Cine doreºte sã o cunoascã pe Anna ºi sã o ajute sã-ºi termine cu bine studiile o poate face apelând familia la numãrul 031.426.85.78   Este cea mai rãsfãþatã când urcã pe scenã ºi cântã. Blondã, suavã, strãlucitoare, cu aer de top model, zici cã Anna e un personaj de pe covorul roºu. Aºa e la fiecare recital, prinþesa scenei. La final, dupã flori ºi aplauze, prinþesa nu mai zâmbeºte. κi trage pe ea un palton ponosit ºi pleacã acasã cu tramvaiul. Acasã, adicã într-un apartament prãfuit din Bucureºti, cu mobilã ºubredã, veche de 20 de ani. E searã ºi mama e încã la serviciu, face curãþenie acasã la un client. ªi-a luat cu ea ºi medicamentele pentru depresie. Bunica e în sufragerie, aºteaptã sã vinã ora sã-ºi ia pastilele de cancer. Îi pune masa Annei: o farfurie micuþã cu cartofi prãjiþi. Sunt mai mult fripþi, cãci bunica n-a mai avut decât o lingurã de ulei în casã. Pânã la pensie mai e mult, iar uleiul e scump. ªi oricum, pensia ei abia trece de 200 de lei, iar mama nu ia mai mult de 500 de lei salariu. Nu le dã mâna sã-ºi cumpere nici mãcar deodorant, folosesc bicarbonat de sodiu ca antiperspirant. Se scaldã toate trei în aceeaºi apã, pe rând, cãci apa caldã costã o avere pentru ele. La prânz au împãrþit în trei o singurã porþie de ciorbã. Au primit-o de la Fundaþia Sfânta Macrina ºi, ca sã le ajungã, bunica a lungit-o cu trei cãni de apã. Au mâncat-o aºa, mai mult apã chioarã. Tot de la fundaþie a primit ºi cutia cu pateu pe care i-a dat-o Annei la ºcoalã, la pachet. Fata e în clasa a zecea la Liceul de Muzicã George Enescu. I-a fost ruºine sã-ºi întindã pateul pe pâine acolo, chiar în faþa colegilor. Ei îºi cumpãrã hamburgeri ºi pizza ºi îi aduc pãrinþii cu maºini scumpe la ºcoalã. Unii au chiar maºinã cu ºofer personal. Aºa cã Anna s-a dus într-un colþ mai ferit ºi acolo a desfãcut pateul, ascunsã de colegi. ªi asta a fost o zi bunã, când a avut ce sã mãnânce. Altã datã a trecut ziua cu un singur mãr. “La magazinul de jos ºtiu eu un depozit unde dau merele mai stricate cu un leu 50 kilul. Le cureþi cu cuþitul partea stricatã ºi sunt ca noi. Numai de acolo îi cumpãr fructe, sunt cele mai ieftine. Peºte la masã? Hm, ce frumos ar fi! N-am mai mâncat de la începutul anului”, ne spune bunica. Uneori, pe copilã o mai încearcã ispita ºi îndrãzneºte sã-ºi doreascã ºi ea un sandviº de la Mc-ul de alãturi, unde se strâng în pauzã, la masã, colegii ei. Dar un sandviº acolo e scump, banii ãia mai bine îi þine sã-ºi cumpere sacâz pentru vioarã. Odatã, ca sã-ºi cumpere o carte la 37 de lei a fãcut economii trei luni de zile. Dulciuri mãnâncã atunci când ia bunica pensia. Când vine poºtaºul, bunica repede coboarã la magazin ºi, fericitã, cumpãrã douã ciocolate mici cu rom, la ofertã: douã bucãþi la un leu.   