motto: Înteleptul uita jignirile, ca un nerecunoscator binefacerile – proverb vechi chinezesc

Observ cã se repetã cu obstinaþie, în discursul propagat de cei de la MISA, mantra insidioasã a culpabilizãrii cursanþilor care au plecat de la MISA.

Cuvinte de genul „Iuda” sau „a muºcat mâna care l-a hrãnit” sunt folosite în mai toate materialele publicate pe MISATV ºi yogaesoteric la adresa “trãdãtorilor”.

Nu cunosc nici mãcar un singur caz de cursant care sã fi plecat de la MISA iar MISA sã îl fi tratat onest, ca pe o persoanã cãreia îi recunoaºte ºi respectã libertatea de a alege între MISA ºi orice altceva. În cel mai bun caz, astfel de persoane (unele dintre ele remarcabile prin activitatea lor în diverse ramuri de activitate) erau puse la index în sensul cã nu se mai vorbea despre ele – ca ºi cum nu ar fi existat niciodatã. Iar dacã deveneau deranjante pentru MISA sau Gregorian Bivolaru, se gãsea întotdeauna ceva compromiþãtor de spus despre ele.

Când pui în discuþie cu un misan o chestiune ce vizeazã soluþionarea unor probleme reale din cadrul ºcolii (fie cã e vorba de cursurile de yoga sau viaþa din ashram), persoana din faþa ta se transformã brusc într-un “extremist de opinie” care nu nunoaºte decât douã alternative: acceptã “ce þi se oferã” sau pleacã dacã nu îºi mai convine.

În mintea acestor oameni MISA a produs o schimbare, o mutaþie de conºtiinþã. Dacã ar aplica în societate, în România noastrã cea de toate zilele, sistemul de valori pe care îl au inoculat de MISA pentru traiul în MISA, ar deveni revoltaþi. Cãci, cum ar fi dacã Johannis þi-ar spune: dacã nu îþi convine traiul în România, pleacã; nu te obligã nimeni sã rãmâi aici. Dacã ceea ce “îþi oferim noi”, conducerea României, nu îþi convine, eºti liber sã cauþi în altã parte ?!

Sunt convins cã 99,9% din cei care ar primi un astfel de rãspuns doleanþelor lor din partea conducãtorilor þãrii, s-ar revolta ºi ar spune cã în România este dictaturã. Numai celor de la MISA nu li se pare dubioasã atitudinea liderilor din MISA. Nu li se pare nimic ciudat în faptul cã oameni care au muncit o viaþã pentru MISA, nu au nici un drept de a ridica vre-o obiecþie sau observaþie, ca sã nu mai vorbim de criticã constructivã. În permanenþã, cursantului, ashramistului misan i se creeazã impresia cã el este un musafir, un tolerat, un fericit al sorþii care are “ºansa unicã” de a “primi” moca ceva ce nu ar merita, el fiind cel ce trebuie sã poarte în permanenþã “povara recunoºtinþei” faþã de liderii ºcolii ºi faþã de organizaþie.

Aceastã atitudine submisivã, de ploconealã ºi umilinþã este din pãcate o componentã subconºtientã pe care noi ca popor am moºtenit-o din epoca comunistã. Nu ne cunoaºtem valoarea ca indivizi, ca popor, mergem în permanenþã cu cãciula în mânã ca niºte milogi în faþa unora care nu au nici o calitate în plus faþã de noi, chiar dacã în realitate suntem mult mai înzestraþi decât cei cãrora le cerºim favorurile.

Pe acest fond moral bolnãvicios, povestea hindusã a relaþiei ideale maestru-discipol a gãsit imediat un sol fertil. Marea masã de cursanþi au gãsit o justificare legitimã în ploconeala în faþa autoritãþii maestrului, exercitatã desigur cu aplomb de liota de VIP-uri din jurul lui.

Acceptarea necondiþionatã, plinã de încredere a Voinþei Divine – prin voinþa umanã a unui maestru pe deplin realizat, a devenit un laitmotiv al MISA, fãrã sã se mai verifice dacã într-adevãr, sunt întrunite condiþiile premergãtoare punerii în aplicare a acestei ecuaþii: respectiv existenþa realã a unui maestru pe deplin realizat. Gregorian Bivolaru nu este un maestru yoga pe deplin realizat. A recunocut-o chiar el în mai multe rânduri, dar cu voce înceatã, trecutã repede cu vederea în vacarmul produs de adulatori. A recunoscut cã ºi el mai greºeºte ! A dovedit toate slãbiciunile umane pe care le regãsim ºi în noi. A iubit cu pasiune ºi a fost gelos (vezi episoadele tragi-comice din relaþia cu Irina), a avut ºi are simpatii ºi antipatii, dovedeºte un redutabil simþ al rãzbunãrii faþã de cei ce îl criticã – aspecte ce dovedesc cã nu a reuºit încã sã depãºeascã natura dualã a Realitãþii. Nu îl pot condamna pentru asta, pot cel mult condamna lipsa de onestitate faþã de cursanþii îndemnaþi sã îl aduleze ca pe un mare realizat spiritual.

Însã a transpune în practicã, în aceste condiþii, în micro-societatea din MISA principiile infailibilitãþii gurului GB nu poate duce decât la o dictaturã odioasã.

