regina pe la secții (majoritatea amenzilor au fost apoi anulate de justiție).

Dar la protestele pentru Roșia Montanã s-a petrect ceva ciudat. La prima manifestație care a ocupat bulevardul Magheru, mii de oameni erau în extaz, dar se mai uitau speriați în jur, se așteptau ca în orice moment sã intre peste ei jandarmii ca un tãvãlug, cum a fost în ianuarie 2012.

Dar nu s-a întâmplat nimic. Au mers pe stradã pânã la Guvern și înapoi fãrã incidente. Au urmat trei sãptãmâni în care s-a creat un fel de complicitate. Jandarmii îi lasã searã de searã sã “spargã cordoanele”, oamenii din stradã vin cu pacarte simpatice, le dau flori și îi domolesc pe ãia mai arțãgoși, care se iau aiurea de bãieții în uniformã.

“Când am ajuns în Constituției și nu erau jandarmi ne-a derutat”, spune un protestatar, “mã simțeam ca un copil care s-a trântit în fund și nu-l bagã nimeni în seamã”. Era prima datã când oamenii ocupau o stradã și în jurul lor nu erau jandarmi. Lipsea ceva.

“V-ati jucat ca soarecele și pisica cu noi, de-a v-ați ascunselea? Sã fugim repede pe acolo, sã trecem pe lânga ei, sã blocãm“, râde un jandarm când își amintește de fazele cu protestatarii, ca de un film haios, și povestește cum se prefãceau jandarmii cã îi blocheazã când, de fapt, aveau ordin sã-i lase în stradã. “Și când scãpau îi vedeai pe toți: ieeeeee!“, gesticuleazã bãrbatul în uniformã cu mâinile deasupra capului. “Rãzmelițã“, îl completeazã râzând colegul lui. “Dar i-am lãsat expres. Nu poți sã ții oameni sub presiune, cã ei trebuie sã rãbufneascã pe undeva“, spune un jandarm care stã la o þigarã cu colegul lui în faþa Facultãþii de Arhitecturã.

Apoi vine ºi cu o strategie pentru calmarea protestelor: “Eu sunt dispus sã fac un pariu pe cinci salarii – sã nu ieºim douã-trei zile, sã îi lãsãm singuri. Nu mai vin decat 10 – 14, pentru cã nu au cu cine sã se joace, cã se plictisesc. Un om pe care nu îl bagi în seamã pleacã singur.”

Colegul lui, ceva mai temperat, intervine: “A, nu mã, nu cred. Nu, nu. Mie mi-a placut ce faceþi cã sunteþi voi, nu sunteþi derbedei ºi e altceva. Pentru noi, da, e altfel, e ca ºi cum nu ar fi.”

Jandarmii au vãzut proteste de tot felul. De la oameni plãtiți de partide politice cu mâncare și bãuturã ca sã iasã în stradã și pânã la suporteri ai care aruncã borduri și molotoave în ei. Dar parcã niciodatã n-au avut de-a face cu proteste ca cele de acum.

Un jandarm pe la vreo 35 de ani care stã la Pasajul Victoria e chiar impresionat: „Sincer, am vãzut protestatari care sã țipe, sã facã, dar energia lor… Zici cã sunt… nebuni. Sã stai atâtea ore sã dai cu sticla în asfalt… adicã chiar sunt puși pe treabã!”

Marele lor semn de întrebare e sinceritatea oamenilor care protesteazã. Au învãțat din presã și de la alte proteste cã nimic nu se face gratis. Toți jandarmii cu care am vorbit cred cã nucleul protestatarilor e plãtit. Mulți spun cã banii vin tocmai de la… Guvern. Sau de la RMGC. 

Un jandarm mãrturisește cã are sentimente ecologiste, dar e convins cã cei mai vocali dintre protestatari sunt plãtiți sã fie acolo (asta pe lângã gaborii în civil pe care-i știe toatã lumea). Dacã protestul ar fi fost pe bune, spune el, oamenii ar fi ieșit și pentru pãdurile care se taie de 25 de ani.

„Gândiți-vã un pic. RMGC va primi 2 miliarde de euro despãgubiri, fãrã sã facã nimic. Ei vor protestele. Pentru societate, era important dacã vã duceați acolo și vã legați cu lanțuri de utilaje. Nu aicea… douã sticle, zdrãngãnele… Oamenii își iau bani, vã zic eu. Un milion jumate pe zi își iau ãștia care vã zic sã blocați acolo sau acolo.”

Crede cã jocurile s-au fãcut deja pe bursele de valori. Cã parlamentarii au convenit cu bișnițarii din Toronto sã iasã public și sã anunțe exploatarea pentru a crește valoarea acțiunilor RMGC pe bursã.Au vândut acțiunile, s-au îmbogãțit, apoi au anunțat cã nu mai vând și le-au tras țeapã celor care au cumpãrat acțiuni mai scumpe cu 70% decât valoarea lor de dupã protestele din stradã.

