Binecunoscutul artist si opozant prin penel al comunismului – Eugen Mihaescu, aclamat de revista Time si The New Yorker, pentru care a creat nenumarate ilustratii de coperta, membru de Onoare al Academiei Romane, fost senator si ambasador al Romaniei la UNESCO, autorul unei carti-soc de memorialistica – Intre linii – aparuta recent la Editura Rao, in care zguduie atat clica FSN-ista a lui Ion Iliescu cat si pe cea a GDS-ului lui Plesu si Brucan, printre altele si castigator al unui proces intentat de Horia Roman Patapievici pentru ca demascase  Jaful de la ICR, il pune la punct pe seful “Miscarii Papitoilor” intr-un pamflet antologic, publicat in exclusivitate de Ziaristi Online. CONTORSIONISTUL sau un intelectual de Dâmboviþa În þara “catindaþilor” cu nume sonore – dl. Labã sau dl. Muia – aleºi cu entuziasm de electoratul din urbea lor, nu este o surprizã cã, la conducerea unei ºuºe, un cãmin cultural cu pretenþii internaþionale, se aflã un “telectual”, un zero care se contorsioneazã disperat ca sã devinã opt, gata oricând sã rãspundã cu “Sã trãiþi!” la apelul Șefului sãu. Indrãgostit de propria imagine, se lãþeºte pe micul ecran, pe a cãrui sticlã lasã o prelungã urmã de bale. Nu ºtiu cine l-a linguºit ºi i-a bãgat în cap cã ar avea ceva din André Malraux. ªtiu doar cã, de câte ori are ocazia, îºi þine falca în palma dreaptã, bãtãtoritã nu de sapã, ci de strãdania de a-ºi produce o zvâcnire de plãcere. Zgâmboiul se screme zilnic la oliþã, fixând un petec de hârtie higienicã ºi scrie: “Apa este udã!” Mirosul banilor îl ameþeºte. ªi-a trimis consoarta sã lucreze la Banca Naþionalã; acolo chiar ºi ºoferul guvernatorului câºtigã pe lunã mai mult decât idolul sãu Popey marinarul. Când se întoarce seara acasã, muierea miroase mai bine decât amanta: ea pute a bani… Hâr de aici! Struþo-cãmilã inventatã de venetici, admiratã ºi aºteptatã de “legionarul” Untaru, care s-a prefãcut de curând în cenuºã! Iosif Chiºinevschi sau Leonte Rãutu ar fi trebuit sã te admire, cãci te-au mângâiat pe creºtet când aveai lumânãri la nas, puiule de nãpârcã! Auzi mã, dromaderule? Cu un pai îþi voi frânge cocoaºa! În crepusculul Bucureºtilor, înecaþi în Coca Cola ºi în grãsimea de la McDonald, scãlâmbãielile, pe care le crezi telegenice, sunt caraghioslâcul catodic al figurii tale palide, bolnave de preþiozitate. Nu te mai isprãveºti odatã, mãi, deºiratule? Pe tine, pe prietenii tãi ºi pe stãpânul tãu marele Arghezi v-a descris cel mai bine: “ Debarcate, dincolo de obscuritãþi, lichelele repetã regulat acelaºi act inofensiv dar caracteristic: se cautã adânc între fese sau în nas ºi scot cu douã degete, elegant, fiinþa procreatã de insul lor: un vierme lung, melancolic ºi moale, pe care þi-l aruncã între coarne ca un fir de fidea puturos.” Eugen Mihãescu Cateva desene-editoriale ale lui Eugen Mihaescu, publicate in presa internationala: (re)sursa: ziaristionline.ro