Mã tot bombardeazã pe toate cãile și pe toate orificiile de comunicare din lumea virtualã, candidatul Capsali sau – mã rog, adepții lui fervenți, care mã îndeamnã – cu texte patriotarde stereotipe, sã îi susțin candidatura individului. Și, cum este etern la modã pe la noi, pe la români, sã ne luãm de ãl mai rãsãrit care scoate capul din gloatã cu gândul sã facã ceva, iau și eu binișor piatra și-l fixez cu atenție drept între ochi pe musiu candidatu, pocnindu-l cu dihai articolu de fațã. Și încep stropeala din panã a portretului de candidat: Întâi de toate, țin sã amintesc în treacãt cã nu l-am cunoscut personal pe individ, iar dacã m-oi fi lovit pe undeva, prin îmbulzeala de pe la mitinguri, de el, l-am uitat instantaneu, deci nu mi-a produs impresii copleșitoare. Mai mult ca sigur cã o fi fost și el pe la Marșul pentru Viațã organizat de Provita în fiecare an, însã nu l-am remarcat, deși ar fi trebuit, cu inconfundabila-i pãlãrie, mai ales dacã o fi venit dupã el și cu toatã liota de copii (are nouã !). Însã de domnul Capsali ne-am lovit la doi ani dupã declanșarea ofensivei împotriva cipurilor biometrice din pașapoartele românilor, adicã prin 2010, când a apãrut din neant cu al sãu For Ortodox Român, cu pretenții de reprezentativitate la dezbaterile pe tema cipurilor. În afarã de multã agitație și chestionãri sterile ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, fantomaticul Laicat Ortodox Român patronat de dl. Capsali, nu a produs nici un plan de luptã, nici un proiect viabil pentru credincioșii pe care pretindea cã îi reprezintã în lupta contra cipurilor. În fine, deranjantã pentru mine este maniera ieftinã în care domnu candidat încearcã sã “fure ochiu” alegãtorului cu texte motivaționale, cu imagini idealizate de om credincios, familist convins, ortodox pânã-n vârfu unghiilor. Poate sunt eu prea pretențios pentru un simplu alegãtor, dar când vine vorba sã mã mobilizezi sã îți mai și strâng semnãturi de susținere, e normal sã îmi pun urmãtoarele întrebãri: cine ești tu cu adevãrat, ce neamuri ai, cum îți câștigi bãnuțu de toate zilele, din ce îți permiți sã îți cumperi pãlãriile alea fancy și sã crești 9 copii, ce ți-ai propus sã realizezi dacã vei fi votat în Parlamentul European, etc, etc. Din pãcate, nu o sã vezi comunicare de la om la om cu “candidatul ortodox” Capsali. Pe siteul/blogul/pagina/ sa iuliancapsali.ro, respectivul are articole auto-biografice publicate despre el, la persoana a treia !!! (mai lipsea pluralul Majestãții, și… dar aia e o altã poveste, din alt film cu omu care se crede dumnezeul yoghinilor de la MISA). Chestia asta aratã un soi de dispreț și superioritate intelectualã finã, fațã de românul de rând cãruia îi este adresatã acest fel de formulare. Plaga aroganței și elitismului intelectualist nu este o noutate, mai ales în rândul așa-zișilor laici ortodocși tomnatici cu pretenții scolastice (vezi Claudiu Târziu, Danion Vasile, Mugur Vasiliu, Dan Puric și alții de care mi-e lene sã-mi amintesc acum). Problema este însã cã respectivii se proclamã drepți mãritori și apãrãtori ai Ortodoxiei și Naționalismului, pornind (nu fãrã substanțiale foloase financiare) veritabile campanii publicistice de “re-împrospãtare” a Tradiției Ortodoxiei, cu scopul declarat de a “trezi” și “re-creștina” adormitul nostru popor. Nu m-ar deranja dacã aceastã muncã rodnicã (d.p.d.v. financiar – pentru autori) de veritabil misionariat, ar fi una pornitã “din prea-plinul inimii”, însã când îi vezi cu cât dispreț și aroganțã trateazã acești indivizi pe pãcãtoșii ca mine, rãtãciții prin yoga sau alte metempsihoze, stai și te întrebi pe bunã dreptate dacã la fel au procedat în vestirea Evangheliei lui Hristos, primii apostoli. Eu personal nu am simțit la acești oameni – în dialogul cu ei – decât sentimentul de superioritate al celui ce se simte în posesia Adevãrului Absolut, nu și iubirea lui Hristos pentru oameni, cu atât mai puțin pentru oile rãtãcite. Una peste alta, oricum îl voi vota pe individ, chiar dacã mie personal îmi pare genul de ipocrit care are impresia cã a reușit sã pãcãleascã pe toatã lumea (și am ceva experiențã la oameni ! la câți mi-au trecut prin fața ochilor). Ideea de bazã este cã dacã, printr-un accident fericit al Istoriei, tipul acesta va reuși sã ajungã în Parlamentul European, îi va fi mult mai greu sã trãdeze principiile pe care le-a afișat în ultimii zece ani, decât, sã zicem – lui EBA, care nici n-a promis nimãnui nimic (decât poate lui tac-su), deci nici nu puteam avea pretenții de la ea. PS: parcã vãd aievea apãrând pe site-ul candidatului Capsali, poza cu cei 9 copilași ai acestuia, transcriind cu mânuțele lor mici, semnãturi de pe liste, pe alte liste, cum e moda la noi la români când e vorba de strângeri de semnãturi pentru partide sau alte foncții. Mihai Rapcea]]>