A fost în Þara Munteneascã un voievod creºtin de credinþã greceascã, anume Dracula pe limba româneascã, iar pe a noastrã, diavol, atât era de rãu. Precum i-a fost numele, aºa ºi viaþa. Odatã a venit un oarecare negustor strãin din Þara Ungureascã la cetatea lui. ªi dupã porunca lui a lãsat cãruþa lui pe uliþa oraºului, înaintea casei ºi marfa lui în cãruþã, iar el însuºi dormea în casã. ªi a venit cineva ºi a furat din cãruþã 160 de ducaþi de aur. Negustorul s-a dus la Dracula, ºi i-a spus de pierderea aurului. Dracula i-a spus: „Du-te, în aceastã noapte vei afla aurul“. ªi a pornit sã se caute hoþul prin tot oraºul, spunând: „Dacã nu se aflã hoþul, atunci voi nimici tot oraºul“. ªi a poruncit ca sã aducã aurul sãu, sã-l aºeze în cãruþã în timpul nopþii ºi a mai adãugat un zlot. Negustorul sculându-se, a gãsit aurul ºi a numãrat o datã ºi de douã ori; s-a aflat un zlot mai mult. ªi s-a dus la Dracula ºi i-a spus: „Stãpâne, am gãsit aurul. ªi iatã, este un zlot mai mult, care nu este al meu“. Atunci au adus ºi pe hoþ ºi cu aurul. ªi a spus negustorului: „Mergi în pace, dacã nu mi-ai fi spus despre un zlot, eram gata sã te pun în þeapã cu acest hoþ“. […] Odatã mergând el pe drum a vãzut la un oarecare siromah o cãmaºe foarte ruptã. ªi l-a întrebat: „Oare ai femeie?“ El a rãspuns: „Am, stãpâne“. El a spus: „Du-mã în casa ta, sã o vãd“. ªi a vãzut pe femeia lui, tânãrã fiind ºi sãnãtoasã. ªi a spus bãrbatului ei: „Oare aþi semãnat in“? El a rãspuns: „Stãpâne am mult in“ ºi i-a arãtat mult in. ªi a spus femeii lui: „De ce eºti leneºã faþã de bãrbatul tãu; el este dator sã semene ºi sã are ºi sã te hrãneascã, iar tu eºti datoare sã faci bãrbatului tãu îmbrãcãminte curatã ºi frumoasã, iar tu nici cãmaºã nu vrei sã-i faci, sãnãtoasã fiind la trup. Tu eºti vinovatã, iar nu bãrbatul tãu. Dacã bãrbatul nu ar fi semãnat in, atunci bãrbatul tãu ar fi fost vinovat“. ªi a poruncit sã-i taie mâinile ºi trupul ei sã-l puie în þeapã. […] Odatã a venit la dânsul un sol de la craiul unguresc Matiiaº, om mare, boier, de neam polon ºi i-a poruncit sã stea cu el la masã între leºurile acelea. ªi lângã dânsul se afla o þeapã foarte groasã ºi înaltã, auritã peste tot. ªi a întrebat Dracula pe sol: „Spune-mi, de ce am fãcut aºa aceastã þeapã“? Solul atunci s-a înfricoºat tare ºi a spus: „Stãpâne, aºa mi se pare, vreun om mare a greºit în faþa ta ºi vrei sã-i faci moarte mai cu cinste de cât a celorlalþi“. Dracula a spus: „Adevãrat ai spus. Tu eºti solul regal al marelui stãpân, pentru tine am fãcut aceastã þeapã“. El a rãspuns: „Stãpâne, dacã voi fi fãptuit ceva vrednic de moarte, fã ce vrei, cãci eºti judecãtor drept, nu tu vei fi vinovat de moartea mea, ci eu singur“. Dracula a râs ºi a spus: „Dacã nu mi-ai fi rãspuns aºa, în adevãr ai fi fost pe aceastã þeapã“. ªi l-a cinstit mult ºi l-a dãruit ºi i-a dat drumul, spunând: „Þie în adevãr se cuvine sã umbli în solie de la mari stãpânitori, cãci eºti învãþat sã vorbeºti cu stãpânitorii cei mari, alþii sã nu îndrãzneascã, ci mai întâi sã fie învãþaþi cum sã stea de vorbã cu stãpânitorii cei mari“. (Cronicile slavo-române, p. 207–214) sursa: Bogdan Murgescu, Istoria Romaniei in texte http://istoriiregasite.wordpress.com/]]>