Subiectul nu m-a interesat în mod special (deși îl mai auzisem pomenit în mediile naționaliste – din zona ”teoriilor conspirației”) însă recent, un prieten deloc conspiraționist mi-a atras atenția asupra unui fenomen straniu. Tipul este artist și este în permanentă căutare de modele și fizionomii pentru lucrările sale.
Folosind motorul de căutare google image pentru tipologii de fețe feminine europene, a căutat ”european women front pinterest”. Rezultatul a fost modest, după cum se poate vedea:
Deci doar 21 de fotografii de femei albe europene. Atât a putut marele motor de căutare google.
Repetând căutarea de această dată cu ”african women front pinterest”, rezultatele au fost mai mult decât generoase, oferind SUTE de rezultate cu chipuri de negrese de toate felurile.
DE UNDE PROVINE DIFERENȚA!?
Este oare o eroare de soft? Sau poate rezultatele respectă ponderea populației globale pe criterii rasiale? De ce un motor de căutare ce are ca principali beneficiari oamenii din țări dezvoltate (căci mă îndoiesc că internetul și google au pătruns chiar așa de puternic în zonele subdezvoltate din Africa) este atât de ”zgârcit” în referințe corespunzătoare publicului țintă, de regulă alb?!
Răspunsul cred că îl putem găsi în identitatea etnică a fondatorilor google: doi evrei. Tot evreiesc este și capitalul majoritar ce deține astăzi Google și Alphabet.
Înseamnă că evreii au ceva cu rasa albă? Sau poate că le plac mai mult negrii decât albii caucazieni?
Răspunsul începe să se contureze în momentul în care aflăm (cu stupoare!) că principalele ONG-uri care militează pentru imigrația fără frontiere dinspre Africa spre Europa sunt conduse de evrei.
Și de aici până la Planul Khalergi pentru genocidul popoarelor europene n-a mai fost decât un click distanță.
Încă nu m-am lămurit dacă evreii au făcut un scop din exterminarea rasei albe. Știu însă cu certitudine că google s-a transformat din instrument de căutare liberă a informației în instrument de manipulare a percepției publice pe criterii rasiale, criterii care defavorizează rasa albă. Ceea ce nu este ok deoarece rasismul, indiferent de culoarea oprimată, rămâne tot rasism.
Observ că sunt unii prin America, care vor să o facă albă din nou. Nu știu dacă America a fost vreodată cu adevărat albă (mai ales la origini), mai degrabă cred că sloganul s-ar potrivi bătrânei Europe…
-
Ca de obicei, bogații se luptă între ei(fiindcă sunt lacomi) și suferim noi, ăștia mici.
-
România va aduce educatoare din Indonezia pentru grădinițe și creșe. Astfel, copiii mai pricopsiți, care au crescut cu bonă filipineză, vor avea o trecere mai lină, învățând să silabisească în românește odată cu educatoarele. Dar, cel mai probabil, vor învăța abecedarul în engleză, ca o pregătire pentru anii necesari de școală de dinainte de emigrare.
Cu 280 de milioane de locuitori, Indonezia e cea mai mare țară musulmană de pe glob, depășind alte trei țări din aceeași regiune, de unde România își importă cu predilecție viitorii cetățeni. E vorba de Pakistan (240 milioane), India (200 de milioane de musulmani din cei 1,5 miliarde) și Bangladesh (165 de milioane). Împreună ar trebui să aibă destule femei interesate să devină educatoare și învățătoare, pentru generațiile tot mai puțin numeroase de elevi români.
De fapt, e impropriu spus că „România aduce…”, așa cum sună titlul. Le aduce firma cetățeanului israelian Yosef Gavriel Peisakh, care de zece ani pompează muncitori din afara Europei în România. Sigur că i-ar fi fost mult mai ușor să își deruleze afacerea în țara natală, în limba maternă și să aducă acolo această populație musulmană. Dar el a dorit să ajute mai mult țara noastră, să se dezvolte armonios și să aibă din ce plăti pensiile și datoriile la băncile internaționale.
Pe site-ul firmei lui Peisakh sunt nenumăratele sale apariții în presă cu articole (semi)publicitare, oferte de vietnamezi și filipinezi pentru șoferie, restaurante, fabrici și șantiere. Găsim acolo, la loc de cinste și companiile care au apelat la serviciile sale, cum ar fi service-urile Toyota, studiourile Castel Film din Snagov sau brutăria de fițe Boutique du Pain.
Dar pe primul loc, deci firma cu care a derulat cel mai fructuos parteneriat, e rețeaua de hoteluri Phoenicia, patronată de libanezul Mohammad Murad. Partidul suveranist AUR l-a făcut pe Murad deputat în Parlamentul României, în decembrie anul trecut, arătând astfel că nu are prejudecățile, pe care le au partidele naționaliste din Europa, care au toate migrația ca principalul lor subiect.
Deputatul Mohammad Murad a luat cuvântul deocamdată doar la depunerea jurământului, dar a depus deja prima lui propunere legislativă, un text cu două articole chiar referitor la situația învățământului românesc. Dacă sponsorul AUR va reuși să convingă majoritatea aleșilor, liceele din țară vor fi obligate să elibereze în timp util foile matricole necesare înscrierii tinerilor în universitățile din străinătate. Iată o schimbare de legislație la care românii și ungurii aleși până acum nu s-au gândit, dar care promite să scoată din marasm învățământul preuniversitar. Asta vrea lumea în politică: oameni noi și partide suveraniste. Cu tandemul Gavriel – Mohammad, școala daco-latină se aproprie de o țară ca afară…
