Duc o viațã de Meșter Manole. Ce strâng în timpul sãptãmânii, cheltui în weekend, în Vamã 🙂 Ei bine, nu cheltui chiar tot. O consider o investiție în viitorul turismului din România, cã de-aia suntem un popor de patrihoți, nu !?
Cel mai mult îmi plac interminabilele sporovãieli din jurul mesei (nu conteazã cã e dimineațã, prânzul sau pur și simplu o ardem la Amphora, la un pahar de white russian). Omul cu mintea relaxatã, trândãvind levantin în jurul unui pahar de vorbã, devine filosof de ocazie, se lanseazã în cele mai neașteptate butade și silogisme, se pricepe la toate, dã dovadã de surprinzãtoare atotcunoaștere, ajunge cu firul poveștii la cele mai bizare concluzii sau decizii.Iote una, pe care probabil cã n-aș fi vãzut-o în alte condiții, dar care în atmosfera magicã din vamã, s-a impus de la sine, ca viziune unitarã, unanim acceptatã de toți comesenii, de parcã am fi vãzut cu toții rãsãrind clarã, imaginea unui puzzle de evenimente ce brusc încep sã capete sens și semnificație.
Toatã lumea se umecteazã la povestea cu AN. Nici nu mai are sens sã îi scriu complet numele, cã se știe la ce personaj mã refer. Nu e vorba de prescurtarea datã de poliție (autor necunoscut) în dosarele în care nu a fost prins fãptuitorul. E vorba de dosarul ãla în care AN-ul a fost prins, condamnat, dar face nazuri la faza cu pușcãria.
Atmosfera cosmicã ce însoțește fiecare înghițiturã de white russian participã – ca în miorița, la starea mea de spirit (deși numa la noi – în miorița, eroul și-o ia în frezã, detașat, de la ceilalți baci !).
Și vântul, și plaja, și valurile, și cerul se bucurã și achieseazã la starea mea, din ce în ce mai difuzã. E momentul acela de grație, când imaginea se blureazã, ca la un obiectiv fotografic prost reglat, când focalizarea de pe obiectul în sine dispare, numai pentru a lãrgi viziunea cãtre ansamblu, the big picture.
Alcoolul leagã lucrurile, evenimentele încep sã capete sens. Lumea devine tabloul luptei, a încleștãrii apocaliptice dintre Bine și Rãu, transpuse în evenimente a cãror semnificație o ghicesc doar inițiații, sau noi, olimpienii ridicați pe aburii alcoolului în stratosferele Gândirii.
Lupta comicã a doi copii ai politicii pentru același scaun de la Consiliul European de la Bruxelles se traduce în lupta pãpușarilor celor douã marionete politice în a reprezenta interesele geostrategice ale stãpânilor lor – Uncle Sam și The Big (red) Bear.
Hotãrâm în unanimitate, cã din acest motiv, condamnarea cu executare a lui Bombo se trage de la Bruxelles, ca și devoalarea pe larg, în presa germanã a plagiatului lui Ponta. În toatã povestea asta, interesul nostru propriu, al românilor, nu existã. Sunt doar rușii, care vor sã își impunã prin omul lor, Ponta, poziția de frânã a UE, sau cea americanã (Bãse), care momentan coincide intereselor bancherilor UE.
Ce paradox ! O bãuturã cu nume rusesc ne-a condus la concluzii defavorabile Rusiei 🙂
Hai la culcare, cã e și mâine o zi !
PS: Maria îmi cere în mod expres sã scriu cã i-a dispãrut geaca (pe bune !). Și trusa de farduri !
]]>