La trei ani ºtia tabla înmulþirii, la patru ani scria Aºa trãieºte Anna zi de zi. Are 15 ani, iar tata, un neamþ, nu mai vrea sã ºtie nimic de ea. Când era ea micã, el era atât de zgârcit, încât aproape cã þinea frigiderul sub lacãt. Fetiþa avea un an ºi tata nu o lãsa sã mãnânce nimic pânã nu sosea el acasã. “Era zgârcit cât toatã Germania la un loc!”, îºi aminteºte bunica. Din fericire, mama a reuºit sã fugã într-o zi din Germania cu copila în braþe ºi aºa a reuºit sã ºi divorþeze. Muzicã Anna face de la cinci ani, când un profesor s-a decis cã are “auz absolut”. A câºtigat 50 de premii ºi are mai bine de 100 de recitaluri. Este cea mai bunã din clasa ei, aproape în fiecare an are zece pe linie. Anul trecut, însã, a fost cam supãratã cãci a scos “numai” 9. 78, cea mai micã medie din viaþa ei de elevã. La trei ani ºtia tabla înmulþirii, la patru ani scria. În clasa întâi îi speria pe toþi profesorii: era singurul copil care reuºea sã stea nemiºcat ore întregi, cu mâinile agãþate de o vioarã aproape cât ea. Ziceai cã e rãstignitã. Bãieþii, de pildã, nu prea reuºeau. Vioara cântãrea prea mult pentru ei, dupã câteva minute picau leºinaþi. Pe vremea aia, fetiþa Anna jinduia sã aibã ºi ea o pãpuºã Barbie. Dar ea avea numai pãpuºi ieftine ºi urâte, din acelea cãrora le cãdea capul imediat cum le luai în mânã sã te joci cu ele. De abia pe la zece ani a avut prima ei pãpuºã Barbie, primitã. N-a avut mama bani sã i-o cumpere ea. “Cred cã e foarte trist sã nu-þi mai doreºti nimic” La 12 ani deja era vedetã în ºcoalã, era unul dintre copiii cu cele mai multe premii. Colegii îi pronunþau numele cu respect; ajunsese, aºa, un fel de model pentru fetiþele mai puþin talentate, trimise de pãrinþi cu forþa sã devinã artiste. κi doreau sã fie în pielea Annei. Anna avea o dorinþã secretã: sã-i cumpere mama acel hanorac alb cu mov ºi cu glugã pe care îl vãzuse ea odatã într-o vitrinã. Dar costa 30 de lei, al dracului de scump. Nu i l-a cumpãrat, aºadar, niciodatã. ªi acum, dupã trei ani, Anna stã pe marginea patului ºi încã mai viseazã la hanoracul acela. Dar cum ar fi fost, oare, sã aibã o viaþã îndestulatã ºi sã nu-ºi mai doreascã nimic? Stã un pic pe gânduri: “Mai bine nu. Cred cã e foarte trist sã nu-þi mai doreºti nimic”. Marele ei vis este ca într-o zi sã cânte în Orchestra Vienei. Dar pânã atunci se luptã sã facã rost de bani ca sã-ºi continue ºcoala de muzicã. În medie, o costã 1000 – 1.200 de lei pe lunã sã facã liceul ºi sã meargã la concursuri. Plãteºte 100 de lei ore suplimentare pe sãptãmânã, taxe pentru concursuri, drum ºi cazare ºi apoi mai sunt o grãmadã de alte mãrunþiºuri de întreþinere a viorii. 140 de lei costã corzile noi, 100 de lei pãrul nou de arcuº (toate acestea se înlocuiesc o datã la câteva luni) ºi multe altele… Dacã n-ar mai strânge ceva bani din concursuri, fata ar trebui sã abandoneze ºcoala cãci n-ar avea de unde plãti totul. Anna nu este numele ei real. Ne-a explicat, însã, cã sãrãcia este o umilinþã mult prea mare pentru ea ca sã poatã suporta sã-i dezvãluim identitatea în ziar. http://www.jurnalul.ro]]>

CategoryCauze Naţionale
Write a comment:

Your email address will not be published.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer