Un fermier stãtea lungit sub un copac, absorbit în gândurile sale. Soþia sa a venit fugind, cu lacrimi în ochi, ºi i-a spus cã unicul lor fiu a fost muºcat de o cobrã. Bãrbatul a rãmas tãcut. Stupefiatã de aceastã indiferenþã aparentã, soþia a început sã plângã: “Tu nu ai pic de de inimã!”. “Nu înþelegi nimic!”, i-a rãspuns el. “Noaptea trecutã am visat cã sunt rege ºi cã am ºapte fii. Într-o zi, aceºtia au plecat în pãdure, unde au fost muºcaþi de cobre ºi au murit. În prezent, mã întreb dacã trebuie sã plâng dupã cei ºapte fii morþi în vis sau dupã unicul nostru fiu, muºcat de cobrã în acest vis pe care îl trãim acum.” Cu siguranþã cã acest om avea o mare putere de discernãmânt spiritual. Pentru el, atât lumea materialã cât ºi cea din subconºtient sunt la fel de lipsite de realitate. În timp ce visãm, lumea fizicã în care trãim devine irealã ºi doar lumea subconºtientului pare adevãratã. Iar când “visãm” în aceastã lume, uitãm de lumea subconºtientului. 2 Toate lucrurile existã doar în Conºtiinþã. Un bãrbat visa cã este soldat ºi cã a plecat într-o bãtãlie, în care este rãnit mortal. În vis, el este conºtient cã va muri curând ºi este foarte trist. Se gândeºte la fiinþele dragi pe care va trebui sã le abandoneze. Se trezeºte brusc ºi nu mai poate de bucurie când realizeazã cã nu trebuie sã moarã ºi cã totul a fost un vis. Se bucurã cã este sãnãtos ºi în viaþã. Dar ce se întâmplã cu un soldat care, în viaþa terestrã, este rãnit de moarte? El se trezeºte în lumea astralã ºi descoperã cã de fapt toatã trãirea sa nu a fost decât un vis, cã de fapt nu are corp fizic. Trebuie sã înþelegem cã toate experienþele sunt trãite într-o stare de vis! 3 Timpul ºi spaþiul formeazã o urzealã imaginarã, pe care este construit acest Univers. Sã presupunem cã eu adorm ºi visez cã sunt la bordul unui avion care parcurge cele 12000 de mile care despart Los Angeles de India. Trezindu-mã, descopãr cã toatã experienþa nu a avut loc decât în creierul meu ºi cã nu a durat decât câteva secunde. Aceasta este natura iluzorie a timpului ºi spaþiului, pe care se bazeazã toate ideile umane despre realitate. 4 Aceastã lume îþi pare realã datoritã faptului cã Dumnezeu te-a adus la viaþã în Visul Sãu Cosmic. Tu faci parte din Visul Sãu. Dacã tu visezi cã te-ai lovit cu capul de un perete, în urma acestui fapt poate apare o durere imaginarã de cap. Când te trezeºti, realizezi cã nu a existat nici un perete de care sã te loveºti ºi cã experienþa pe care ai trãit-o nu a fost decât în vis ºi cã nu te afecteazã în momentul prezent. Acelaºi lucru se întâmplã cu visele pe care le consideri reale ºi pe care le trãieºti în prezent. Trezeºte-te la unica Realitate, Dumnezeu, ºi cu siguranþã vei descoperi cã viaþa terestrã nu este decât un spectacol, un joc de lumini ºi umbre. 5 Într-un film acþiunea pare foarte realã, dar privind din cabina de proiecþie poþi sã observi cã întreaga istorie nu este animatã decât de o singurã razã de luminã. Acelaºi lucru se întâmplã ºi cu Marele Film al Creaþiei. Dumnezeu a spus :”Sã se facã luminã!” (Geneza, 1:2). Întregul Univers a fost emanat de o singurã razã de luminã divinã. Este un film cosmic, asemãnãtor cu cel din sala de cinematograf. Diferenþa constã în faptul cã, în sala de cinematograf, spectacolul este bidimensional, solicitând doar vãzul ºi auzul, în timp ce “filmul” cosmic este multidimensional ºi afecteazã toate cele cinci simþuri ale omului. În sala de cinematograf, imaginile proiectate pot sã vã facã sã râdeþi sau sã plângeþi, dar filmul proiectat de Dumnezeu este mult mai complex ºi deci mai captivant. 6 Un fizician comenta cu condescendenþã: “Este foarte frumos sã reprezint arborii, florile, râurile precum un vis al lui Dumnezeu. ªtiinþa a revelat cã toate aceste lucruri sunt identice în esenþã, cã sunt cu toate formate din protoni ºi electroni”. Atunci, prompt, Yogananda l-a întrerupt: “Dacã tu ai lãsa o grãmadã de cãrãmizi sã cadã la sol, crezi cã vor forma o casã? Cu siguranþã cã nu. Este necesarã o inteligenþã pentru a face ceva coerent cu o grãmadã de cãrãmizi. Protonii ºi neutronii sunt “cãrãmizile” din care a fost construit Universul. Dar a fost necesarã o Inteligenþã pentru ca acesta sã capete forma pe care o are. Toate florile, toate râurile, toþi arborii sunt dotaþi cu inteligenþã.” 7 De unde provine materialul de construcþie al Universului? Înaintea creaþiei nu a fost decât Dumnezeu. Aceasta nu este o explicaþie suficientã pentru a spune cã Dumnezeu este Atotputernic ºi cã El poate realiza aceste miracole. Chiar ºi aceste miracole au nevoie de un fundament real, de o bazã realã. Dumnezeu este Conºtiinþã. Indiferent de calitatea materiei, aceasta a fost creatã printr-un act de voinþã al Conºtiinþei Sale. Dacã aceasta este adevãrat, ºi nu poate fi altfel, atunci Conºtiinþa este realã ºi materia este iluzorie. ªtiinþa însãºi acceptã aceastã afirmaþie, în mãsura în care demonstrãm cã materia este o iluzie. Lucrurile care ne înconjoarã nu sunt de fapt pietre dure, arbori maiestuoºi sau râuri care curg învolburate, toate diferite una de cealaltã. Dincolo de aceste aparenþe, nu se gãsesc decât atomi în miºcare, în vibraþie. ªi chiar ºi aceºti atomi sunt o iluzie. În spatele energiei cosmice se gãsesc gândurile lui Dumnezeu. Cu aceasta nu vreau sã demonstrez cã universul fizic nu este real, ci doar cã realitatea sa diferã de aparenþa sa. Realitatea lumii materiale constã în faptul cã întregul univers este fundamentat pe Conºtiinþã. Dumnezeu a creat Universul în Visul Sãu. 8 “Cine l-a creat pe Dumnezeu?” – l-a întrebat un vizitator pe Yogananda. Acesta, zâmbind, i-a rãspuns: “Numeroase persoane mi-au pus aceastã întrebare. Trãind în lumea creaþiei, ei îºi imagineazã cã nimic nu poate sã existe fãrã o cauzã. Dar Dumnezeu, Cauza Supremã, se situeazã dincolo de cauzalitate. Nu este posibil ca El însuºi sã fi avut un creator. Cum este posibil ca existenþa Absolutului sã depindã de un alt Absolut?” 9 Cu adevãrat, este o greºealã sã afirmi cã Dumnezeu a creat acest Univers, la fel cum un tâmplar creeazã o masã. De fapt, Dumnezeu a devenit acest Univers; fãrã sã-ºi modifice în nici un fel natura Sa intrinsecã, El a transformat o parte a Conºtiinþei Sale în aceastã Iluzie Cosmicã, Maya, Universul în care trãim. Nimic nu este ceea ce pare a fi. Toate lucrurile sunt o manifestare a gândurilor lui Dumnezeu. 10 Cum poate Dumnezeu, Unica Realitate, sã manifeste acest univers dual, iluzoriu? El îl creeazã cu ajutorul principiului dualitãþii. Conºtiinþa Sa Unicã manifestã aparenþa contrariilor: luminã ºi întuneric, plãcere ºi durere, pozitiv ºi negativ; astfel, El obþine o infinitate de iluzii în opoziþie. O parte a Conºtiinþei Sale se aflã în miºcare, adevãr care este revelat ºi în Biblie: “ªi Duhul Sãu se purta pe deasupra apelor” (Geneza, 1, 2). Putem compara aceastã miºcare cu cea a valurilor pe suprafaþa unui ocean. Nivelul oceanului rãmâne întotdeauna identic, indiferent cât de înalte sunt valurile, deoarece fiecare miºcare cãtre înalt este corelatã cu o coborâre în abis, nivelul global al oceanului rãmânând acelaºi. Analogic vorbind, Dumnezeu, Oceanul de Spirit nu este afectat de Creaþia Sa. Spiritul Sãu existã pretutindeni, neclintit