PROGRAMUL HAARP: VANDALISM PE CER?

Întrucât evenimentele recente (evenimente sociale, rãzboaie, starea vremii, fenomene meteo sau sunete ciudate, cutremurul din Haiti, cutremurul din Iran, de astãzi, cel din Japonia, cu replicile lui – de anul trecut, cel din China, cele din Turcia – sincronizate în mod ciudat cu anumite momente sensibile din politica sau economia mondialã) au dus pe mulți la concluzia cã ele nu sunt întâmplãtoare și cã existã tehnologii militare de provocare a unor astfel de evenimente (au apãrut discuții pe aceastã temã chiar asearã, pe un post TV – fiind nominalizat sistemul HAARP), am decis sã public și eu un articol detaliat pe aceastã temã. Deoarece informațiile concrete, exacte despre proiectul HAARP sunt extrem de rare și nu chiar la îndemâna oricui, am ales sã public ceva ce nu a apãrut în limba românã în spațiul virtual, ci doar în format tipãrit. Este vorba de un articol extrem de bine documentat despre HAARP, semnat de  dr. Nick Begich și Jeane Manning, publicat în Ediția în limba românã a revistei Nexus Magazine nr. 4 (decembrie 2005 – ianuarie 2006). Mulțumesc pe aceastã cale editorilor revistei Nexus pentru permisiunea acordatã – de a culege și publica în format electronic articolul. Liber la preluare, cu menționarea sursei (Revista NExus Magazine) Iatã articolul: Pentru public, HAARP se prezintã ca un program de cercetare ce are ca scop modificarea ionosferei în vederea îmbunãtãþirii comunicaþiilor.

Unele documente ale armatei americane aratã lucrurile mult mai clar: HAARP are scopul de a descoperi metode de „exploatare a ionosferei în folosul Departamentului de Apãrare”.

ˆ dr. Nick Begich, Jeane Manning Technonet este o formã de protest realizatã prin intermediul cãilor informaþionale din anii ’90. De exemplu, grupuri tot mai variate de bãrbaþi ºi femei din toatã lumea folosesc internetul (conceput iniþial de cãtre armata americanã ca mijloc de transfer ºi schimb de informaþii la care sã nu aibã nimeni altcineva acces) pentru a atrage atenþia asupra unui proiect militar suspect din Alaska. În prezent aceºti oameni activi prin intermediul internetului, emailurilor ºi faxurilor, strãpung secretele Ministerului Apãrãrii S.U.A., folosind chiar sistemul guvernului. Partea tipãritã a protestului a fost iniþiatã atunci când Dennis Specht, un activist împotriva programelor de înarmare nuclearã care locuia pe atunci în Alaska, a trimis o ºtire cãtre NEXUS, cu privire la HAARP – Programul de Cercetare Auroralã Activã de Înaltã Frecvenþã (High-frequency Active Auroral Research Program). Nick Begich, un activist politic din Alaska ºi cercetãtor ºtiinþific la Anchorage, a luat apoi legãtura cu Patrick ºi Gael Crystal Flanagan, care se autodescriu ca „preoþi ai tehnologiei” ºi care locuiau în Sedona, Arizona. Aceºtia i-au recomandat lui Begich sã citeascã revista australianã, iar acesta a fost surprins sã gãseascã un numãr din NEXUS în oraºul sãu natal. Imediat s-a dus la bibliotecã sã verifice documentele citate în articol. Acea cercetare l-a fãcut sã scrie câteva articole ºi cartea numitã Angels Don ‘t Play this HAARP: Advances in Tesla Technology („Îngerii nu cântã la aceastã harpã: Progrese în tehnologia Tesla”), o lucrare de 230 de pagini cu informaþii detaliate despre acest proiect abuziv. Articolul care urmeazã va prezenta doar ideile principale ale acestei cãrþi. În ciuda cercetãrii extinse (350 de note de subsol), aceasta este în esenþã povestea unor oameni obiºnuiþi care ºi-au asumat o provocare extraordinarã. HAARP FIERBE ATMOSFERA SUPERIOARà HAARP va bombarda atmosfera superioarã cu un fascicul electromagnetic focalizat ºi dirijabil, fiind în esenþã un model avansat de „încãlzitor ionosferic”. (Ionosfera este sfera încãrcatã electric care înconjoarã atmosfera superioarã a Pãmântului. Ea se întinde de la 65 km pânã la 644 km distanþã deasupra suprafeþei Pãmântului.) Într-o formulare simplificatã, dispozitivul utilizat în cadrul HAARP este un radiotelescop inversat: antenele trimit semnale în loc sã le primeascã. HAARP este testul fãcut unei tehnologii ce foloseºte fascicule de unde radio extrem de puternice care încãlzesc unele zone ale ionosferei, pentru a le împinge în sus. Undele electromagnetice sunt apoi reflectate cãtre Pãmânt, penetrând totul – cu sau fãrã viaþã. Publicitatea fãcutã lui HAARP dã impresia cã este vorba despre un proiect