În 2012, jandarmii rezonau cu protestele. Aveau și ei salariul tãiat. Acum nu e aceeași situație. “Dacã atunci când ți-au luat 20% din salariu tu nu ai ieșit în stradã, e clar cã acum e vrãjealã. La aia se merita sã ieși, și eu dacã aș fi putut, aș fi ieșit atunci.” Alþii susțin, așa, cauza, dar n-ar ieºi în stradã fiindcã au vãzut prea multe proteste ºi sunt sãtui de ele.

A fost frustrant pentru ei sã asiste la chestii pe care le considerã ilegale și sã nu poatã interveni. “Eu m-am simțit de cãcat acuma. Ei blocheazã strada, intersecția și nu puteam face nimic. Dar eu de ce mai stau, frate, lângã ei, dacã eu sunt aici, ei blocheazã, dacã eu nu sunt cu ei, ei tot blocheazã. Mai mã aratã și la TV cã stau pe lângã ei când își fac de cap. Stai frumos pe trotuar, dar ce îți trebuie marșuri neautorizate“ se agitã un jandarm.

Altul, cu mai multe grade, explicã psihologia oamenilor care lucreazã în Jandarmerie: “De obicei, la jandarmi se acționeazã unitar, adicã nu numai cã ne mișcãm în formație și militarisme din astea, ci ºi gândirea. Jandarmii au așteptãri sã se respecte legea foarte strict. Acum dumneavoastrã puteți sã spuneți cã e o prostie sã o respecți strict, dar, când vedeti cã cineva vã zgârie mașina, o sã vreți sã se respecte strict legea atunci când vã intereseazã. Majoritatea jandarmilor vor sã se respecte strict în orice caz“, spune jandarmul pe un ton didactic, dar fãrã autoritate, cum vorbești când explici unui copil.

“Eu cred cã s-a luat hotãrârea cea mai bunã [permisivitatea fațã de protestatari n.r.]. Câțiva dintre jandarmi au aderat la parerea asta, câțiva încã sunt nemulțumiți cã o parte din oameni hotãrãsc pentru ceilalți, adicã cei care vin cu protestul despre Roșia Montanã blocheazã strada cã așa vor ei, nu îi intereseazã de ceilalti oameni“, e de pãrere un șef de subofițeri, pe la vreo 35 de ani, care crede cã principalul motiv pentru care nu au degenerat protestele este legat de atutudinea pacifistã a jandarmilor.

Zâmbește politicos – când îl ascult îmi vine sã dau o fugã pânã la protestatara cu pancarta “caut jandarm simpatic“ sã-i spun cã l-am gãsit eu.

Omul face parte din Direcția Generalã de Jandarmi a Municipiului București, o structurã militarã strict ierarhizatã, trimisã la toate mitingurile, marșurile sau demonstrațiile ca sã asigure ordinea publicã. Acum s-au trezit cã stau și se uitã cum protestatarii încalcã legea searã dupã searã. “O parte din cetãþeni iau atitudine ºi hotãrârea sã decidã în locul Primariei [instituþia care dã acordul pentru blocarea unei strãzi]. Poate ei fac bine, poate chiar foarte bine. ªtiþi cum spunea Niccolò Machiavelli, cã principele poate face absolut orice atât timp cât este bine pentru stat, cât are consecinþe bune. Aºa ºi ei, dar va trebui sã vedem viitorul”.

Legea 60/1991 pentru organizarea și desfãșurarea adunãrilor publice e consideratã o harababurã atât de oamenii care vor sã protesteze, cât și de oamenii care asigurã ordinea pe spațiile publice. N-a mai fost actualizatã de vreo 22 de ani. ”Nu este reglemenatat protestul spontan, trebuie declarat orice protest – ºi asta e o prostie!Acum, dacã dumneavoastrã vreþi sã protestaþi, trebuie sã declaraþi. Asta e o prostie, adicã ce aþi putea sã faceþi dumneavoastrã, ce pericol reprezentaþi?”.

E douã noaptea, iar Bulevardul Elisabeta e încã ocupat de câteva sute de tineri care bat cu peturi goale în asfalt. Dinspre Universitate, un unicorn și-un motan încãlțat vor sã treacã de cordonul de jandarmi care supravegheazã protestul. WTF, jandarmii încep sã râdã, dar nu pãrãsesc formația:

– Nu puteți intra mascați, mã bãieți. Legitimați-vã. – Domnule, suntem actori. De ce sã ne legitimãm? Meseria noastrã e mai veche decât prostituția!

Jandarmii nu și nu. Actorii se supãrã de afrontul la adresa democrației. Fac stânga-mprejur, bodogãnind pe sub costume cã sistemul i-a învins din nou. ———————- PS: Casa Jurnalistului e o comunitate de tineri care scriu reportaje și investigații despre subiectele pe care presa mainstream nu vrea sau nu știe cum sã le acopere. Ca sã ne ferim de influențe dubioase, trãim în principal din donațiile publicului. Dacã vrei sã susții jurnalismul independent, contribuie aici:  sursa: casajurnalistului.ro]]>