii odata ajunsi la Auschwitz: erau si ei imparþiþi in doua grupuri, „þinandu-se cont de caracteristicile fiecaruia“, exact dupa acelasi criteriu, al utilitaþii. Cine putea contribui la producþia de razboi a Germaniei („la consolidarea þarii“) ramanea in viaþa. Ceilalþi, o adevarata „povara“ si pentru nazisti, isi incheiau cat mai repede existenþa lor mediocra, de rebuturi umane, de indivizi sortiþi esecului. Mai consemnam faptul ca textul de mai sus, emis de o instituþie, nu de mintea subrezita a unui individ fara inima, poarta in el un dispreþ pentru fiinþa umana care nu s-a limitat declaratii, ci a avut consecinþe extrem de concrete, de reale, afectand si deseori curmand viaþa a sute de mii de oameni, a milioane de evrei, daca iei in serios numarul de victime ale Holocaustului mediatizat de propagandistii suferinþei evreiesti… Suntem obisnuiþi ca un asemenea dispreþ, atat de cinic, de dezinvolt, sa-l gasim in texte literare, de ficþiune, unde exagerarea unor atitudini si poziþii are rol artistic, producand consecinþe numai la acest nivel. Adica de data asta avem de-a face cu un text propriu-zis asasin, genocidar. Unde este solidaritatea atat de vestita dintre evrei? De ce n-a mai funcþionat? Ca de solidaritate umana nici nu mai indraznim sa vorbim!… Altminteri, textele sioniste despre existenþa a doua categorii de evrei marturisesc o „filosofie“ practica, a vieþii, de un pragmatism fara precedent in istorie, care lasa fara glas orice om normal, evreu sau crestin: „O salvare pur filantropica, precum cea a evreilor din Germania (…) nu poate decat sa cauzeze necazuri perspectivelor sioniste, mai ales ca sansele sunt cu atat mai limitate cu cat dezastrul este mai mare. Putem sa acþionam in favoarea evreilor germani atata vreme cat acest lucru reprezinta un avantaj, atata vreme cat acestia isi aduc in Palestina bunurile (s.n.). Refugiaþii actuali nu prezinta acest avantaj, deoarece sosesc cu mainile goale. Prin urmare, acestia nu au nimic de oferit Yichouvului (denumirea purtata de statul Israel inainte de a fi recunoscut in 1948 ca stat propriu-zis, de sine statator – n.n.) si nu putem sa ne asteptam decat la ceea ce am constatat deja la o mare parte a evreilor germani: o distanþare totala, adesea chiar o ostilitate faþa de pamantul Israel; o atitudine nerespectuoasa faþa de tot ce este evreiesc si ebraic, (…) o masa de oameni fara nici o legatura cu sionismul si total lipsiþi de atasamentul naþional.“ (p. 48)” Comentariul lui Roger Garaudy: „evocarea acestor texte arata intreaga diferenþa dintre iudaism, religie pe care o respect, si sionismul politic, naþionalist si colonialist, pe care-l combat, la fel ca pe celelalte naþionalisme. In plus, aceste texte dezvaluie impostura celor care astazi plang cadavrele victimelor pe care n-au vrut sa le salveze“ (p. 49). Fraza de memorat: Impostura celor care astazi plang cadavrele victimelor pe care n-au vrut sa le salveze! Evrei care n-au vrut sa salveze evrei, asadar!… De ce? Pentru ca sunt evrei saraci, „cu mainile goale”!…. Este din ce in ce mai clar: in timpul Razboiului al II-lea Mondial, liderii evreimii au conceput o selectie (artificiala!) printre evreii meniti sa populeze viitorul stat Israel. Meniti, practic, sa supravietuiasca razboiului. Evreii „programati” sa devina israeliti trebuia sa fie evrei de calitate! Evrei atasati sionismului, care respingeau ideea de asimilare cu populatia majoritara, acceptata tacit de tot mai multi evrei! De partea cealalta, evreii saraci, evreii considerati de sionisti ca o „masa de oameni fara nicio legatura cu sionismul si total lipsiti de atasamentul national”, care aratau „o atitudine nerespectuoasa fata de tot ce este evreiesc si ebraic”. Motiv pentru care trebuiau exceptati de la salvare! Cumva, la un loc, toti acesti evrei „fara nicio legatura cu sionismul” au fost in numar de sase milioane?