academic ce are ca scop modificarea ionosferei în vederea îmbunãtãþirii comunicaþiilor. Cu toate acestea, unele documente ale armatei americane aratã lucrurile mult mai clar: HAARP are scopul de a descoperi metode de „exploatare a ionosferei în folosul Departamentului de Apãrãre”. Comunicarea cu submarinele este doar unul dintre aceste scopuri. Comunicatele de presã ºi alte informãri din partea armatei cu privire la HAARP minimalizeazã continuu efectele sale. Materialele publicitare insistã asupra faptului cã proiectul HAARP nu diferã de alte sisteme de încãlzire a ionosferei care opereazã fãrã efecte nocive în toatã lumea, în locaþii precum Arecibo, în Puerto Rico, Tromso, în Norvegia, precum ºi în fosta Uniune Sovieticã. Cu toate acestea, un document guvernamental din 1990 indicã faptul cã bombardarea cu energie prin unde de radiofrecvenþã (RF) va induce activitãþi nenaturale în ionosferã: „…pentru undele de înaltã frecvenþã de cea mai mare putere, disponibile în Occident, instabilitãþile studiate în mod obiºnuit se apropie de punctul maxim de capacitate de disipare a energiei, dincolo de care procesele plasmatice o vor „lua razna” pânã la atingerea urmãtorului factor limitativ“. Dacã armata, în colaborare cu Universitatea Fairbanks din Alaska, poate arãta cã aceastã nouã tehnologie gen „Rãzboiul stelelor” condusã de la sol este funcþionalã ºi sigurã, ambele au de câºtigat. Armata obþine un scut protector relativ ieftin, iar universitatea se poate lãuda cu cea mai spectaculoasã manipulare geofizicã de la exploziile în atmosferã ale bombelor nucleare pânã în prezent. Dacã testarea va avea succes, vor dispune apoi de megaproiectele militare ale viitorului ºi vor avea la dispoziþie pieþe uriaºe pentru gazele naturale din Alaska. Dacã luãm în considerare celelalte brevete bazate pe munca unui fizician din Texas, Bernard Eastlund, devine limpede modul în care armata intenþioneazã sã foloseascã transmiþãtorul HAARP. Acestea fac ºi mai puþin credibile dezminþirile guvernului. Armata ºtie cum intenþioneazã sã foloseascã aceastã tehnologie ºi a specificat clar acest lucru în documentele sale. Ea a indus intenþionat publicul în eroare folosindu-se de exprimãri sofisticate, înºelãtorie ºi dezinformare fãþiºã.

Armata spune cã sistemul HAARP este capabil:

–  sã confere armatei un instrument pentru a înlocui efectul de puls electromagnetic al dispozitivelor atmosferice termonucleare (care au fost luate în calcul de armatã ca opþiuni viabile, cel puþin pânã în anul 1986); –  sã înlocuiascã printr-o tehnologie nouã ºi compactã uriaºul sistem de comunicare submarinã prin frecvenþe extrem de joase care opereazã în Michigan ºi Wisconsin; –  sã fie folosit pentru a înlocui sistemul de radare cu razã de acþiune pânã dincolo de orizont (sistem care fusese plãnuit cândva pentru actuala locaþie a lui HAARP) cu un sistem mai flexibil ºi mai precis; –  sã ofere o modalitate de distrugere a comunicaþiilor pe o arie extrem de largã, menþinând în acelaºi timp în funcþiune propriul sistem de comunicaþii al armatei; –  sã ofere o tomografie de penetrare a Pãmântului pe suprafeþe întinse, care combinatã cu abilitãþile de procesare a computerelor EMASS ºi Cray, ar face posibilã verificarea multor puncte ale tratatelor de pace ºi nonproliferare a armamentului nuclear; –  sã fie o unealtã de cercetare geofizicã pentru identificarea depozitelor de petrol, gaze ºi minerale pe suprafeþe mari; –  sã fie folosit pentru a detecta avioane care zboarã la înãlþime micã ºi proiectile teleghidate, fãcând astfel ca orice altã tehnologie sã fie depãºitã. Posibilitãþile de mai sus pot pãrea o idee excelentã tuturor celor care cred într-un sistem de apãrare puternic ºi celor interesaþi de reducerea costurilor. Cu toate acestea, modalitãþile de întrebuinþare posibile, pe care dosarele referitoare la HAARP nu le explicã ºi care nu pot fi gãsite decât în dosarele aviaþiei americane, a armatei ºi a marinei, precum ºi în dosarele altor agenþii federale, sunt alarmante. Mai mult decât atât, efectele folosirii abuzive ale acestor nivele de intensitate în scutul nostru natural – ionosfera – pot fi catastrofale, dupã pãrerea unor oameni de ºtiinþã. Doi locuitori din Alaska au spus lucrurilor pe nume. Clare Zickuhr, fondator al miºcãrii NO HAARP, declarã: „Armata intenþioneazã sã dea o loviturã puternicã ionosferei ºi apoi sã vadã ce se