A trãi în România zilelor noastre – faþã de orice altã þarã vest-europeanã, este similar trãitului în apã. Totul este mai greu, chiar ºi lucrurile simple. În autobuze, ºoferii nu dau drumul la aer condiþionat (decât la ei în cabinã, bineânþeles) pentru cã se consumã motorinã în plus. Motorinã pe care ei o furã în cârdãºie cu ºeful de autobazã. Nu e mare diferenþa. Un litru-doi, la cursã – maxim 10 litri pe zi. Adicã câteva zeci de lei. ªi pentru un cãcat de bani pe care îi ciordeºc respectivii, mii de oameni fierb în cutiile încinse de cãldurã, numite autobuze. Alt exemplu: vrei sã trimiþi un fax la nu conteazã ce instituþie, care s-a europenizat doar pe site, afiºând liniºtitor numere de fax. Când suni ca sã transmiþi ceva, persoana de la capãtul firului rãspunde, apoi întrerupe apelul. Canci fax ! Chiar ºi când sunt puse pe automat, aparatele nu primesc transmisiile ºi nu dau ok. Am fost odatã cu scandal la o grefierã, sã mã plâng cã din 5 numere de fax ale instituþiei (cabinet preºedinte, grefier ºef, arhivã, registraturã ºi serivciu de probaþiune), nu le merge nici un fax. Mi-a spus cã nu le þin pornite pentru cã nu au hârtie, cã Ministerul nu le-a alocat bani de hârtie. În realitate (am aflat de la o subalternã), angajaþii furã hârtia. Pleacã cu topurile de hârtie acasã. Pentru un cãcat de 14 lei de top (maxim !), este paralizatã comunicarea contribuabilului cu o întreagã instituþie ! Iar pe mail nu meritã sã trimiþi, cã nu primeºti confirmare de primire, nu îl printeazã ºi nu îl înregistreazã zicând cã “nu l-a vãzut”. Vrei sã verifici un dosar la arhiva unei instanþe. În 5 din 10 cazuri poþi avea ghinionul sã fie cãzut sistemul ecris, ºi sã nu se gãseascã nimeni sã îl ridice – sau cel puþin nu în timpul programului cu publicul. Pentru cã “specialiºtii” în IT ai Ministerului Justiþiei sunt plãtiþi cu salarii de mizerie ºi atunci respectivii sunt de negãsit în timpul programului. Cunosc un caz în care preºedinta unei instanþe pusese jandarmii instituþiei sã îl gãseascã pe dobitoc, care îºi mai þinea ºi telefonul închis. În final, s-a descoperit cã omul îºi luase liber o orã ca sã instaleze un windows piratat ºi sã facã reþeaua la un ºmecher cu o firmã de vis-a-vis  de clãdirea instanþei respective. Alt caz. Un prieten trebuia sã primeascã o carte din SUA, de la un amic, prin DHL. N-a fost pe fazã când l-au sunat sã i-o livreze ºi a ratat livrarea pe ziua respectivã. Când i-a sunat sã intre în posesia cãrþii, i-au cerut o grãmadã de chestii: copii de pe actele lui, un Cod EORI ºi nu mai ºtiu ce chestii. Problema e cã numai obþinerea codului EORI online i-a luat vre-o douã zile. Când în sfârºit a avut toate documentele, i-au cerut aproape un milion taxã de depozitare – câte 23 de lei pe fiecare zi de întârziere ! Când i-a întrebat de ce se poartã aºa ºi dacã treaba asta o fac peste tot în lume cei de la DHL, angajaþii s-au simþit jenaþi ºi au schimbat vorba, îngãimând ceva gen “Aºa e politica firmei la noi”. Curios din fire, am cãutat pe net: surprizã ! Doar la noi, DHL-ul te rupe la taxa de depozitare. Practic, dupã 3 zile de depozitare, taxa DHL-ului ajunsese sã depãºeascã valoarea cãrþii respective – unde mai pui cã se plãtise ºi contravaloarea transportului de cãtre expeditor ! Mai vreþi exemple ? Jegoºii de la Romtelecom taxau o cunoºtinþã de-a mea cu aproape 200 lei pe lunã pentru televiziune prin cablu, telefonie ºi internet. Revoltatã, respectiva persoanã (clientã fidelã de aproape 7 ani!) a mers sã rezilieze contractul, cãci aceleaºi servicii erau oferite de RDS sau UPS la 50-60 lei pe lunã. Ca sã nu o piardã, Romtelecomul i-a fãcut o altã ofertã “avantajoasã”, la “doar” 99 de lei pe lunã. Când a citit contractul, sã cadã jos: în banii ãia avea doar 100 de minute de convorbiri incluse (ce depãºea o costa de la 35 euro cenþi pe minut !) ºi pierduse din grilã HBO-ul ºi alte câteva posturi miºto. Acelaºi rãspuns: “E politica firmei”. La fel, exemplele de servicii în care noi românii plãtim dublu sau triplu faþã de cei din vest, existã cu duiumul: comisioane bancare uriaºe, aberante, proceduri aiurisitce, bãtãi de joc de tot felul la serivicii de doi bani, de parcã toate marile companii au venit aici doar cu gândul sã câºtige cât se poate ºi sã ofere cât mai puþin. Mã uitam azi la televizor pe TVR 1 la un reportaj despre dezastrul mineritului cu cianuri de la Baia Mare. Mãrturii în direct ale corupþiei guvernãrii PSD-iste. Despre cum firma care trebuia sã facã ecologizarea lacurilor cu cianuri, o fãcuse turnând pãmânt ºi încasând pentru asta 80 de milioane de euro ! Bani de care nimeni nu poate sã comenteze, în ciuda raportului Curþii de Conturi, cãci acele zeci de milioane de euro au fost re-investite de firma respectivã pentru “reparaþiile” unor biserici din zonã. Deci în loc de ecologizare ºi mediu sãnãtos, de 80 de milioane de euro bãimãrenii au primit sunete duioase de clopot. Iar dosarul penal respectiv s-a clasat, cãci nu s-a gãsit nici un vinovat ! Un nene s-a þinut totuºi de capul lor 10 ani ºi a câºtigat la CEDO. CEDO a pronuntat hotararea in cauza Tatar si Tatar contra Romaniei, Curtea europeana decizand in unanimitate ca dreptul celor doi reclamanti la un mediu sanatos si protejat a fost incalcat de catre Romania. Miºto e faza cã ºi CEDO le-a dat muie celor doi tãtari, respingând orice solicitare de obligare a Statului Român la plata de daune morale, dându-le doar 7.000 euro pentru “cheltuieli de judecatã” adicã onorarii de avocat. Adicã un cãcat ! probabil cã dacã erau francezi sau orice altã naþiune europeanã, ar fi primit câteva milioane de euro despãgubiri. Dar aºa, ca români… De-asta e greu sã trãieºti în România, la fel ca a te miºca în apã. În apã se miºcã bine doar peºtii…]]>