Cum combatem Noua Ordine Mondiala? (II)

5.   AUTODISCIPLINA.              CULTIVAREA VOINÞEI Un proverb chinezesc spune „este usor sã îi învingi pe ceilalþi, dar cel mai greu este sã te învingi pe tine însuþi”. Educaþia, mediul înconjurãtor, familia, prietenii, toate acestea constituie factori formatori ai personalitãþii. O personalitate puternicã, o voinþã puternicã, de nezdruncinat, constituie cheia oricãrei reuºite. Nu putem vorbi despre un efort consecvent, de lungã duratã, pentru atingerea unui scop, mai ales cum este cel de opoziþie împotriva dictaturii planetare, dacã nu suntem capabili sã ne auto-disciplinãm, sã ne fortificãm voinþa, fãcând din aceasta un instrument valoros al existenþei noastre. De ce este necesarã o voinþã puternicã ? Pentru cã ea este sora cea bunã a unei alte calitãþi, CONSECVENÞA. Dacã astãzi citim/vizionãm/audiem informaþii cutremurãtoare despre soarta ce ne este pregãtitã întregii umanitãþi de cãtre pãpuºarii Noii Ordini Mondiale, iar mâine, din lene ºi inerþie, preferãm sã nu facem nimic, sã nu acþionãm în nici un fel, se poate spune cã deja asupra noastrã tirania fiarei apocaliptice a triumfat deja, cãci salvarea nu poate veni în acest caz decât din interiorul nostru, prin mobilizarea unui efort conºtient extraordinar de voinþã dublat de credinþa în Dumnezeu ºi în ajutorul Sãu, fãrã de care nimic nu este cu putinþã. Dacã noi nu ne vom mobiliza, ºi nu vom face acel pas mic cãtre Dumnezeu,  nici Dumnezeu nu va face cei 100 de paºi cãtre noi, întinzându-ne mâna Sa cea salvatoare. Deci, avem nevoie de voinþã, avem nevoie de auto-disciplinã. Foarte mulþi oameni se autoiluzioneazã, menþinându-ºi – datoritã dorinþei de a avea un dram de respect de sine – o pãrere foarte bunã despre ei înºiºi, imaginându-ºi cã posedã o voinþã puternicã, iar dacã nu au enunþat încã la anumite vicii, ei cred cã acest lucru nu se datoreazã faptului cã ei „nu au voinþã” sã renunþe la acel obicei vãtãmãtor (chiar dacã au încercat – ºi au eºuat de mai multe ori în trecut), ci datoritã faptului cã „nu îºi doresc încã cu adevãrat” sã renunþe la acel viciu. ªi astfel, viaþa trece pe lângã aceºti oameni, iar ei rãmân în continuare sclavii demonilor (bunica mea îmi spunea cã sunt 99 de demoni pe fiecare þigarã !!!) ºi ai celor ce se îmbogãþesc din aceastã industrie a viciilor !!! Deci, cum putem dobândi o voinþã de fier ?! ªi voinþa, ca ºi orice alte calitãþi sau însuºiri trupeºti ori sufleteºti, se dezvoltã PRIN EXERCIÞIU. Acest lucru nu îl învãþãm la ºcoalã, desigur, cãci guvernanþii noºtri nu au nevoie de opozanþi puternici ºi hotãrâþi, ci de oameni indeciºi ºi slabi, ºi chiar urmãresc prin toate mijloacele sã ne scadã capacitatea volitivã. Spre exemplu, studii efectuate cu privire la efectul clorului (chiar ºi în cantitãþi mici – cum îl ingerãm prin apa clorinatã de la chiuvetã) asupra organismului uman au relevat o scãdere a capacitãþii de concentrare a subiecþilor, diminuarea puterii de a menþine atenþia concentratã asupra unui subiect pe durate mai lungi de timp, instalarea unei stãri de apatie (obosealã mentalã), diminuarea capacitãþii volitive, stare de inerþie ºi indiferenþã. Acelaºi efect l-au relevat ºi studiile privind efectele de duratã ale televizorului cu tub catodic asupra omului, tubul catodic jucând rolul unui veritabil tun de electroni ce bombardeazã ºi iradiazã privitorul, afectãnd câmpul electromagnetic al acestuia inclusiv prin depolarizarea câmpului electric al creierului. Revenind la cultivarea voinþei, aceasta se face prin exerciþii simple ºi repetate, care pot fi alese de fiecare în funcþie de stilul de viaþã personal. Cum se face ? Evaluându-mi cu luciditate starea în care mã aflu, pot constata cã, din punct de vedere volitiv,  posed o voinþã micã, medie sau puternicã. Aceastã evaluare o fac în funcþie de acþiunile pe care le-am realizat pânã în prezent ºi care denotã perseverenþã conºtient asumatã în vederea atingerii unui scop. Dacã sunt conºtient cã voinþa mea actualã este micã, voi