Inca nu am scris despre zoofilie. (Pentru cei care nu stiu, putini presupunem, zoofilul este persoana care intretine relatii sexuale cu animale. Zoofilia mai este cunoscuta si ca “bestialitate” si e pedepsita de lege) O facem astazi dind recent peste un material publicat in publicatia londonezaTelegraph despre o miscare in ascensiune a zoofililor americani si britanici pentru dobindirea de “drepturi”, inclusiv dezincriminalizarea bestialitatii si legiferarea casatoriilor intre finte umane si animale.
Socati? Asa am fost si noi cind am dat peste notiunea asta bizara acum citiva ani. Auzim tot mai des despre “interspecies marriage” adica “casatoria intre specii.” De unde notiunea asta? Este un produs al evolutionismului si al darwinismului contemporan, si el in continua schimbare. Premisa e simpla. Omul, afirma evolutionistii, este un animal asa cum este un ciine. Se diferentiaza de animale doar pentru ca e numit putin diferit, “animalul uman” (“human animal”). Animalul uman se afla in virful piramidei animalelor, fiind un produs evolutiv al acestora. De ce atunci sa nu se permita si casatorii intre animale, in speta intre animalele de rind si “animalul uman”, adica omul? Restrictionarea casatoriei doar la specia homo sapiens, spun ei, este discriminatorie. Logic si inevitabil, adauga ei, casatoria intre specii e justificata.
In primavara lui 2004 The Futurist a publicat provocatorul articol “The Transformation of Marriage” (“Transformarea casatoriei”) (il aflati aici:http://www.wfs.org/Dupa cum vedeti, revolutia sexuala nu inceteaza sa uimeasca. E intr-o gestatie permanenta. Gesteaza idei, ideologii si manifestari noi. Tot ce era acceptat acum citeva decade privind normele de conduita sexuala si in general sexualitatea umana, astazi e depasit. Si tot ce e la moda astazi va fi depasit miine. Si asa mai departe. Pina cind?
Intunecimea Libertatii Sexuale
Asupra zoofiliei redam articolul alaturat publicat pe 5 octombrie in The Telegraph si intitulat “Intunecimea libertatii sexuale: zoofilii americani adopta limbajul egalitatii.” Textul in engleza, intitulat, “The dark side of sexual freedom: American ‘zoofiles’ take on the language of euality” poate fi citit aici:http://blogs.telegraph.co.uk/Florida
Sambata trecuta [Nota AFR: Octombrie 1, 2011] statul Florida in sfarsit a interzis sexul cu animale. E greu de crezut ca a luat asa mult timp, dar chestia asta nu a fost ceva scandalos pina acuma. Mai multe cazuri publicate recent in tabloidele locale i-au convins pe legiuitorii statului ca ceva trebuie facut. Un barbat de 54 de ani a fost arestat in iunie dupa ce nepotul lui l-a prins in dormitor incercind sa faca sex cu bulldogul familiei. In 2009, un barbat din Panhandle [Nota AFR: partea de nord a Floridei] a asfixiat o capra incercind sa faca sex cu ea. (in timpul procesului lui protestatarii purtasera tricouri cu inscriptia ‘baaa inseamna Nu”) si in 2005 un barbat orb singuratic a fost gasit in flagrant delict cu cainele lui.
Fiecare societate isi are pervertii ei tragici. Ceea ce insa face diferita generatia prezenta de bestiali este sofisticatia lor politica si culturala. Au adoptat limbajul “drepturilor” si incearca sa se identifice cu alte minoritati sexuale. Michelle Bachmann [Nota AFR: candidata crestina la presedintia SUA care se opune drepturilor “minoritatilor sexuale’] trebuie sa fie foarte fericita. Asta intr-o oarecare masura valideaza prezicerea miscarii conservatoare crestine americane ca toata campania pentru drepturi egale a homosexualilor a deschis accidental usa unor cereri mult mai stranii si bizare.Sex cu un delfin
Efortul de a normaliza bestialitatea este uimitoare pentru ca e plina de candoare. Activistul pentru sexul cu animale Malcolm Brenner (care deasemenea e, in mod previzibil, Wiccan) [Nota AFR: Wiccan e o secta religioasa americana care promoveaza renasterea paganismului, o secta cu aderenti mai ales in rindul studentilor universitari], isi republica memoriile pe care le-a scris despre o “legatura” sexuala de noua luni pe care a avut-o cu un delfin intr-un parc de agrement. Brenner intreaba: “Ce e repulsiv despre o relatie in care ambii parteneri simt si exprima dragoste unul pentru altul? Stiu ce zic, pentru ca dupa ce am facut dragoste, delfinul si-a pus botul pe umarul meu, m-a imbratisat cu aripile ei si ne-am privit in ochii vreme de cam un minut.”
