Pãrintele Arsenie Boca. Episodul doi dintr-un serial despre unul dintre cei mai iubiþi ºi mai populari români, cãutat de mii de oameni, chiar ºi dupã moartea sa Aspaziei îi curgeau lacrimile pe obraji ºi nu putea pricepe de ce. Doar nu pãþise nimic rãu. Ba dimpotrivã: ea, o fetiºcanã fragilã, astãzi avusese forþa sã urce târ⺠grãpiº prin zãpada pânã la brâu, în miezul lui ianuarie, pe vifor, în inima muntelui, la mãnãstirea Sâmbãta de Sus. Abia ajunsã, acum se odihnea la cãldurã, în bucãtãria mãnãstirii, cu paltonul pe umeri, sprijinitã de fereastrã. “Priveam peisajul ºi plângeam. Simþeam o emoþie cumplitã, fãrã sã înþeleg de unde-mi vine. ªi la un moment dat, în spatele meu am auzit o voce. Nu uºã deschizându-se, nu paºi, nimic. Doar o voce cu accent ardelenesc: no, ce s-o întâmplat? M-am întors ºi am vãzut un cãlugãr înalt, subþire, îmbrãcat în alb, care mã privea foarte serios ºi foarte de aproape. Nu-mi explicam de unde apãruse. I-am vãzut ochii ºi m-am speriat: privirea lui nu avea fundal. Mã privea infinitul cu doi ochi albaºtri de om. Nu mai vãzusem niciodatã aºa ceva. Pur ºi simplu, era sã cad pe spate”, povesteºte Aspazia Oþel Petrescu. Acela era pãrintele Arsenie Boca, omul pe care o þarã întreagã îl cãuta sã i se spovedeascã. “Sfântul Ardealului”, aºa îi spuneau. Auziserã oamenii cã el e genial, are puteri neobiºnuite, vede viitorul, face minuni, vindecã orbi ºi paralizaþi. Era popular, dar scump la vedere. Îi plãcea sihãstria ºi nu oricine reuºea sã stea de vorbã cu el. Doar era stareþul celei mai cãutate mãnãstiri din România. N-avea de unde sã ºtie fetiºcana Aspazia de atunci cã omul pe care ea îl privise drept în ochi în faþa ferestrei în ’48, urma ca, dupã moarte, sã întemeieze o miºcare unicã în România, lângã Haþeg: “Fenomenul Prislop”. Citeºte ºi “Fenomenul Prislop”: VINDECÃRILE MIRACULOASE de la mormântul pãrintelui Arsenie Boca Cãci acolo, la mormântul pãrintelui, zeci de mii de oamenii vin acum sã se roage pentru o minune. Mulþi spun cã rugãciunile fãcute în faþa crucii de lemn i-au vindecat de nenumãrate boli în mod straniu, ba chiar ºi de cancer. Alþii spun cã au vãzut-o limpede pe o tânãrã paralizatã venind în cãruþ la Prislop ºi plecând acasã pe picioarele ei. “Cu Zorica pãrintele Arsenie comunica telepatic” Aspazia Petrescu a vãzut cu ochii ei cum fãcea pãrintele minuni în timpul vieþii. Înapoi, la iarna lui ’48, scena din faþa ferestrei. “De ce te-ai speriat? Nu aºa ai vrut sã ma cunoºti?”, i-a spus monahul tinerei Aspazia. Avea o voce egalã, puþin asprã, cu accente puternice. “Vocea lui, de fapt, vibra de luminã ºi de dragoste”, îºi aminteºte Aspazia Petrescu acum, dupã mai bine de o jumãtate de secol. Are aproape 90 de ani – la vremea aceea, însã, avea puþin peste 20. Era studenta lui Lucian Blaga, simpatiza cu legionarii ºi habar n-avea ea cã peste câteva luni urma sã fie azvârlitã în puºcãrie, pentru 14 ani nesfârºiþi. Clarvãzãtorul pãrinte Arsenie, însã, o ºtia. Însã ei nu