întâmplã.” Armata a uitat sã spunã populaþiei cã nu ºtie prea clar ce se va întâmpla, dar un articol de ºtiinþã de la Penn State se laudã cu aceastã incertitudine. ªtiinþã masculinã? Proiectul HAARP foloseºte cele mai înalte nivele de energie manipulate vreodatã, în ceea ce Begich ºi Manning numesc „jucãrii noi pentru bãieþii mari”. Este un experiment efectuat pe cer, pentru a afla lucruri necunoscute încã. Oameni de ºtiinþã independenþi le-au spus lui Begich ºi Manning cã o bombã atmosfericã de tipul HAARP, cu efectele sale neprevãzute, ar putea fi un act de vandalism global. ISTORIA PROGRAMULUI HAARP Brevetele descrise mai jos constituie pachetul de idei controlat iniþial de ARCO Power Techonlogies Incorporated (APTI), o sucursalã a companiei Atlantic Richfield, una dintre cele mai mari companii petroliere din lume. APTI a fost contractorul care a construit locaþia HAARP. În iunie 1994, ARCO a vândut acest subproiect, brevetele ºi contractul pentru a doua fazã a construcþiei lui E-Systems. E-Systems este unul dintre cei mai mari contractori de servicii de informaþii din lume, lucrând pentru CIA, organizaþii din apãrare ºi din alte domenii. 1,8 miliarde de dolari din cifra anualã realizatã de companie provin din vânzãri cãtre aceste organizaþii. 800 de milioane de dolari sunt atribuiþi unor proiecte secrete – atât de secrete încât nici mãcar Congresul Statelor Unite nu este informat despre modul de utilizare a acestor bani. Brevetul american al lui Bernard J. Eastlund cu numãrul 4.686.605: „Metoda ºi aparatura pentru alterarea unei regiuni din atmosfera, ionosfera ºi/sau magnetosfera Pãmântului“, a fost etichetat ca secret timp de un an.
Contractul HAARP a fost cumpãrat de la E-Systems de cãtre Raytheon, unul dintre cei mai mari contractori de apãrare din lume. În 1994, Raytheon s-a clasat pe locul 42 în topul celor mai de succes 500 de companii. Raytheon are mii de brevete, unele dintre acestea fiind valoroase pentru proiectul HAARP. Douãsprezece dintre aceste brevete constituie coloana vertebralã a lui HAARP, iar acum acestea sunt îngropate printre miile de brevete deþinute de Raytheon. Încãlzitorul ionosferic Eastlund este diferit: radiaþia frecvenþei radio este concentratã ºi focalizatã într-un punct din ionosferã. Se trimite astfel în ionosferã o cantitate de energie de o cantitate fãrã precendent. Dispozitivul Eastlund ar permite o concentrare de energie de 1 Watt/cm³, comparativ cu alte dispozitive capabile sã producã doar o milionime de Watt. Aceastã diferenþã uriaºã poate înãlþa ºi modifica ionosfera pentru a obþine efectele futuriste descrise în brevet. Conform brevetului, activitatea lui Nikola Tesla de la începutul anilor 1900 a stat la baza acestei cercetãri. Ce avantaj i-ar aduce aceastã tenologie lui ARCO, proprietarul brevetelor? ARCO ar putea obþine profituri enorme prin transmiterea fãrã fir a energiei electrice, de la centrala elecricã la consumator. Un timp, cercetãtorii HAARP nu au putut demonstra cã acesta a fost unul dintre scopurile intenþionate pentru HAARP. În aprilie 1995, Begich a gãsit totuºi alte brevete, care aveau legãturã cu o listã de „personal cheie” pentru APTI. Unele dintre aceste noi brevete APTI erau într-adevãr legate de un sistem de transmisie fãrã fir a energiei electrice. Brevetul lui Eastlund spunea cã tehnologia poate bruia sau deturna complet sistemele sofisticate de ghidare ale avioanelor ºi proiectilelor. Mai mult, capacitatea sa de a rãspândi unde electromagnetice de diverse frecvenþe pe suprafeþe întinse ale Pãmântului ºi de a controla schimbãrile acestor unde face posibilã întreruperea comunicaþiilor pe uscat, pe mare ºi în aer. În brevet se afirmã: „Astfel, aceastã invenþie oferã capacitatea de a plasa cantitãþi fãrã precedent de energie în atmosfera Pãmântului în locaþii strategice ºi de a menþine nivelul influxului acesteia, în special dacã se foloseºte o pulsaþie aleatorie, într-o manierã mult mai precisã ºi mult mai controlatã decât tot ce s-a realizat pânã în prezent, în special prin detonarea de dispozitive nucleare de diferite mãrimi, la diferite altitudini… …este posibilã nu doar interferenþa cu comunicaþiile unei terþe pãrþi, ci ºi folosirea unuia sau mai multor astfel de fascicule care sã realizeze o reþea de comunicaþii chiar dacã restul comunicaþiilor mondiale sunt scoase din funcþie. Altfel spus, ceea ce e folosit