… Acele celebre sase milioane?! Nota: Se iteste din cele de mai sus o ipoteza halucinanta, dar deloc absurda, ci decurgand logic din textele de doctrina sionista: holocaustul ca pedeapsa pentru evreii cu „atitudine nerespectuoasa fata de tot ce este evreiesc si ebraic”! Deocamdata semnalez aceasta ipoteza, o notez!, spre a o verifica cu alta ocazie, cu o documentatie potrivita… Poate vor face altii aceasta verificare! Altii mai priceputi, mai invatati!… * Care era pozitia evreilor din Ungaria din aceasta perspectiva pur sionista? Evreii din Ungaria erau bine cunoscuti ca evrei dispusi sa se asimileze sau chiar asimilati. Prin traditie, de pe vremea dualismului, majoritatea evreilor se declarau maghiari, indeosebi cu ocazia recensamintelor si a altor „probe” de loialitate. Risc sa afirm ca, probabil, putini au fost evreii din Ungaria care au parasit confortul in care traiau pentru a merge in Palestina, unde totul era de luat de la inceput! Oameni sunt si evreii! Popor de eroi si martiri nu a existat niciodata!… Numai doctrina sionista se pare ca tocmai asta a urmarit: sa-i selectioneze pentru viitorul Israel numai pe evreii dispusi sa se constituie intr-un popor de eroi si martiri… Putem considera ca evreii din Ungaria nu prea intruneau simpatia si criteriile de sin-pathie ale sionismului, ale liderilor sionisti ai evreimii! Erau cumva considerati „o masa” de evrei ne-demni sa paseasca in Tara Sfinta? Citez mai departe din Protocoalele Kogaionului, pag.77-79: „Asadar, in nenumarate cazuri, evreii din Germania si, in general, evreii din toate þarile ocupate de nazisti, nu au fost decat „materialul uman“ din care intemeietorii sionisti ai Israelului au ales (doar este vorba de poporul ales!) care evrei sa supravieþuiasca imigrand in Palestina si care evrei, de calitate inferioara fiind, inutili si indezirabili, sa ramana la dispoziþia autoritaþilor naziste. O spune limpede si marele sionist Ben Gurion, ramas in istorie ca primul sef al noului stat Israel: Minoritatea care putea fi salvata trebuia sa fie aleasa (s.n.) in funcþie de nevoile proiectului sionist in Palestina“ (p. 44). Asadar, grija sionismului a fost sa salveze minoritatea de „eroi si martiri”, iar majoritatea, cele sase milioane, a lasat-o pe seama lagarelor de exterminare! Nota bene: evreii sortiþi de sionisti lagarelor naziste alcatuiau asadar majoritatea, deducþie confirmata expressis verbis si in comentariul pe care Roger Garaudy il face in legatura cu cazul Rudolf Kastner, un evreu sionist judecat in anii ’50 pentru colaborare cu nazistii. In timpul procesului, Rudolf Kastner a fost acuzat ca „in acord cu reprezentanþii sionisti (dintre care cei mai mulþi erau ministri in timpul procesului), el negociase cu Eichmann eliberarea si emigrarea in Palestina a 1684 de evrei utili (sublinierea ii aparþine lui Roger Garaudy) pentru construirea viitorului stat Israel, in schimbul carora ii va con¬vinge (s.n.) pe 460.000 de evrei unguri ca era vorba de un simplu transfer si nu de trimiterea in lagarul morþii de la Auschwitz (s.n.). Judecatorul Halevi arata ca toate aceste crime fusesera comise cu acordul Agenþiei Evreiesti si al Congresului Evreiesc Mondial“ (p. 44). Cumplita fraza: aceste crime fusesera comise cu acordul Agenþiei Evreiesti si al Congresului Evreiesc Mondial… Aceste crime… Adica asasinarea in cvasi-totalitate a evreimii din Ungaria s-a facut cu acordul, mai exact spus cu concursul Agentiei Evreiesti si al Congresului Mondial Evreiesc… Si cateva intrebari lamuritoare: a. Cei „1684 de evrei utili pentru construirea viitorului stat Israel“ erau probabil niste insi super-dotaþi, fiecare dintre ei un posibil candidat la premiul Nobel. Au aflat ei vreodata in ce condiþii au fost eliberaþi din Germania si acceptaþi in Palestina? b. S-a facut vreodata publica lista celor 1684? c. Daca „trimiterea in lagarul morþii de la Auschwitz“ a celor 460.000 s-a facut „cu acordul Agenþiei Evreiesti si al Congresului Mondial“, de ce sunt in continuare acuzaþi ungurii, statul ungar si maghiarimea in general, de asasinarea celor 460.000 de evrei unguri deportaþi in Germania in primavara lui 1944? Sa mai precizam o data despre ce crima este vorba: in desfasurarea Holocaustului, deportarea evreilor din Ungaria a fost apreciata de Winston Churchill ca fiind „crima cea mai abjecta din istoria lumii“. De ani de zile aceasta crima este pusa pe seama autoritaþilor maghiare, a caror ravna si al caror exces de zel in evacuarea evreilor i-ar fi uluit si pe nemþi. Roger Garaudy ne ofera mai intai amanuntul care anuleaza „meritul“ autoritaþilor maghiare: insisi evreii s-au grabit sa se imbarce in trenurile cu pricina deoarece primisera de la liderii sionisti toate asigurarile ca va fi vorba „de un simplu transfer“. Usurinþa cu care bieþii evrei au crezut ca e vorba „de un simplu transfer“ probabil ca, in ochii liderilor sionisti, a constituit o dovada in plus ca toþi cei 460.000 de evrei chiar erau de o calitate mediocra, perfect inutili, niste imbecili care isi meritau soarta de a fi trimisi ca vitele la taiere, intr-un cuvint – chiar ca erau nedemni sa calce in Þara Sfanta!… Cu ani in urma, in diverse ocazii, am comentat cu avant aceasta „cea mai abjecta crima din istoria omenirii“, consi¬derand ca ea face cel mai bine diferenþa intre „bestialitatea comportamentului hunic, asiatic, al maghiarilor“ si omenia, toleranþa, atat de tipic romaneasca… Se pare insa ca va trebui sa-mi retrag acele acuze, inclusiv comentariile. Mea culpa! Rau imi pare insa ca greseala mea nu a fost totala! Mi-ar fi facut placere sa-mi retrag acuzaþiile si atat! Din pacate sunt in situaþia de a le retrage nu pentru ca aceste acuzaþii nu au temei, nu au substanþa, nu corespund faptelor, ci doar pentru ca ele trebuie adresate altcuiva! Le menþin asadar, dar cu alta adresa, pe care mi-o impune Roger Garaudy: sionismul! Sionismul este vinovat de soarta celor 460.000 de evrei din Ungaria pe care nazistii, in acord cu liderii sionisti ai evreimii, i-au „transferat” in cuptoarele de la Auschwitz! Repet: nazistii, in acord cu liderii sionisti ai evreimii… Ba, cum spuneam mai sus, cu concursul acestor lideri sionisti! Caci aceasta este acuzaþia teribila pe care Roger Garaudy o formuleaza: evreii sionisti sunt autorii celei mai abjecte crime din istoria omenirii! Repet: aprecierea ii aparþine lui Winston Churchill. O crima careia i-au cazut victime 460.000 de evrei perfect nevinovaþi! Sau, si mai clar spus: cea mai abjecta crima din istoria umanitaþii este o „afacere” eminamente evreiasca, avandu-i ca autori asasini pe evreii sionisti, iar ca victime pe evreii inutili… Abjecþia acestei crime este sporita de faptul ca dupa razboi evreii i-au acuzat pe unguri de savarsirea macelului… Abjecþie totala. Nec plus ultra…” Post scriptum 2011: Ma bucur sa le aduc la cunostinta maghiarilor din Ungaria si de oriunde ca pe umerii maghiarimii nu mai trebuie acceptata povara cumplitului genocid! E timpul ca maghiarii sa afle acest adevar! Si sa reactioneze in consecinta! Dar si mai important este ca evreii insisi sa afle si ei adevarul! Si sa reactioneze si ei in consecinta acestui adevar!… Caci acesta este rostul adevarului! Si o ultima intrebare: Eichman, autorul „transferului”, era cumva evreu, cum zic unii evrei?… Sursa:Ion Coja]]>