Controlul populatiei prin glutamatul de monosodiu

De ce mancam fara sa ne mai putem opri, pana ajungem obezi? Potrivit cercetatorilor F. Bellisle si M. Monneuse, un procent de 0,6% glutamat de monosodiu (MSG) este suficient pentru a-i determina pe oameni sa manance tot mai mult si mai repede; se pare ca in jur de 6% din dieta zilnica a unei persoane ar putea fi alcatuita din MSG. Aceasta inseamna ca, la un consum de doua kilograme de alimente pe zi, un adult sau un copil ar primi o doza de 12 grame de glutamat de monosodiu: o astfel de doza este suficienta pentru a omori un sobolan de un kilogram (cf. JECFA Toxicology Study, FAO Nutrition Meetings Report Series, 1974, No. 53).

In literatura de specialitate, „soareci tratati cu MSG” este o expresie sinonima cu obezitatea, letargia si cresterea nivelului de insulina. De zeci de ani, cercetatorii produc in laborator soareci ce sufera de obezitate, datorita aplicarii de glutamat de monosodiu in diferite doze. De asemenea, MSG-ul adaugat in hrana oilor a condus la o crestere experimentala a apetitului, incat consumul de hrana de slaba calitate poate fi marit prin tratarea acesteia cu MSG (cf. Factors affecting the voluntary intake of food by sheep, Colucci P.E., Grovum W.L., 1993). Intr-un alt studiu avand la baza subiecti umani, „Umami si apetitul” („Umami and Appetite”) realizat in 1990 de catre P.J. Rogers si J.E. Blundell, s-a constatat ca atunci cand un om consuma o masa in care este adaugat MSG, acestuia i se face curand foame din nou si va consuma o cantitate mai mare de hrana tratata cu MSG decat cea fara acest ingredient.

Glutamatul distruge sistemul nervos si creste riscul de epilepsie Intr-un studiu realizat in 1984, cercetatorii au reusit sa provoace atacuri de epilepsie soarecilor carora li s-au administrat mici doze de MSG: „Severitatea convulsiilor si frecventa deceselor a crescut in mod progresiv odata cu varsta” (cf. Monosodium-L-glutamate-induced convulsions–I. Differences in seizure pattern and duration of effect as a function of age in rats, Arauz-Contreras J., Feria-Velasco A., 1984).

Dereglari hormonale – insulina si hormonul de crestere MSG-ul este responsabil si pentru cresterea secretiei de insulina, intr-un studiu documentat de A. Niijima si T. Togiyama, in 1990: „Cand cavitatea orala a soarecelui a fost infuzata cu o solutie de MSG, s-a constatat o crestere rapida a nivelului de insulina din sange la 3 minute de la stimulare”. Aceleasi efecte au fost observate si intr-un experiment cu subiecti umani (cf. Glutamate ingestion and its effects at rest and during exercise in humans, Mourtzakis M., Graham T.E., 2002). Glutamatul de monosodiu reduce, de asemenea, secretia hormonului de crestere in timpul adolescentei. Experimentele realizate pe soareci au aratat ca MSG reduce secretia hormonului de crestere, soarecii devenind obezi si avand o crestere deficitara. Efectele se observa insa si la oameni: „La indivizii obezi, secretia hormonului de crestere este impiedicata (…), iar gradul acestui defect in secretie este proportional cu gradul de obezitate” (cf. Growth hormone status in morbidly obese subjects and correlation with body composition, Savastano S., Di Somma C., Belfiore A., 2006).