La fel ca si ceilalti bestiali, Brenner adopta ca un istet limbajul persecutiei minoritatilor pentru a-si justifica “relatia.” Il pune pe cititor in defensiva, fortindu-l sa-si justifice propriul prejudiciu. Un alt activist, Cody Beck, isi compara atractia fata de caini si cai cu un adolescent homosexual care isi afirma homosexualitatea pe fata. Adapostind un simtamint de atractie sexuala fata de un caine, spune el, “e cum a fost sa fii homosexual in anii 1950. Simti ca trebuie sa te ascunzi, si ca daca te afirmi in public, oamenii se vor uita la tine chioris.” Beck spune ca el si reteaua de zoofili la care apartine, asa numitii “zoos,” sunt extensia logica a miscarii pentru drepturi sexuale. Activistii pentru drepturile homosexualilor insa au opinii diferite. Beck a descoperit ca cererile lui de sprijin din partea homosexualilor au ramas fara raspuns. Spune el, “Unii homosexuali resping comparatia cu bestialii pentru ca simt ca contribuie la argumentul pantei alunecoase si le strica propriile eforturi.” Dar, adauga el, panta alunecoasa e cu doua taisuri: daca permiti persecutia zoofililor, cine vor urma dupa aceea? Homosexualii?”
Bine inteles, exista o mare diferenta intre casatoriile homosexuale si zoofilie. Dar ceea ce logica perversa a lui Beck ilustreaza e cum miscarea pentru drepturile homosexuale a dus societatea americana la punctul de a considera cel putin legalizarea poligamiei si a bestialitatii. Considerati, de exemplu, articolul autoarei feministe Victoria Bekiempis in The Guardian. E un sumar inteligent al argumentelor pentru si impotriva bestialitatii. Ca atare, tonul lui e uimitor. Nici o data nu scrie Bekiemps ceea ce oricare persoana sanatoasa la minte ar zice, adica “Barbatii care isi violeaza cainii ar trebui snopiti in bataie.” Dar, in timp ce Bekiempis nu e de acord cu zoofilii, le da credibilitate doar scriind despre ei.
Intr-un sens, insa, trebuie sa scrie. Oricine in America care se considera o “victima” trebuie sa primeasca o sansa de a-si prezenta problame si a beneficia de o audienta plina de simpatie la conventia democratilor. [Nota AFR: tot la 4 ani in preajma alegerilor prezidentiale din SUA democratii, la fel ca republicanii, isi tin conventia nationala. In cadrul conventiilor mai toate grupurile, fara importanta cit de deocheate sunt, primesc un timp alocat sa-si prezinte platforma] Dar problema mai spinoasa este ca miscarea pentru drepturile homosexualilor a tulburat apele privind normele sexuale reducind fiecare dezbatere privind moralitatea la una privind consimtamintul reciproc. Dupa cum spune Bekiempis, “Oamenilor trebuie sa li se ingaduie sa-si satisfaca chiar si cele mai bizare si salbatice curiozitati fara teama de repercursiuni, atita timp cit sexul si numarul de persoane implicate in actul sexual ii satisfac pe participantii care isi dau consimtamiltul reciproc intr-un loc privat.” Dar daca “consimtamintul” este singurul nostru barometru pentru a legifera, lucrurile devin complicate.
Consimtamint?
Asa cum zoofilii americani afirma, animalele pot sa-si dea consimtamintul – intr-o oarecare masura. Comunitatea zoofililor evita cu strictete relatiile sexuale cu animale care pot sa moara in urma actului sexual (gainile de exemplu), si central in directivele lor este ca ei nici o data nu initiaza actul sexual. Franc vorbind, stabilirea parametrilor consimtamintului intre fiintele umane adulte poate fi la fel de problematic. Exista multi baieti de 15 ani (cu un an sub limita de varsta a consimtamintului in Marea Britanie) care sunt maturi sexual. Asta nu inseamna ca sunt maturi din punct de vedere emotional, dar exista si o multime de barbati care nici la 30 de ani nu sunt maturi emotional, si cu toate astea societatea le incurajaza comportamentul imatur. In plus, asta e dovedita de alcoolism, abuzul emotional, abuzul drogurilor, etc., care toate dovedesc ca milioane de adulti isi dau consimtamintul sa faca mai orice le trece prin cap. Englezii necasatoriti, de exemplu, rar fac sex fara sa fie beti (in tim ce englezii casatoriti rar fac sex).
In articolul ei, Bekiempis promoveaza argumente bine intemeiate de ce animalele nu pot sa-si dea consimtamintul sa intretina relatii sexuale cu fiintele umane in masura in care fiintele umane o fac, dar discutia ei in ea insasi privind subiectul bestialitatii reflecta modul in care normalizarea sexului in afara casatoriei heterosexuale a complicat ordinea sociala americana pina acuma simpla. Crestinii conservatori americani afirma ca notiunea de consimtamint nu constituie o norma satisfacatoare pentru a distinge intre ce e moral sau imoral: e preferabil, spun ei, sa ne fixam atentia asupra idealului traditional de casatorie Iudeo-Crestin, si sa discutam restul nu sub forma unor echivalente ale casatoriei ci al tolerantei. Fie ca au dreptate sau nu, un act sexual care e atit de departe de standardele civilizatiei occidentale incit rezulta in asfixierea unei capre nu poate fi discutat. In opinia autorului, ar trebui sa duca direct la scaunul electric.