pentru a distruge comunicaþiile altora, poate fi folosit în acelaºi timp de cãtre cel care cunoaºte aceastã invenþie ca o reþea de comunicaþii proprii. … zone mari din atmosferã pot fi înãlþate la altitudini neaºteptat de mari astfel încât proiectilele sã întâlneascã forþe de frecare neluate în calcul, ceea ce le poate distruge… Controlul vremii este posibil, spre exemplu, prin modificarea tiparului vânturilor din atmosfera superioarã … … pot avea loc modificãri moleculare ale atmosferei astfel încât sã se obþinã efecte pozitive asupra mediului. Pe lângã schimbarea propriu-zisã a compoziþiei moleculare a unei regiuni atmosferice, poate fi mãritã concentraþia unei anumite molecule sau a anumitor molecule. De exemplu, concentraþiile de ozon, azot, etc. din atmosferã, pot fi mãrite artificial...” Begich a mai descoperit încã alte 11 brevete APTI. Acestea indicã cum se pot realiza „explozii de puterea celor nucleare fãrã emisie de radiaþii“, sisteme de fascicule de energie, radare cu razã de acþiune pânã dincolo de orizont, sisteme de detectare a proiectilelor cu focos nuclear, pulsuri electromagnetice produse de arme termonucleare ºi alte trucuri gen „Rãzboiul stelelor”. Aceastã multitudine de brevete se aflã la baza sistemului de luptã HAARP. Cercetarea legatã de acest proiect, realizatã de Begich ºi de Manning, a dus la descoperirea unor scheme bizare. De exemplu, documente ale Aviaþiei Militare Americane au relevat cã a fost dezvoltat un sistem de manipulare ºi alterare a proceselor mentale umane prin folosirea radiaþiei pulsatorii de radiofrecvenþã (în genul lui HAARP) asupra unor zone geografice mari. Cele mai cutremurãtoare date despre aceastã tehnologie provin din însemnãrile lui Zbigniew Brzezinski (fost consilier pe probleme de securitate naþionalã al Preºedintelui Carter) ºi ale lui J. F. MacDonald (consilier ºtiinþific al Preºedintelui Johnson ºi profesor la catedra de geofizicã a UCLA), care au scris despre folosirea emiþãtorilor de fascicule puternice de energie în rãzboiul geofizic ºi climatic. Documentele indicã modul în care pot fi cauzate aceste efecte, pe lângã celelalte efecte negative asupra sãnãtãþii ºi gândirii umane. Posibilitãþile de afectare a gândirii de cãtre HAARP sunt extrem de îngrijorãtoare. Mai mult de 40 de pagini ale cãrþii, cu zeci de note de subsol, consemneazã munca unor profesori de la Harvard, strategi militari ºi oameni de ºtiinþã în timp ce dezvoltau ºi testau aceastã utilizare a tehnologiei electromagnetice. Una dintre aceste lucrãri provine, de exemplu, de la Crucea Roºie din Geneva. Ea indicã chiar ºi frecvenþele la care pot apãrea aceste efecte – aceleaºi frecvenþe care pot fi emise de HAARP. Urmãtoarea declaraþie a fost fãcutã în urmã cu peste 25 de ani, într-o carte scrisã de Brzezinski, pe când era profesor la Universitatea Columbia: „Strategii politici sunt tentaþi sã exploateze cercetãrile asupra creierului ºi comportamentului uman. Geofizicianul Gordon J. F. MacDonald – specialist în probleme de rãzboi – spune cã atacuri bine sincronizate, realizate cu electroni excitaþi artificial «pot duce la un set de oscilaþii care sã aibã efecte puternice asupra anumitor zone ale Pãmântului… Se poate dezvolta astfel un sistem care sã afecteze grav activitatea cerebralã a unor populaþii foarte mari din zonele alese pe o perioadã lungã…» Indiferent cât de deranjantã poate fi ideea de a folosi mediul înconjurãtor pentru manipularea comportamentului în interese naþionale, tehnologia care sã permitã astfel de întrebuinþãri va fi probabil dezvoltatã în urmãtoarele câteva decenii.” Aºa cum geofizicienii din trecut au prezis progresele actuale, încearcã oare managerii programului HAARP sã ne transmitã viziunea lor? Geofizicienii au recunoscut cã prin adãugarea de energie în mediul nostru înconjurãtor se pot obþine efecte puternice. Totuºi, omenirea a adãugat deja mediului cantitãþi substanþiale de energie electromagneticã, fãrã a ºti care este masa criticã. Cartea lui Begich ºi Manning ridicã multe întrebãri. Oare aceste adãugãri nu au avut nici un efect sau existã o cantitate cumulativã de la care stricãciunile sunt ireversibile? Este HAARP încã un pas al unei cãlãtorii fãrã întoarcere? Ne aflãm oare pe punctul de a ne îmbarca într-un experiment energetic ce va elibera alþi demoni din cutia Pandorei? Încã din 1970, Zbigniew Brzezinski a prezis cã va apãrea gradat „o societate mai controlatã ºi mai direcþionatã”, societate legatã direct de tehnologie. Aceastã societate va fi dominatã de o elitã care îi va impresiona pe alegãtori prin cunoºtinþe ºtiinþifice „superioare”. Angels Don ‘t Play This HAARP îl citeazã în continuare pe Brzezinski: „Lipsitã de constrângerile valorilor liberale tradiþionale, aceastã elitã nu va ezita sã îºi atingã þelurile politice prin folosirea unor tehnologii de ultimã orã care permit influenþarea comportamentului public ºi menþinerea societãþii sub control ºi observaþie strictã. Avântul tehnico-ºtiinþific se va alimenta apoi din situaþia pe care o exploateazã.” Aceastã previziune s-a dovedit corectã. Astãzi apar noi instrumente pentru „elitã”, iar tentaþia de a le folosi creºte constant. Legile care permit folosirea lor au fost deja create. Cum ar putea fi transformate Statele Unite, bucãþicã cu bucãþicã, în tehno-societatea controlatã prezisã? Printre „treptele” la care se aºtepta Brzezinski se aflau crizele sociale de duratã ºi manipularea mass-mediei pentru a câºtiga încrederea publicului. Într-un alt document guvernamental, Aviaþia Militarã Americanã susþine cã: „Aplicaþiile potenþiale ale câmpurilor electromagnetice artificiale sunt foarte largi ºi pot fi folosite în situaþii militare ºi semi-militare… Printre întrebuinþãrile potenþiale sunt incluse lupta cu grupurile teroriste, controlul mulþimii, controlul spargerii sistemelor de securitate al instalaþiilor militare ºi tehnici anti-personal în rãzboiul tactic. În toate aceste cazuri, sistemele electromagnetice ar fi folosite pentru a produce distrugeri fiziologice uºoare sau grave, distorsionãri ale percepþiilor ºi dezorientare. În plus, capacitatea de funcþionare a indivizilor ar putea fi degradatã într-o asemenea mãsurã încât sã devinã inapþi pentru luptã. Un alt avantaj al sistemelor electromagnetice este acela cã un singur sistem poate acoperi zone mari. Ele sunt silenþioase, iar mãsurile de combatere a lor sunt greu de dezvoltat.     Un   ultim   domeniu   în   care   radiaþiile electromagnetice se pot dovedi valoroase este cel al amplificãrii capacitãþilor paranormale ale indivizilor.” Aceste comentarii se referã oare la utilizãri deja dezvoltate într-o anumitã mãsurã? Autorul raportului guvernamental face referire la un document mai vechi al Aviaþiei Militare, cu privire la folosirea radiaþiei cu frecvenþe radio în situaþii de luptã. (Begich ºi Manning fac aici observaþia cã HAARP este cel mai adaptabil ºi mai mare transmiþãtor de radiaþie cu frecvenþe radio din lume.) În rapoartele Congresului se vorbeºte de utilizarea sistemului HAARP pentru penetrarea Pãmântului prin semnale reflectate de ionosferã. Aceste semnale vor fi folosite pentru a privi în interiorul planetei pânã la o adâncime de mulþi kilometri, în scopul de a localiza depozite de muniþii, minerale ºi tuneluri subterane. De exemplu, numai în anul 1996, senatul S.U.A. a alocat 15 milioane de dolari exclusiv pentru dezvoltarea acestei capacitãþi: tomografierea Pãmântului. Problema constã în faptul cã frecvenþa necesarã pentru radiaþiile de penetrare a Pãmântului se aflã în gama care provoacã alterãri ale funcþiilor mentale umane. Ea ar putea avea efecte profunde ºi asupra migraþiei peºtilor ºi animalelor sãlbatice, migraþie care se bazeazã pe câmpuri energetice neperturbate pentru parcurgerea traseelor fireºti. De parcã pulsurile electromagnetice din cer ºi distrugerea capacitãþilor mentale nu ar fi de ajuns, Eastlund s-a lãudat cã încãlzitorul ionosferic de mare putere ar putea controla vremea. Begich ºi Manning au scos la luminã documente guvernamentale care indicã faptul cã armata deþine tehnologia de control al vremii. Dacã sistemul HAARP ar fi construit pentru a funcþiona la capacitate deplinã, el ar putea induce schimbarea climei unei întregi emisfere. Dacã un guvern face experimente cu tiparele climatice globale, ceea ce este perturbat într-o anumitã zonã ne afecteazã pe toþi. Lucrarea Angels Don’t Play This HAARP explicã un principiu aflat la baza unora dintre invenþiile lui Nikola Tesla – rezonanþa – care influenþeazã sistemele planetei. BULE DE PARTICULE ELECTRICE În cartea Angels Don’t Play This HAARP sunt incluse ºi interviuri cu oameni de ºtiinþã independenþi, precum dr. Elizabeth Rauscher. Ea are o carierã vastã ºi impresionantã în domeniul fizicii marilor energii