i-a spus nimic, ci doar a pregãtit-o psihic sã reziste. De fapt, el îi citise viitorul înainte sã o vadã la faþã, chiar din momentul în care ea pãºise în mãnãstire ºi o apucase plânsul din senin. Avusese loc, atunci, un dialog straniu între ea ºi femeia de la bucãtãrie. Femeia o vãzuse înlãcrimatã ºi o întrebase dacã nu cumva i-a vorbit pãrintele. Nici vorbã, ridicase uimitã din umeri Aspazia; nici mãcar n-apucase sã-l cunoascã. O, ba da, apucase, dar încã nu realiza ea, îi replicase femeia. Cãci dacã plânge în halul ãla, înseamnã pãrintele de acolo, din chilia lui, chiar acum “o scaneazã” ºi îi citeºte gândurile de la distanþã, i-a mai spus îngrijitoarea. Cam bizar, dar la Sâmbãta lucrurile astea nefireºti nu pãreau deloc ciudate, la cât de des se petreceau. Toatã lumea de la mãnãstire – cãlugãri ºi îngrijitoare – ºtia cã, atunci când pãrintele Arsenie umbla în sufletul unui om ºi-i rãscolea gândurile, imediat omul acela izbucnea în lacrimi. Numai ce se pomenea, aºa, plângând, fãrã ca mãcar sã-ºi dea seama ce face. Dar asta nu era nimic, stareþul fãcea altele ºi mai ºi. “Cu Zorica, prietena mea (maica Teodosia de mai târziu) pãrintele Arsenie comunica telepatic”, mai spune Aspazia Petrescu. Cum reuºea pãrintele Arsenie Boca sã þinã lumânãrile aprinse în inima furtunii Plânsul era o stare obiºnuitã la Sâmbãta, în vremurile acelea. Se plângea mult, se plângea la unison – credincioºi ºi cãlugãri. Startul îl dãdea pãrintele Arsenie. “La Prefacere, pãrintele întotdeauna se zguduia de plâns ºi toatã biserica, dupã el. Era o emoþie generalã. Mi-am dat seama dupã mult timp cã, de fapt, nu poþi sã simþi atingerea dumnezeirii decât plângând”, ne mai spune Aspazia Petrescu. Sute de oameni luau pieptiº muntele pânã la Sâmbãta doar ca sã plângã împreunã cu pãrintele Arsenie. Accidental, unii erau martori la minuni ºi la vindecãri, apoi plecau ºi spuneau mai departe ce au vãzut cu ochii lor. Alþii l-au vãzut pe pãrinte sfidând clar legile fizicii: obiºnuia sã ia flacãra unei lumânãri direct pe deget ca sã aprindã cu ea altã lumânare, stinsã. Oamenii plecau muþi, pãrintelui i se pãrea firesc. Chiar Aspazia l-a zãrit într-o noapte purtând o lumânare aprinsã chiar în inima furtunii. Bãtea vântul, bãtea ploaia – lumânarea nu se stingea. Din cãmara ei de la Roman, femeia îºi aminteºte perfect scena: “Era de groazã, bubuia furtuna, iar sãlciile pur ºi simplu mãturau aleea cu coroanele lor. Pãrintele a luat din sfeºnic o lumânare groasã ºi ne-a þinut-o nouã, sã avem luminã cã altfel mergeam ca-n strãchini. La vijelia aia, flãcarile lumânarii se învolburau în toate felurile, se ridicau, cãdeau pe lumânare, mergeau în dreapta, în stânga, în tot felul de vârtejuri, dar reveneau tot pe lumânare. Pur ºi simplu, lumânarea rãmânea aprinsã. Apoi mi-a spus: þine ºi tu lumânarea asta ºi nu te mai mira atât. La mine, lumânarea s-a stins imediat. Vezi, a adãugat, trebuie sã înveþi sã þii o lumânare în furtunã”. Îi vorbea codificat