Politicienii români nu se mai identificã cu poporul. E clar, e cert, e scris negru pe alb pe pancartele tuturor celor care protesteazã. Cu toate acestea, Puterea și Opoziția se fac cã nu le vãd, se fac cã nu-i aud pe protestatari. Fiecare tabãrã are felul ei aparte de a se face cã plouã.

Cei de la Putere nu ies în fațã cu declarații sperând cã poate, poate, încãlzirea globalã nu le va juca feste de aceastã datã și va da o ninsoare care va îndemna lumea sã plece acasã. Puțin probabil acest lucru, protestele nu au loc doar la Predeal, ele au loc în toatã țara.       Opoziția, în schimb, adoptã o tacticã diferitã. Ei se pun în fața mulțimii, se infiltreazã în interiorul ei, stau prin spate, doar, doar sã fie și ei acolo, sã aibã argumentul cã au ieșit în stradã pentru dreptate. Dreptatea lor, desigur. Când pancartele se adreseazã clar împotriva clasei politice, politicienii noștri au o abilitate cameleonicã de a se transforma în cetãțeni de rând, oameni din popor, oameni cãrora le-a ajuns. Cu toții, îmbrãcați mai popular(nu dupã port), încearcã sã devinã omul din mulțime, dar greșeala lor este cã se pun doar în hainele românilor, nu și în pielea lor. Cum poți avea biroul la Palatul Cotroceni și sã spui cã îi înțelegi pe români? Cum poți veni de la Strasbourg și sã spui cã așa nu se mai poate? Cum poți sã mergi în Parlament la fel de des ca românii în concediu și sã spui cã tu ești alesul lor, cã tu îi reprezinți?   Sunt întrebãri și gânduri firești. Le are în cap orice român, fie cã are drept de vot sau nu. Românul de rând nu cautã rãspunsul pentru a nu fi din nou dezamãgit la realizarea faptului cã actualã clasã politicã este cea împotrivã cãreia s-a revoltat și în ’89, iar acum trebuie sã o ia din nou de la capãt. Sursa: zigzagonline.ro