ºi a publicat materiale în reviste ºtiinþifice de prestigiu, precum ºi cãrþi. Dr. Rauscher afirmã despre programul HAARP: „Veþi pompa cantitãþi imense de energie într-o configuraþie molecularã extrem de delicatã ce alcãtuieºte structura multistratificatã pe care o numim ionosferã.” Ea explicã faptul cã ionosfera este predispusã la reacþii catalitice: dacã se modificã o micã parte, se poate produce o schimbare majorã în ionosferã. Pentru a descrie ionosfera ca pe un un sistem cu un echilibru delicat, dr. Rauscher a comparat-o cu o bulã sfericã de sãpun ce înconjoarã atmosfera Pãmântului, cu vârtejuri pe suprafaþa bulei. Ea prezice cã bula se va sparge dacã se va face o gaurã destul de mare în suprafaþa sa.  FELIEREAIONOSFEREI Dr. Daniel Winter, fizician din Waynesville, Carolina de Nord, afirmã cã emisiile de înaltã frecvenþã ale sistemului HAARP se pot cupla cu pulsurile cu lungime mare de undã (cu frecvenþe joase sau extrem de joase) pe care reþeaua magneticã a Pãmântului le foloseºte pentru a distribui informaþie sub formã de vibraþii pentru a sincroniza dansul vieþii în biosferã. Winter numeºte aceastã acþiune geomagneticã „fluxul sanguin informaþional al Pãmântului” ºi susþine cã este foarte probabil ca asocierea dintre frecvenþele înalte ale sistemului HAARP ºi frecvenþele naturale extrem de joase sã declanºeze efecte secundare nebãnuite. David Yarrow din Albany, New York, este cercetãtor specializat în electronicã. El descrie posibilele interacþiuni dintre radiaþiile HAARP cu ionosfera ºi reþeaua magneticã a Pãmântului: „HAARP nu va „gãuri” ionosfera. Aceasta e o subestimare periculoasã a ceea ce va face fasciculul gigantic cu putere mãsuratã în gigawaþi emis de HAARP. Pãmântul se roteºte ºi faþã de straturile electrice fine ale „iono-sferelor” ce protejeazã suprafaþa Pãmântului de radiaþia solarã intensã, incluzând ºi furtunile de particule încãrcate din vântul solar. Rotaþia Pãmântului în jurul axei sale face ca HAARP – printr-o rafalã care poate dura ceva mai mult de câteva minute – sã taie o felie din ionosferã ca un cuþit cu microunde. Acesta nu produce o gaurã, ci o incizie mare.” TRÃGÂND CU BRUTALITATE DE CORZILE HARPEI „Al doilea concept: Pe mãsurã ce Pãmântul se roteºte, HAARP va tãia de-a lungul fluxului geomagnetic… o formã toroidalã din benzi magnetice asemãnãtoare meridianelor. Poate cã HAARP nu va „tãia” aceste benzi din stratul magnetic protector al Gaiei, dar le va bombarda pe toate acestea cu impulsuri dizarmonioase, brutale, de înaltã frecvenþã. Aceste impulsuri zgomotoase vor face sã vibreze liniile de flux geomagnetic, vibraþiile propagându-se prin toatã reþeaua geomagneticã. Imaginea care îþi vine în minte este aceea a unui pãianjen aºezat pe plasa lui. Aterizeazã o insectã, iar vibraþiile pânzei semnaleazã pãianjenului prada. HAARP va fi ca un deget artificial din microunde care, dacã nu va reuºi sã rupã plasa, mãcar o va zgândãri, trimiþând semnale derutante. Efectele acestei interferenþe cu simfoniile harpei geomagnetice a Gaiei nu sunt cunoscute ºi cred cã nici nu au fost luate în calcul. Chiar dacã aceste efecte au fost luate în considerare, intenþia [programului HAARP] este sã înveþe sã exploateze orice tip de efecte, ºi nu sã cânte în armonie cu simfoniile globale.” Printre alþi cercetãtori citaþi se numãrã ºi Paul Schaefer din Kansas City. Acesta este licenþiat în electrotehnicã ºi a construit arme nucleare timp de patru ani. „Majoritatea teoriilor în care savanþii ne-au învãþat sã credem par sã se prãbuºeascã” spune el. El vorbeºte despre dezechilibre provocate deja de  epoca industrialã ºi atomicã, în special de iradierea mediului înconjurãtor cu particule mici, de mare vitezã, „ca niºte titireze minuscule”. Nivelul nenatural de miºcare a particulelor de energii înalte din atmosferã ºi din centurile de radiaþii care înconjoarã Pãmântul este rãspunzãtor de schimbarea vremii, conform acestui model care înfãþiºeazã o planetã Pãmânt ce îºi descarcã excesul de cãldurã ºi îºi recapãtã echilibrul prin cutremure ºi activitate vulcanicã. UN PÃMÂNT CUPRINS DE FEBRà „Starea energeticã anormalã a Pãmântului ºi a atmosferei sale poate fi comparatã cu o baterie de maºinã supraîncãrcatã, cu fluxul normal de energie blocat, rezultatul fiind puncte fierbinþi, arcuri electrice, crãpãturi fizice ºi turbulenþã generalã în timp ce energia blocatã încearcã sã iasã.”

