Potrivit dlui Ionuþ Dumitru, ar exista un potenþial de economisire de 17-18 miliarde de lei care nu este deocamdatã preluat în sistemul bancar ºi care ar trebui valo­ri­ficat prin acest sistem în circuitul economic! Este doar aparent o apreciere tehnicã ºi inofensivã, cãci trãdeazã o intenþie, dimpotrivã politicã ºi agresivã, legatã de interesele bãncilor strãine, cãci nu s-ar putea cumva face abstracþie de faptul cã preºedintele Consiliului Fiscal din România este un reprezentant al uneia dintre bãncile strãine de top care acþioneazã în România. De ce aprecierea dlui Ionuþ Dumi­tru nu este decât aparent tehnicã ºi inofensivã, stârnind dimpotrivã atâta preocupare?! Rãspunsul este simplu. Bãncile strãine au invadat România – ba, mai mult, au acaparat întregul sis­tem bancar din România – în nu­me­le unei minciuni, dar bine ticluite ºi pe care chiar politica lor în România a cãutat s-o învedereze: România n-ar avea resurse interne de dezvoltare ºi, ca atare, trebuie sã vinã bãncile strãine sã punã la dispoziþie aceste resurse. Cu cât vor fi mai multe bãnci strãine, cu atât se va dispune de mai multe resurse ºi va exista o dezvoltare mai intensã. Pentru a proba aceastã ecuaþie, bãncile strãine au adus într-o primã fazã masiv bani din afarã, au onorat derizoriu depozitele constituite din economisire internã ºi au subminat încercãrile, de altfel firave, ale BNR de a limita expansiunea creditului intern pe bazã de ban extern. Dacã creditul intern pe ban extern ar fi fost mãcar îndreptat cãtre firme pentru ca acestea sã creeze locuri de muncã în România mai ieºea ceva, dar, în mãsura în care acesta a fost orientat preponderent cãtre consum, a ieºit ceea ce a ieºit, þara devenind o anexã de consum de tip bananier a þãrilor de origine ale bãncilor instalate în România. Totul a durat pânã a venit criza! Atunci, bãncile strãine au sistat aducerea de bani din afarã. Ba, au obligat statul român sã se împrumute pe cheltuiala sa la FMI spre a înlocui pe piaþã finanþarea bancarã sistatã. ªi, dintr-o datã, au „descoperit” resursele interne despre care pretinseserã cã nu existã! Ba, unul dintre reprezentanþii bãncilor strãine în România a spus cã „s-a schimbat paradigma în sistemul bancar”! S-a schimbat pe dracu’! Pentru acelaºi profit, bãncile strãine au luat acum în vizor banul, chiar dacã puþin, de pe plan intern, pe care îl onoreazã în prezent cu dobânzi mai rezonabile. Chiar dacã pentru a nu-ºi pierde marja de profit, mãresc dobânzile la credite, restrângând astfel ºi mai mult finanþarea ecnomiei. Dar parcã totuºi nu le ajunge! ªi atunci au pus ochii pe cei 17-18 mi­liarde de lei pe care considerã cã n-au reuºit sã-i atragã încã în mrejele proprii! Este vorba de apa din fântânile adânci care salveazã România de arºiþã ºi ger. Se spune cã ar fi bani din economia subteranã, nefisca­li­za­tã, bani generaþi de evaziunea fiscalã ºi angrenaþi în activitãþile desfãºurate sub paravanul evaziunii fiscale. Este poate adevãrat, dar reprezintã resursele financiare prin a cãror miºcare se creeazã ºi se retribuiesc sute de mii de locuri de muncã ºi deci se asigurã supravieþuirea a milioane de români. Cãci chestia aceea cu o þarã de 20 de milioane care fiinþeazã cu numai 4 milioane de salariaþi este o poveste, dacã nu o bazaconie! A bancariza însã aceºti bani înseamnã a omorî pur ºi simplu România. Pentru cã în sistemul bãncilor strãine din România, banul, odatã intrat în acesta, este ca ºi pierdut din punctul de vedere al dezvoltãrii þãrii, fiind reciclat doar cãtre stat, firmele strãine din þarã ºi câþiva bogaþi români. Pentru bãncile strãine, industria, agricultura, businessul românesc în general ºi mai ales întreprinderile mici ºi mijlocii nici nu existã! sursa: jurnalul.ro]]>