MISA a ajuns sã împrumute din valorile ºi tehnicile de “încãlecare” a fraierilor pe care le practicã de când lumea, þiganii. O vorbã din bãtrâni spune sã nu intri în relaþii cu þiganii cãci la þigan, oricât i-ai munci sau face bine, tot tu îi eºti dator. Aºa ºi cu MISA.

Nu conteazã pentru liderii MISA cã unii din cursanþii de rând au fãcut donaþii substanþiale în bani sau muncã, ridicând toatã baza materialã toate sãlile ºi casele în care locuiesc yoghini. Nu conteazã cã ei, liderii, nu au pus mâna pe o lopatã în viaþa lor, sau pe o cãrãmidã sau un sac de ciment, nicidecum sã ridice vre-o casã sau salã de curs. Ei, care se bucurã de ani de zile de confortul acestui patrimoniu, stãpânindu-l “în numele lui Dumnezeu” – cãci Dumnezeu este Beneficiarul activitãþilor de karma-yoga, au grijã mereu sã îþi aminteascã cã munca ta a fost benevolã ºi tu nu ai dreptul la nimic în schimb, cãci aceasta este esenþa karma-yoga. În schimb ei au dreptul la tot, se bucurã de produsul acestui sacrificiu, precum preoþii evrei din vechime care puneau pe cãrbunii altarului sacrificial carnea animalului oferit spre sacrificiu: fumul fripturii se ducea la Zeu, mulþumindu-L, în vreme ce carnea era consumatã de preoþi, ca reprezentanþi pãmânteºti ai zeului. Curat murdar, coane Fãnicã ! Sau, prostealã pe faþã, cum ar spune alþii !

În aceste condiþii, este limpede cã Gregorian Bivolaru ºi ceilalþi lideri care exercitã în numele lui autoritatea prin MISA, nu au oferit nimãnui, nimic. Au oferit doar cadrul în care sã se concretizeze efortul nostru colectiv, al cursanþilor.

Ei sunt asemenea apicultorului hoþ care aduce doar cadrul pentru faguri, stupul pe care scrie MISA. Restul, mierea, produsul dulce al muncii noastre l-am adus noi, truditorii, dãruitorii, albinele MISA. Iar ei au grijã doar sã scoatã mierea ºi alunge din stup albinele insistente, care se întreabã de ce nu pot primi o explicaþie despre ce se întâmplã cu mierea lor, de ce nu pot gusta ºi ei din ea, de ce nu au aceleaºi drepturi ca ºi apicultorul ?

MISA, care promova Dumnezeismul, care afirma cã nu se va transforma niciodatã într-o instituþie osificatã, într-o bisericã care sã îl vândã credincioºilor pe Dumnezeu, ºi-a instituit proprii preoþi ai propriului lor Adevãr, pe care îl strâmbã dupã cum le dicteazã interesele. A venit Marean Vanghelie cu 150.000 euro la liderii MISA ? Banii s-au luat iar cursanþii au fost sfãtuiþi sã voteze cu PSD-ul, pentru “binele ºcolii de yoga”, desigur. Unde sunt banii aceia ? La Dumnezeu, desigur, care are mare nevoie de ei, cãci evident cã nu puteau fi folosiþi pentru îmbunãtãþirea condiþiilor de trai din ashramuri !

Face MISA bani din munca echipelor de ashramiºti în construcþii, amenajãri, al fetelor care danseazã prin baruri sau pe videochat ? Face, ºi o ºtim cu toþii ! Cu nu ºtim, este ce se întâmplã cu banii, deloc puþini, unde se duc aceºtia. ªi suntem învãþaþi cã nu e treaba noastrã, cã “nu e spiritual” sã fi interesat de partea materialã a problemei. Sã le lãsãm lor, liderilor, partea suculentã a materialitãþii grosiere, iar noi sã rãmânem cu ochii aþintiþi doar asupra idealurilor spirituale !

Deci când vine câte unul care îmi spune cã sunt un “tradãtor” ºi cã “am muºcat mâna stãpânului, care m-a hrãnit”, nu îi pot rãspunde cecât cu urmãtoarele cuvinte:

Noi, toþi cursanþii, albinuþele harnice, am îngrãºat apicultorii. Noi între noi ne-am hrãnit cu entuziasm, efervescenþã ºi aspiraþie spiritualã; ne-am dãruit unii altora pasiune, tinereþe, iubire, devotament ºi sacrificiu. Ei, liderii în frunte cu GB nu ne-au oferit decât idealul, povestea frumoasã în care sã ne jucãm fiecare, rolul.

Nu eu am trãdat, ci ei ne-au trãdat idealurile spirituale de la început. Nu noi am muºcat mâna care ne-a hrãnit, ci ei au trãdat miile de mâini, de ochi, de suflete, de inimi care i-au iubit, i-au protejat ºi i-au hrãnit.

Ei ne datoreazã nouã, miilor de cursanþi de la MISA, TOTUL. Inclusiv existenþa lor, traiul lor îmbuibat de astãzi, talentele ºi ifosele de mari maeºtri ai yogãi cu nume penibil preschimbate în tot felul de titluri bombastice indiene.

Eu unul, m-am trezit ºi ºtiu, îmi cunosc valoarea, care este cu nimic mai prejos decât a lor. Dacã toþi oamenii de la MISA s-ar trezi din somnicul de obedienþã în care sunt întreþinuþi cu multã parºivitate de cãtre lideri, de mâine toþi cojocarii, ambãruºele ºi bivolarii s-ar duce sã-ºi caute serviciu.

]]>