Într-o a doua analogie, Schaefer spune:

„În afara de cazul în care dorim moartea planetei noastre, trebuie sã oprim producerea de particule instabile ce genereazã febra Pãmântului. O prima prioritate în prevenirea acestui dezastru ar fi închiderea tuturor centralelor nucleare ºi stoparea testelor cu arme atomice, a rãzboiului electronic ºi a «Rãzboiului stelelor».” Între timp, armata îºi construieºte cel mai mare încãlzitor ionosferic de pânã acum, pentru a crea în mod deliberat ºi mai multe instabilitãþi în stratul uriaº de plasmã – ionosfera – ºi pentru a ridica nivelul energetic al particulelor încãrcate electric din ea. PLOAIA ELECTRONICà Armata a publicat documente legate de „precipitaþiile” de electroni din magnetosferã (centurile exterioare de particule încãrcate electric ce se întind spre polii magnetici ai Pãmântului), cauzate de undele electromagnetice de frecvenþã foarte joasã create de om: „Aceste precipitaþii de particule pot sã producã o ionizare secundarã, sã emitã raze X ºi sã cauzeze perturbaþii semnificative în ionosfera inferioarã.” Doi specialiºti în radiodifuziune de la Universitatea Stanford oferã dovezi asupra modului în care tehnologia poate afecta cerul prin intermediul undelor create pe Pãmânt. Aceºtia au arãtat cã undele radio de frecvenþã foarte joasã pot face magnetosfera sã vibreze ºi particulele de mare energie sã se reverse în atmosfera Pãmântului. Prin pornirea sau oprirea emisiei radio, poate fi opritã revãrsarea acestor particule. CONTROLUL VREMII Avalanºele de energie declanºate de astfel de unde radio ne pot izbi în plin. Acþiunea lor sugereazã cã tehnicienii pot controla vremea la nivel global prin trimiterea unor „semnale” relativ reduse în centurile Van Allen (centurile de radiaþii din jurul Pãmântului). Efectele de rezonanþã Tesla pot astfel controla cantitãþi enorme de energie prin intermediul unor semnale de dirijare mici. Cartea scrisã de Begich ºi Manning ridicã întrebarea dacã aceastã cunoaºtere va fi folositã de cãtre savanþii implicaþi în ºtiinþa rãzboiului sau de cãtre cei specializaþi în biosferã. Armata a lucrat timp de 20 de ani la metodele rãzboiului climatic, pe care le numesc eufemistic „modificarea vremii”. Tehnologia de provocare a ploii, de exemplu, a fost testatã de câteva ori în Vietnam. Ministerul Apãrãrii S.U.A. a oferit exemple de studii de manipulare a fulgerelor ºi a uraganelor prin proiectele Skyfire ºi Stormfury. S-au avut în vedere tehnologii complicate care sã producã efecte pe scarã mare. Angels Don ‘t Play This HAARP citeazã un expert care afirmã cã armata a studiat atât laserele cât ºi substanþele chimice care ar putea deteriora stratul de ozon aflat deasupra unui inamic. Studierea cãilor de a provoca ºi detecta cutremure a reprezentat în urmã cu zeci de ani o parte din proiectul Prime Argus. Finanþarea acestui proiect a fost acordatã de Defense Advanced Research Projects Agency (DARPA, acum cu acronimul ARPA). În 1994 Aviaþia Militarã a Statelor Unite ºi-a fãcut public planul Spacecast 2020 care include controlul vremii. Oamenii de ºtiinþã au fãcut experimente de manipulare a vremii încã din anii ’40, dar cu toate acestea în Spacecast 2020 se fãcea observaþia cã „folosirea tehnicilor de modificare a mediului pentru a distruge sau produce pagube unui alt stat [este] interzisã“. Afirmând acest lucru, Aviaþia Militarã pretindea cã progresul tehnologiilor „impune o re­examinare a acestei teme delicate ºi riscante“.   PATRUZECI DE ANI DE BOMBARDARE A CERULUI? În 1958, consilierul ºef al Casei Albe pe teme legate de modificarea vremii, cãpitanul Howard T. Orville, a afirmat cã Ministerul Apãrãrii S.U.A. studia „moduri de manipulare a sarcinilor electrice ale Pãmântului ºi cerului, ºi deci de influenþare a vremii, prin folosirea unui fascicul electronic pentru ionizarea sau deionizarea atmosferei deasupra unei suprafeþe date“. În 1966, profesorul Gordon J. F. MacDonald era director adjunct al Institutului de Geofizicã ºi Fizicã Planetarã de la Universitatea din Los Angeles, membru al Comitetului de Consiliere ªtiinþificã a Preºedintelui ºi membru al Consiliului Prezidenþial pentru Calitatea Mediului. El a publicat lucrãri cu privire la folosirea tehnologiilor de control al mediului în scopuri militare. MacDonald a fãcut un comentariu revelator: „Cheia     unui     rãzboi geofizic constã în identificarea instabilitãþilor mediului astfel încât prin adãugarea unei cantitãþi mici de energie sã se elibereze cantitãþi mult mai mari de energie.” MacDonald, savant