Glutamatul afecteaza pruncul inca din pantecele maicii sale In anii ’80 si ’90 ai secolului trecut, cercetatorii au descoperit ca MSG poate sa depaseasca bariera pusa de placenta si sa puna astfel in pericol copilul aflat in pantecele mamei sale. Efectele negative au fost amplu analizate pe soarecii folositi in experimente, dar „aceste observatii dovedesc posibilitatea unei otraviri dincolo de placenta a fetusilor umani, dupa consumul de catre mama a unor alimente bogate in glutamat” (cf. Neurotoxicity of monosodium-L-glutamate in pregnant and fetal rats, Toth L., Karcsu S., 1987). „S-a demonstrat ca glutamatul de monosodiu (MSG) penetreaza bariera placentei. Activarea excesiva a receptorilor de glutamat si supraincarcarea intracelulara cu calciu indusa de catre MSG, care, in cele din urma, conduce la moartea neuronilor, ar putea rezulta intr-o reducere a capacitatii de invatare si memorare a puilor de soareci, daca mama a fost tratata cu MSG pe cand purta puiul in pantece” (cf. Transplacental neurotoxic effects of monosodium glutamate on structures and functions of specific brain areas of filial mice, Gao J., Wu J., Zhao X.N., 1994). In urma acestor observatii experimentale a efectelor nocive pe care le are glutamatul asupra sarcinii, cercetatorii M. Hermanussen si J.A. Tresguerres au tras in 2003 un puternic semnal de alarma: „Sugeram cu tarie abandonarea agentului aromatizator glutamat de monosodiu si reconsiderarea dozelor zilnice de proteine si aminoacizi recomandate in timpul sarcinii”.

Glutamatul potenteaza comportamentul agresiv si antisocial, scazand totodata nivelul de atentie si concentrare Un alt efect deosebit de important observat de cercetatori in testarea glutamatului pe soareci este comportamentul agresiv si antisocial generat asupra rozatoarelor. Aceasta este de fapt o trasatura surprinsa de toate experimentele din domeniu, fara exceptie, asa cum subliniaza si doctorul Russell Blaylock in cartea sa Excitotoxinele. Si cum omul este de cinci ori mai receptiv la glutamat decat soarecii, iar copiii de patru ori mai mult decat adultii, sa ne mai mire oare ca, indopati cu glutamatul gasit mai ales in chips-uri, dresinguri si supe, copiii nostri sunt tot mai agresivi? Avand in vedere ca studiile stiintifice arata tot mai concludent cum glutamatul distruge zonele cerebrale responsabile cu concentrarea si atentia si, in general, slabeste capacitatile cognitive – atat la animale, cat si la oameni, chiar din faza intrauterina, daca mama a consumat multe alimente bogate in glutamat –, de ce ne-am mai mira de slabele rezultate cognitive ale copiilor nostri sau de faptul ca, asa cum arata aceleasi studii, oamenii devin infertili? Hrana si razboiul impotriva populatiei Suntem martorii unui „razboi impotriva populatiei” fara precedent, unul in care omului i se cere o atentie sporita fata de ceea ce se intampla in jur, pentru a evita ceea ce altfel i-ar putea distruge viata, fara ca macar sa-si dea seama de ce a ajuns atat de neputincios si lipsit de vlaga. Ajungem treptat asemenea puilor din crescatoriile de pasari – o masa de carne, obezi, fara memorie si initiativa, cu data de expirare cat mai recenta, inhamati mai degraba la caruta mortii. Si – daca se poate – fara urmasi! Paradoxul epocii noastre este nu numai acela ca in societatile abundente oamenii sunt subnutriti, ci mai ales ca, in societatea informatiei, omul este tot mai dezinformat. Altfel cum ne-am putea explica faptul ca, desi avem acces la atata informatie, totusi nu stim ceea ce se petrece cu adevarat in jurul nostru? Acest razboi perfid impotriva omului mizeaza insa nu numai pe dezinformarea lui, ci pe ceea ce este mai propriu omului dupa Cadere: pofta. Ceea ce aduce nou epoca noastra, a alimentelor procesate la nivel industrial, este esentializarea poftei sau, mai degraba, a elementului chimic care o produce. Tocmai de aceea, solutia trebuie cautata in asceza plina de discernamant pe care Biserica o invata de mii de ani. Asadar, mai mult decat niciodata, trebuie sa fim intelepti ca serpii si curati ca porumbeii…