Așa cum un om gãsește o comoarã și bucuria lui nu este completã dacã nu o împãrtãșește, împãrțind-o cu prietenii, la fel și eu nu mã pot bucura pe deplin dacã nu împãrtãșesc și altora aspectele pe care le-am descoperit în aprofundarea studiului minții pe calea Vajrayana. Mintea este explicatã sistematic, ca fiind un continuum al experienței, fãrã început și fãrã sfârșit, având multiple straturi și nivele de subtilitate. Din perspectiva subtilitãții, mintea grosierã se formeazã prin impresiile senzoriale ale celor 5 simțuri – conștiințele senzoriale (auz, tactil, vãz, gust, miros) la care se adaugã cel de-a șaselea, conștiința mentalului grosier (ceea ce denumim în mod obișnuit drept “minte”), formatã din gânduri, imagini mentale și emoții. Apoi intervine conștiința conceptualã, care creeazã concepte în jurul relației subiect-obiect – denumitã și conștiințã a amãgirii, cãci interpreteazã în mod limitat și de multe ori eronat rezultatul celor 6 tipuri de conștiințã ale minții grosiere. Ultima, este conștiința-fundație (alayavijnana) ce stocheazã toate experiențele acumulate de-a lungul unei vieți și constituie fundamentul din care rãsar și în care se dizolvã toate celelalte 7 tipuri de conștiințe. Caracteristica ei fundamentalã este conștiența, pe care conștiința conceptualã o falsificã, limitând-o la conceptul de “eu”. Prin anumite procedee meditative, meditatorul exerseazã identificarea, recunoașterea și controlul fiecãrui tip de conștiințã din primele 7, pentru a experimenta în forma ei purã cea dea 8-a conștiințã, consideratã fundamental întregii existențe, ce poartã diverse denumiri în funcție de tradiția în care este definitã: natura de Budha, Realitatea Ultimã, Starea Naturalã, etc. Prin contrast, teoria învãțatã în anul 1 de curs de yoga la MISA (copiatã dupã cursurile meditației transcedentale ale lui Maharishi Mahesh Yogi) apare ca fiind simplistã și aiuristicã. În cursul de laya yoga scrie cã mintea este precum un ocean, unde conștiința de sine, diurnã se aflã la suprafațã, iar gândurile se formeazã în adânc și se ridicã ca niște bule, la suprafațã, dinspre subconștient, cãtre conștient. Fuzionând cu sunetul mantrei, se afirmã cã are loc un transfer energetic dinspre sferele infinite de forțã ale macrocosmosului cãtre sfera microcosmosului individual, ceea ce duce la rafinarea gradatã a individului, la elevarea lui. Alte forme de meditație întâlnite la MISA sunt meditațiile cu un obiect (stare, aspect divin, maestrul spiritual, etc.) si toate vizeazã elevarea frecvenței de vibrație, amplificarea energiei și acumularea acesteia. În ciuda tonelor de teorie copiate din diverse lucrãri și prezentate haotic în diferiți ani de curs sub diferite forme, nicãieri nu se prezintã în mod clar mecanismele și etapele formãrii fluxului conștiinței, modul în care funcționeazã efectiv mintea. Rezultatul a fost cã în atâția ani de laya yoga, nu am reușit sã depãșesc o anumitã barierã, o limitã dincolo de care simțeam cã nu pot trece prin aceste metode prezentate și practicate la MISA. Cãci toate meditațiile de la MISA au ca fundament obiecte – fie ale simțurilor grosiere sau subtile (conștiința vizualã – concentrarea pe yantre; conștiințã auditivã – sunetul subtil al mantrei sau conștiința conceptualã – o imagine, idée forțã, aspect divin, etc.). Abia acum am descoperit cã existã metode prin care poți trece dincolo de primele 7 tipuri de conștiințe și se poate experimenta cel de-al optulea tip de conștiințã. Evident cã metodele trebuie înțelese și aplicate dupã un efort susținut de înțelegere teoreticã și experimentare a celorlalte 7 tipuri de conștiințã. În sfârșit, am aflat. Și am experimentat. Deci vestea bunã este cã existã informația, este accesibilã teoretic și existã persoane care ne pot ghida cãtre aceastã realizare.]]>