pãrintele, dar ea încã nu ºtia. El se referea la cei 14 ani de puºcãrie care aveau sã vinã peste ea. Abia acolo, în temniþã, Aspazia a redescoperit tot ce-a învãþat-o monahul. Au bãtut-o, au aruncat-o la ºobolani, i-au înfipt fiare în palme pânã la os ºi atunci ea îl striga în gând pe pãrintele Arsenie. De abia mai avea putere sã respire. “ªi de fiecare datã pãrintele îmi rãspundea. Când îl întrebam ceva, îmi spunea: gândeºte-te ce ar face Isus în asemenea împrejurare. Pe urmã am înþeles cã nu trebuie sã cer izbãvire pentru anii de închisoare, ci putere sã-i duc pânã la capãt”. “În închisoare, când se ruga el, sãreau singure zãvoarele de pe uºi” Când a fost întemniþat ºi pãrintele, o lume întreagã a intrat în doliu. Comuniºtii îi gãsiserã pricinã cã ar fi hrãnit niºte “duºmani ai poporului” din Fãgãraº. În realitate, le era teamã cã, aºa carismatic cum le era maselor, ar fi putut manipula ºi stârni, doamne fereºte, vreo revoltã. Dar nu revoltele îl interesau pe monah, ci credinþa ºi supranaturalul. Nici în închisoare n-a putut sã se abþinã de la minuni. “Când se ruga el, sãreau singure zãvoarele de pe uºi. Cineva l-a întrebat: pãrinte, de ce sar zãvoarele? ªi el a rãspuns: un om care se roagã cu adevãrat e un om liber. ªi mai avea el obiceiul sã iasã în curte sã se roage. Nimeni n-a înþeles cum reuºea, cãci erau zãvoare ºi uºi grele. Cum trecea el aºa, prin uºi?”, se întreabã ºi acum Aspazia Petrescu. Dar ºocul cel mare l-a produs tuturor când a reuºit sã iasã singur din puºcãrie de la Canal ºi sã ajungã în Vaþa de Sus, Hunedoara, pe jos, sute de kilometri, în numai douã ore. În ziua aceea îi înmormântau mama ºi el vroia sã fie musai acolo. Aspazia Petrescu crede cã are o explicaþie: “A fost teleportat cum vezi în filmele SF de astãzi. Este realã întâmplarea, existã mãrturii ºi dovezi”. ªtiinþific vorbind, n-ar fi aºa de mirare, zice Lucian Petcu, preotul bisericii Drãgãnescu (Giurgiu). L-a cunoscut pe pãrintele Arsenie ºi îºi aminteºte bine cât de informat era cãlugãrul din toate ºtiinþele, geneticã, medicinã, matematicã ºi mai ales, fizicã cuanticã. “L-am gãsit odatã citind fizicã cuanticã dintr-un volum de studiu foarte aprofundat, nu din acela de informare simplã, de masã”, ne spune preotul. El îºi explicã simplu “teleportarea” cãlugãrului: “În lumea cuanticã, nici un fizician nu poate sã spunã cã electronul sau neutronul sunt aici ºi numai aici, în punctul ãsta”. Se spune cã la aceste capacitãþi supranaturale pãrintele a ajuns dupã ce a petrecut trei luni în ascezã deplinã pe Muntele Athos, numai în rugãciune, fãrã mâncare ºi fãrã apã. Dar pe Aspazia Petrescu n-o frãmântã întrebãrile astea. Crede cã n-au nici un rost. Ea este convinsã cã orice miracol este posibil prin credinþã purã. Acum, la aproape 90 de ani, ºi-a format convingerea cã “oricum, oricât ar încerca, raþiunea nu poate sã înþeleagã niciodatã miracolul. Trebuie sã punã degetul în ranã sã se convingã cã ãla este un miracol”. SURSA: jurnalul.ro