începe cu un exerciþiu de voinþã adecvat condiþiei mele, respectiv unul simplu ºi de scurtã duratã, pe care sã fiu sigur cã îl voi duce la bun sfârºit. Spre exemplu, dacã voi constata cã nu am aproape de loc voinþã, cã mã simt un ratat, care nu a reuºit sã ducã aproape niciodatã la bun sfãrºit o sarcinã asumatã volitiv, conºtient, mã voi limita la a alege o sarcinã simplã, pe o duratã scurtã de timp, cum ar fi aceea de a rupe un bãþ de chibrit în fiecare searã, timp de o sãptãmânã. La început, o astfel de sarcinã ne poate pãrea ridicolã, excesiv de uºoarã ºi fãrã nici un efect notabil. Totuºi, voinþa implicã angrenarea mai multor mecanisme psihologice, printre care ºi MEMORIA (þinerea de minte) ºi CONSECVENÞA (urmãrirea scopului). Astfel, dupã primele zile, în care rupem zâmbind bãþul de chibrit asumat, s-ar putea ca într-o searã, dupã ce ne-am bãgat în pat ºi am stins lumina, sã ne amintim cã AM UITAT sã rupem bãþul de chibrit din acea zi. A te ridica din pat când aproape cã þi-a venit somnul, a cãuta cutia de chibrituri ºi a rupe bãþul respectiv, reprezintã un efort considerabil, de care cu siguranþã nu veþi mai râde. Dupã încheierea perioadei propuse, când aþi finalizat cu succes exerciþiul volitiv conºtient asumat, este necesar sã conºtientizaþi creºterea capacitãþii volitive în fiinþa dumneavoastrã, fapt care se manifestã printr-o stare de bine, euforicã, de triumf chiar, asupra propriei naturi, de reuºitã a unui lucru bine dus la îndeplinire. Savurarea acestei stãri va duce în mod natural la consolidarea ºi creºterii încrederii în sine, în voinþa dumneavoastrã. Exact ca ºi un muºchi care este antrenat zilnic, voinþa se va dezvolta, va creºte, se va oþeli. Dacã, dimpotrivã, veþi face greºeala de a vã înhãma la un exerciþiu de voinþã peste puterile voastre actuale, ºi veþi claca în efortul vostru de a duce la bun sfãrºit acel exerciþiu, sentimentul de eºec va diminua încrederea în sine ºi voinþa pe care o posedaþi, iar data urmãtoare când vã veþi asuma o sarcinã identicã devenind ºi mai greu sã o duceþi la capãt. Aºa funcþioneazã lucrurile. Istoria este plinã de exemple ale marilor oameni, care au rãmas în memoria colectivã a umanitãþii prin caracterul lor hotãrât. Alexandru Macedon, spre exemplu, obiºnuia ca în tinereþe sã îºi testeze voinþa impunându-ºi sã nu doarmã vreme de mai multe zile. Când simþea cã îl cuprinde somnul, acesta þinea în mânã o sferã de metal deasupra unui lighean metalic ºi se odihnea relaxându-se. Dacã îl fura somnul, mâna scãpa bila iar impactul asurzitor cu ligheanul îl trezea. Un exemplu mult mai apropiat zilelor noastre este cel al Cãpitanului, Corneliu Zelea Codreanu, întemeietorul Miºcãrii Legionare, care postea 3 zile pe sãptãmânã (miercuri, joi ºi vineri). Celebrul „Ai reuºit continuã, n-ai reuºit, continnuã !!!” a fost deviza tuturor celor care au realizat ceva în viaþã prin auto-depãºire. Este necesar ca, însufleþindu-ne din exemplul înaintaºilor noºtri (exemple înãlþãtoare având chiar  din Vieþile Sfinþilor nevoitori ai Ortodoxiei) sã luãm aminte la aceste lucruri ºi, „încingându-ne mijlocul cu o mare putere” ºã nu mai zãbovim ºi sã dobândim cât mai degrabã acest minunat dar al voinþei, care nu este altceva decât darul liberului arbitru, lãsat nouã de Creator, puterea de a alege ºi de a ne urma liberi acea alegere. Vom ști cã am dobândit cu adevãrat o voințã puternicã atunci când vom fi capabili sã ne asumãm sarcini de lungã duratã, altruiste (care nu ne aduc nici un beneficiu personal), și a cãror ducere la îndeplinire nu ne face plãcere (nu avem acea recompensã indirectã, imediatã, ba dimpotrivã ne poate provoca disconfort). Din acest material se plãmãdesc eroii, acele rare ființe excepționale care, ”îmbrãcând cãmașa morții” pentru interesul propriu, personal, se dedicã unei cauze superioare (binele nației lor, mãrturisirea credinței Ortodoxe prin mucenicie, etc.), cei ce își sacrificã interesele personale în favoarea binelui comunitãții sau pentru o cauzã. Va urma…