ºi toate miºcãrile creaþiei Sale sunt asemeni valurilor oceanului. Unitatea Infinitului face sã vibreze o parte a Sa ºi o determinã sã devinã doi, apoi multiplu, pînã ce apar stelele, galaxiile, planetele, oamenii ºi animalele. Vibraþia cosmicã primordialã este AUM. Este Amin, Logosul, Cuvântul din Evanghelia lui Ioan, este Muzica Sferelor la grecii antici, Anuhavar la zoroastrieni. Prin aceastã Vibraþie Primordialã, întregul Univers vine în manifestare. Aceastã vibraþie produce dualitatea. Cunoaºterea Realitãþii Unice ne permite sã transcendem toate contradicþiile din naturã. Acceptaþi cu aceeaºi stare de spirit tot ceea ce vi se întâmplã în viaþã: bucurie ºi durere, plãcere ºi neplãcere, succes ºi eºec! Nu trãiþi decât pentru Dumnezeu, nu-L serviþi decât pe El, nu-L iubiþi decât pe El! 11 “Guruji, la ce este necesar rãul în Creaþia lui Dumnezeu?” – a întrebat un discipol. “Divinul este cu siguranþã plin de bunãtate ºi iubire. Este cu putinþã, cum pretind anumiþi autori moderni, ca El sã se delimiteze de existenþa Rãului?” “Dumnezeu ar trebui, cu siguranþã, sã fie prost ca sã nu observe rãul. El, care observã fiecare fir de iarbã, cum sã nu observe un lucru atât de evident?” “Dar poate cã nu-l percepe ca fiind Rãul?” – a continuat discipolul. “El este Cel care a creat Rãul. El este conºtient cã oamenii trãiesc în iluzie ºi cã suferã, deoarece chiar El a creat aceastã iluzie”. “Deci putem spune cã El a dorit sã creeze Rãul?” “Rãul este însãºi Maya, Iluzia Cosmicã. Este o forþã conºtientã care, odatã adusã în existenþã, urmãreºte sã se perpetueze. Ea încearcã sã aserveascã conºtiinþa noastrã planului fizic. Dumnezeu, Unica Realitate urmãreºte, în acelaºi timp, sã ne atragã cãtre El, prin intermediul dragostei Sale divine”. “Dar, din ceea ce spuneþi dumneavoastrã, Necuratul are propriul sãu rol în cadrul Creaþiei”. Yogananda a surâs ºi a spus: “Rãul din Creaþie este asemeni personajului negativ dintr-o piesã de teatru. El ne ajutã sã ne îndrãgostim de eroii pozitivi ºi de acþiunile pline de virtute. În acelaºi fel, Rãul ºi consecinþele sale servesc pentru a trezi în noi dragostea pentru bine ºi pentru Dumnezeu”. Discipolul a continuat: “Dar dacã este asa, maestre, dacã binele ºi rãul nu sunt decât niºte personaje în aceastã “dramã cosmicã”, putem spune cã, indiferent dacã suntem sfinþi sau rãufãcãtori, toate acestea nu sunt decât niºte roluri ºi acestea nu afecteazã adevãrata noastrã naturã, care este o reflexie a lui Dumnezeu?” Maestrul a început sã râdã: “Dacã urmãrim sã ducem acest raþionament pînã la capãt, putem spune cã aveþi dreptate. Dar nu uitaþi niciodatã cã, dacã jucaþi rolul personajului negativ într-o piesã, veþi suporta ºi consecinþele acþiunilor negative din piesã, pedeapsa. Dacã însã jucaþi rolul sfântului, vã veþi trezi din acest vis cosmic ºi vã veþi bucura în eternitate de fuziunea cu Divinul”. 12 Yogananda s-a adresat unui discipol nou venit: “Ce crezi cã opreºte Pãmântul sã se lanseze în spaþiu, într-o cãlãtorie care sã-l îndepãrteazã de Soare?” “Atracþia gravitaþionalã exercitatã de Soare” – rãspunse discipolul. “ªi ce crezi tu cã opreºte Pãmântul sã se apropie de Soare?” “Forþa centrifugã, care-l determinã sã rãmânã pe orbitã”. Yogananda a abandonat acest subiect, surâzând. Dupã o perioadã de timp, discipolul a realizat cã Maestrul folosise Soarele ca pe un simbol al Divinitãþii ºi Pãmântul ca simbol al omului, în permanenta sa fugã de atracþia divinã. Yogananda a dorit sã ne incite, pentru a ne determina sã ne deschidem sufletul ºi sã eliminãm orice rezistenþã faþã de Apelul de dragoste al Divinului”