de renume mondial, avea mai multe idei de folosire a mediului ca pe un sistem de armament ºi a contribuit la ceea ce era un vis pentru acea vreme. El nu glumea când ºi-a scris capitolul „Cum sã distrugem mediul” din cartea Unless Peace Comes. În acel capitol, el descria cum se pot folosi manipularea vremii, modificarea climei, topirea sau dislocarea calotelor polare, tehnicile de diminuare a stratului ozonului, ingineria cutremurelor, controlul valurilor oceanice ºi manipularea undelor cerebrale prin folosirea câmpurilor energetice ale planetei. El a spus, de asemenea, cã aceste tipuri de arme vor fi dezvoltate ºi cã, atunci când vor fi folosite, vor fi practic nedetectabile de cãtre victime. Este oare HAARP acea armã? Intenþia armatei de a realiza controlul mediului este bine documentatã. Sesiunile subcomitetelor Congresului S.U.A. cu privire la Mediu Internaþional ºi Oceane, au cercetat ce a întreprins armata în domeniul modificãrilor climei la începutul anilor ’70. „Rezultatul a fost o imagine uimitoare a cercetãrii avansate ºi a experimentelor realizate de cãtre Ministerul Apãrãrii în privinþa cãilor de dirijare a mediului în scopuri militare“, declarã un autor citat în Angels Don’t Play This HAARP. Dezvãluirea secretelor i-a surprins pe legislatori. Legislatorii de azi ar mai fi oare surprinºi de investigarea tehnologiei de vârf în manipularea electromagneticã? Ei ar putea realiza cã tehnologiile dezvoltate prin experimentele HAARP din Alaska se ridicã la înãlþimea viziunii lui Gordon MacDonald, pentru cã savanþii de elitã descriu vremea globalã nu doar ca presiune a aerului ºi sisteme termice ci ºi ca pe un sistem electric.   IMPULS MIC, EFECT MARE HAARP bombardeazã ionosfera acolo unde ea este relativ instabilã. Un aspect care nu trebuie uitat este acela cã ionosfera este un scut electric activ care protejeazã planeta de bombardamentul constant cu particule cu energie ridicatã din spaþiu. Aceastã plasmã conductoare, împreunã cu câmpul magnetic al Pãmântului, capteazã plasma electricã din spaþiu ºi o împiedicã sã ajungã direct la suprafaþa terestrã, afirmã Charles Yost de la Dynamic Systems, Leicester, Carolina de Nord: „Dacã ionosfera este profund afectatã, atmosfera de dedesubt este ºi ea afectatã.” Un alt om de ºtiinþã a afirmat într-un interviu cã existã o conexiune electricã foarte puternicã între ionosferã ºi partea din atmosferã unde se formeazã vremea – atmosfera inferioarã. Un efect electric creat de om – rezonanþa armonicã în reþeaua electricã – produce cãderea particulelor încãrcate electric din centurile de radiaþie Van Allen, iar ionii care cad creeazã cristale de gheaþã (care duc la formarea norilor de ploaie). Ce face HAARP? Energia lansatã în sus de un încãlzitor ionosferic nu e mare prin comparaþie cu totalul energiei din ionosferã, dar documentele HAARP recunosc cã pot fi eliberate în ionosferã cantitãþi de mii de ori mai mari de energie decât cele luate în calcul pânã acum. La fel ca în cazul „cheii rãzboiului geofizic” a lui MacDonald, efectele „nonliniare” (descrise în literatura cu privire la încãlzitorul ionosferic) înseamnã un impuls iniþial mic ºi un efect mare.

Astrofizicianul Adam Trombly i-a spus lui Manning cã modelul folosit de acupuncturã este un mod de a reprezenta efectul pe care pulsaþia cu o putere de ordinul mai multor gigawaþi îl poate avea asupra ionosferei. Dacã HAARP loveºte anumite puncte, acele zone ale ionosferei pot reacþiona în moduri surprinzãtoare.

Încãlzitori ionosferici mai mici, cum e cel de la Arecibo, sunt plasaþi sub zone relativ liniºtite ale ionosferei, în comparaþie cu miºcãrile accentuate ale ionosferei din preajma polilor magnetici ai Pãmântului. Acest lucru adaugã încã o necunoscutã la problema HAARP: atmosfera superioarã plinã de neprevãzut ºi mult mai animatã din preajma Polului Nord. AR PUTEA SCURTCIRCUITA PÃMÂNTUL? Pãmântul ca sistem electric sferic, este un model acceptat în toatã lumea. Experimentatorii care urmãresc sã creeze legãturi electrice artificiale între pãrþile acestui sistem nu iau probabil în calcul posibilele consecinþe. Motoarele ºi generatoarele electrice pot fi destabilizate atunci când le sunt afectate circuitele. Ar putea activitãþile umane sã cauzeze o schimbare semnificativã în circuitul electric al planetei sau în câmpul sãu electric? O lucrare din revista Science se ocupã cu ionizarea creatã de om din material radioactiv, dar poate cã acest subiect poate fi studiat ºi din punctul de vedere al sistemelor de tip HAARP: ]]>